Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.607 din 26 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 lit. b) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 909 din 24 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ioan Suciu şi Anca Mihaela Suciu în Dosarul nr. 2.791/300/2008 al Judecãtoriei Sector 2 Bucureşti - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.791/300/2008, Judecãtoria Sector 2 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ioan Suciu şi Anca Mihaela Suciu într-o cauzã având ca obiect evacuare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia considerã cã utilizarea în textul de lege criticat a sintagmei "locuinţe corespunzãtoare" creeazã confuzii şi lasã loc arbitrariului, întrucât nu aratã în niciun mod condiţiile ce se impun a fi îndeplinite de o astfel de locuinţã. În acest context, aratã cã "art. 13 lit. b) este lacunar şi lasã loc speculaţiilor", de aceea legiuitorul ar trebui sã prevadã în cuprinsul acestei reglementãri aceleaşi condiţii ca cele impuse de <>art. 23 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , sau altele similare, deoarece cele douã articole fac parte din acelaşi act normativ şi vizeazã o locuinţã pe care chiriaşii au posibilitatea sã o foloseascã în locul celei în care locuiesc deja, fiind astfel încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1).
Judecãtoria Sector 2 Bucureşti - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 .
Acest text de lege are urmãtorul conţinut:
- Art. 13 lit. b) teza întâi: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplicã: [...]
b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particularã, prevãzute la art. 1-7, ai cãror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare ori au înstrãinat o locuinţã corespunzãtoare, dupã data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. [...]"
Prevederile constituţionale pretins încãlcate de dispoziţiile <>art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 sunt cele ale art. 16 alin. (1) potrivit cãrora cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã autorii acesteia considerã cã utilizarea, în textul de lege criticat, a sintagmei "locuinţe corespunzãtoare" creeazã confuzii şi lasã loc arbitrariului, întrucât nu aratã în niciun mod condiţiile ce se impun a fi îndeplinite de o astfel de locuinţã.
Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea constatã cã, în concret, autorii excepţiei invocã neconstituţionalitatea acestora din perspectiva unei deficienţe de reglementare, or, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
În acest sens este şi jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, din care menţionãm <>Decizia nr. 229 din 21 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 8 iunie 2005, prin care Curtea a statuat cã "nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite" şi nici "nu-şi poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normã juridicã." Prin acceptarea susţinerilor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul deficienţei de reglementare a normei juridice, instanţa de contencios constituţional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii". Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, este inadmisibilã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ioan Suciu şi Anca Mihaela Suciu în Dosarul nr. 2.791/300/2008 al Judecãtoriei Sector 2 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
