Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.606 din 15 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) si art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnitãţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicatã de Dragoş Vlãdulescu în Dosarul nr. 1.193/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 778D/2011. La apelul nominal rãspunde consilierul juridic Dumitru Adrian Eduard pentru Agenţia Naţionalã de Integritate, cu delegaţie depusã la dosar, lipsind autorul excepţiei de neconstituţionalitate, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât Agenţia Naţionalã de Integritate nu soluţioneazã litigii şi nu pronunţã hotãrâri cu autoritate de lucru judecat, ci are doar activitãţi administrative. Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate depune note scrise în acest sens. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece între data publicãrii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415/2010 şi data intrãrii în vigoare a Legii nr. 176/2010 activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate a fost suspendatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Sentinţa nr. 158 din 16 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.193/42/2009, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnitãţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de contestatorul Dragoş Vlãdulescu într-o cauzã venitã spre rejudecare şi având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a actului de constatare nr. 303/II din 11 decembrie 2009, emis de cãtre Agenţia Naţionalã de Integritate. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 116 alin. (2) din Constituţie, deoarece Agenţia Naţionalã de Integritate, prin atribuţiile ce i-au fost conferite, a fost instituitã - contrar normelor constituţionale menţionate - ca un organ administrativ cu veritabilã activitate jurisdicţionalã, subordonat Parlamentului. Pe de altã parte, inspectorii de integritate, deşi sunt controlaţi politic prin intermediul Consiliului Naţional de Integritate, se supun Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi au atribuţii specifice unui organism jurisdicţional. Aceştia pot solicita instituţiilor şi autoritãţilor publice date, informaţii şi documente pe baza cãrora se soluţioneazã dosarele, pot dispune efectuarea de expertize în condiţii asemãnãtoare modalitãţii în care este administratã aceastã probã în procedura penalã, iar în cazul în care se efectueazã o expertizã, pot alege un consilier. Raportul de evaluare (fostul act de constatare) reprezintã un adevãrat rechizitoriu, ceea ce contravine art. 1 alin. (4) din Constituţie, text ce exclude posibilitatea înfiinţãrii unor organisme hibride, care sã îndeplineascã simultan sarcini administrative şi jurisdicţionale şi care sã se situeze sub control parlamentar. O altã dovadã a faptului cã suntem în prezenţa unui organism jurisdicţional o reprezintã dispoziţiile referitoare la modalitatea de repartizare a cauzelor, dar şi anumite situaţii care apar în mod deosebit în activitatea de administrare a justiţiei, respectiv cauze de incompatibilitate, conflict de interese, formularea unor cereri de recuzare sau declaraţii de abţinere a inspectorului de integritate. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile referitoare la principiile aplicabile activitãţii şi procedurii de verificare realizate în faţa Agenţiei Naţionale de Integritate (legalitate, celeritate, imparţialitate, dreptul la apãrare etc.). Astfel, activitãţile de cercetare, de anchetã efectuate de cãtre inspectorii de integritate - în cadrul cãrora se administreazã şi se evalueazã probe, se solicitã orice informaţii necesare de la orice instituţie, autoritate publicã, persoanã juridicã de drept public sau privat şi se efectueazã expertize - sunt urmate de întocmirea unui raport de evaluare (fostul act de constatare), cu efecte juridice similare rechizitoriului, sub aspectul sesizãrii instanţei de judecatã. Astfel, prin raportul de evaluare, inspectorul de integritate analizeazã şi decide - printr-un procedeu specific funcţiei de judecatã - dacã existã sau nu un caz de incompatibilitate şi, mai mult, drept consecinţã a activitãţii de cercetare, Agenţia Naţionalã de Integritate sesizeazã organul de urmãrire penalã, dacã se constatã cã existã probe sau indicii temeinice pentru sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã. Aceste atribute sunt specifice unor organe judecãtoreşti care se supun dispoziţiilor prevãzute în capitolul VI - "Autoritatea judecãtoreascã" din titlul III - "Autoritãţile publice" al Constituţiei, or Agenţia Naţionalã de Integritate nu este un organ judecãtoresc. Maniera în care este reglementatã la acest moment activitatea Agenţiei îi conferã posibilitatea sã desfãşoare activitãţi cu caracter jurisdicţional, creându-se o confuzie între funcţia de anchetã şi cea de judecatã, inspectorul de integritate - pe baza liberei sale aprecieri în administrarea probelor, printr-o procedurã care nu respectã contradictorialitatea - decide cã o persoanã se aflã sau s-a aflat într-o stare de incompatibilitate şi, prin urmare, dã un verdict, "spune dreptul" (iuris dictio), activitate permisã numai instanţelor de judecatã. De asemenea, inspectorul de integritate este funcţionar public, iar nu magistrat. Activitãţile de cercetare şi de constatare în temeiul cãrora se emite raportul de evaluare sau sunt sesizate organele de urmãrire penalã nu se pot încadra nici în modalitãţile de exercitare a jurisdicţiilor speciale administrative, deoarece nu sunt facultative, aşa cum prevede art. 21 alin. (4) din Constituţie, ci obligatorii. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010, susţine cã acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece Legea nr. 176/2010 a fost adoptatã cu depãşirea termenului de 45 de zile prevãzut la art. 147 alin. (1) din Constituţie. Prin urmare, termenul în care dispoziţiile constatate ca neconstituţionale prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 ar fi trebuit sã fie puse de acord cu Legea fundamentalã - adicã cel mai târziu la data de 20 iunie 2010 - nu a fost respectat, Legea nr. 176/2010 fiind publicatã la data de 2 septembrie 2010 şi intrând în vigoare la data de 5 septembrie 2010. Ne aflãm astfel într-un caz de ultraactivitate a Legii nr. 144/2007, care începând cu data de 20 iunie 2010 ar fi trebuit sã-şi înceteze efectele, dar şi de retroactivitate a Legii nr. 176/2010 pânã la data de 20 iunie 2010. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate nu este o activitate cu caracter jurisdicţional, atâta vreme cât nu pronunţã hotãrâri cu putere de lucru judecat, nu are competenţa de a soluţiona în mod irevocabil litigii şi nici de a sancţiona încãlcãrile legii, ci doar evalueazã anumite situaţii în sensul de a aprecia dacã acestea intrã sau nu în câmpul noţiunii de incompatibilitate sau conflict de interese. De asemenea, prevederile art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale, deoarece între data publicãrii Deciziei nr. 415 din 14 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale şi data intrãrii în vigoare a Legii nr. 176/2010 activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate a fost suspendatã, iar acest ultim act normativ conţine dispoziţii care reglementeazã situaţia probelor administrate şi a actelor procesuale efectuate la instanţe şi organele de urmãrire penalã înainte de data publicãrii deciziei Curţii Constituţionale, astfel cã aceastã decizie are putere numai pentru viitor, neinfluenţând situaţia respectivelor acte. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale, deoarece activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate nu este o activitate cu caracter jurisdicţional, atâta vreme cât nu pronunţã hotãrâri ce au putere de lucru judecat, nu are competenţa de a soluţiona în mod irevocabil litigii şi nici de a sancţiona încãlcãrile legii, ci doar evalueazã anumite situaţii în sensul de a aprecia dacã acestea intrã sau nu în câmpul noţiunii de incompatibilitate sau conflict de interese. Cât priveşte critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi art. 147 alin. (1) din Constituţie, apreciazã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece între data publicãrii Deciziei nr. 415 din 14 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale şi data intrãrii în vigoare a Legii nr. 176/2010 activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate a fost suspendatã, iar acest act normativ cuprinde dispoziţii care reglementeazã situaţiile tranzitorii, astfel încât Decizia nr. 415/2010 nu are nicio influenţã asupra acestora. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnitãţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: - Art. 1 alin. (3): "Activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificãrilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilitãţilor pentru persoanele prevãzute la alin. (1) şi (2) se desfãşoarã în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, înfiinţatã prin Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, republicatã, denumitã în continuare Agenţia. Pentru preşedintele şi vicepreşedintele Agenţiei, precum şi pentru personalul acesteia, activitatea de evaluare a averii, a intereselor şi a incompatibilitãţilor se desfãşoarã în cadrul Consiliului Naţional de Integritate."; - Art. 34 alin. (1)-(3): "(1) Verificãrile aflate în curs de desfãşurare la Agenţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi continuã potrivit procedurii prevãzute de aceasta. (2) Actele şi lucrãrile efectuate în cadrul Agenţiei, rãmase definitive pânã la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, rãmân valabile. (3) Probele administrate şi actele procesuale efectuate la instanţe şi organe de urmãrire penalã înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se menţin." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, ale art. 21 alin. (4) privind jurisdicţiile speciale administrative, ale art. 116 alin. (2) privind organele de specialitate, ale art. 126 alin. (1) privind realizarea justiţiei şi ale art. 147 alin. (1) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, Curtea reţine urmãtoarele: La data de 11 decembrie 2009, Agenţia Naţionalã de Integritate a emis Actul de constatare nr. 303/II din 11 decembrie 2009 prin care a constatat starea de incompatibilitate în care s-a aflat domnul Dragoş Vlãdulescu în perioada 22 iunie 2004 - 1 septembrie 2009, deoarece a deţinut simultan funcţia de primar al comunei Dragomireşti (fiind validat în aceastã funcţie la data de 22 iunie 2004) şi funcţia de administrator al Societãţii Comerciale Vladostar Prod - S.R.L. (fiind înscrisã în Registrul comerţului menţiunea de încetare din aceastã funcţie prin Încheierea nr. 6.091 din 1 septembrie 2009). Împotriva acestui act de constatare, domnul Dragoş Vlãdulescu a formulat contestaţie la Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul dispoziţiilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, potrivit cãrora, "În termen de 15 zile de la data comunicãrii actului de constatare a conflictului de interese sau a stãrii de incompatibilitate, persoana verificatã poate face contestaţie la curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cãrei circumscripţie locuieşte (...)", dispoziţii în vigoare la acel moment. Motivele principale ale contestaţiei vizau nulitatea absolutã a actului de constatare, deoarece acesta nu ar fi cuprins elementele obligatorii prevãzute de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007. Prin Sentinţa nr. 37 din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulatã de contestatorul Dragoş Vãdulescu şi a anulat Actul de constatare nr. 303/II din 11 decembrie 2009, emis de Agenţia Naţionalã de Integritate, deoarece acesta nu cuprindea obiecţiile şi explicaţiile oferite de contestator. Agenţia Naţionalã de Integritate a formulat recurs împotriva sentinţei sus-menţionate, iar prin Decizia nr. 4.803 din 5 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat sentinţa atacatã şi a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Ploieşti, considerând cã soluţia primei instanţe este excesiv de formalistã, bazându-se pe o interpretare rigidã şi trunchiatã a dispoziţiilor legale aplicabile. În cadrul rejudecãrii dupã casare, la termenul din 4 aprilie 2011, contestatorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnitãţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Anterior invocãrii excepţiei de neconstituţionalitate, a fost adoptatã Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnitãţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Legea nr. 176/2010 a fost adoptatã ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 14 lit. c), d), e) şi f) şi ale cap. VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilitãţilor" (art. 45-50) din Legea nr. 144/2007, s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor cap. I "Dispoziţii generale" (art. 1-9) din Legea nr. 144/2007, în mãsura în care prevãd competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate de a efectua şi întocmi acte de cercetare şi de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilitãţilor şi s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 11 lit. e), f) şi g), art. 12 alin. (2) şi ale art. 42 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 144/2007, în mãsura în care prevãd transmiterea declaraţiilor de avere şi de interese Agenţiei Naţionale de Integritate şi publicarea lor pe pagina de internet a acesteia şi a instituţiei. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnitãţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Analizând condiţia de admisibilitate prevãzutã la art. 29 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 47/1992, potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţã [...] care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea observã cã, deşi întregul litigiu în cadrul cãruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate se judecã, potrivit regulii tempus regit actum, în baza Legii nr. 144/2007, actul de constatare a cãrei anulare s-a cerut fiind emis în anul 2009, înainte deci de publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 şi de adoptarea Legii nr. 176/2010, se constatã cã prezenta excepţie de neconstituţionalitate are legãturã cu soluţionarea cauzei, deoarece dispoziţiile de lege criticate care formeazã obiectul excepţiei se referã la situaţia actelor şi lucrãrilor efectuate în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, rãmase definitive pânã la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 în Monitorul Oficial al României. Analizând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 raportate la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele: Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 116 alin. (2) din Constituţie, în sensul cã Agenţia Naţionalã de Integritate, prin atribuţiile ce i-au fost conferite, a fost instituitã - contrar normelor constituţionale menţionate - ca un organ administrativ cu veritabilã activitate jurisdicţionalã, subordonat Parlamentului, Curtea reţine cã, potrivit Legii nr. 176/2010, Agenţia desfãşoarã doar o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificãrilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilitãţilor pentru persoanele prevãzute de lege, fãrã a desfãşura o activitate de judecatã, în sensul celor constatate de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 415/2010 referitoare la dispoziţiile Legii nr. 144/2007. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 şi susţinerea potrivit cãrora acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece Legea nr. 176/2010 a fost adoptatã cu depãşirea termenului de 45 de zile prevãzut la art. 147 alin. (1) din Constituţie, Curtea observã cã dispoziţiile constatate ca neconstituţionale prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 ar fi trebuit sã fie puse de acord cu Legea fundamentalã pânã la data de 20 iunie 2010. În condiţiile în care Parlamentul nu a respectat acest termen, Legea nr. 176/2010 fiind publicatã la data de 2 septembrie 2010 şi intrând în vigoare la data de 5 septembrie 2010, se aplicã prevederile constituţionale ale art. 147 alin. (1), potrivit cãrora "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare [...] constatate ca fiind neconstituţionale, îşi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacã, în acest interval, Parlamentul [...] nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei." Prin urmare, la data de 20 iunie 2010, dispoziţiile neconstituţionale din Legea nr. 144/2007 şi-au încetat efectele juridice, nemaiputându-se aplica, iar dispoziţiile criticate din Legea nr. 176/2010 nu retroactiveazã, ele aplicându-se doar începând cu data de 5 septembrie 2010, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 176/2010. Dispoziţiile de lege criticate nu fac decât sã reglementeze - pe cale legalã - efectele Deciziei nr. 415/2010 referitoare la actele efectuate în cadrul Agenţiei, rãmase definitive pânã la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415/2010 în Monitorul Oficial al României, acte care rãmân valabile, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) teza finalã din Constituţie, "De la data publicãrii, deciziile [...] au putere numai pentru viitor." Având în vederea toate aceste argumente, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnitãţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicatã de Dragoş Vlãdulescu în Dosarul nr. 1.193/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2011.
PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
