Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.604 din 15 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399, art. 400 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 110 din 13 februarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399, art. 400 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Detunata" - S.A. Abrud în Dosarul nr. 1.545/203/2008 al Judecãtoriei Câmpeni.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.545/203/2008, Judecãtoria Câmpeni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399, art. 400 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Detunata" - S.A. Abrud în cadrul unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 399 şi art. 400 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, deoarece încalcã liberul acces la justiţie şi instituie un regim inegal pentru cazul în care executarea se face pe baza unui titlu executoriu, iar procedura urmatã este de naturã sã prelungeascã procesul pe o perioadã în care însuşi dreptul de proprietate în litigiu poate fi pierdut. Se mai susţine şi cã prevederile de lege criticate dau posibilitatea contestatorului sã invoce probleme de fond ale pretenţiilor sale, care puteau fi valorificate în cursul judecãţii, fie prin cererile adresate instanţei, fie prin exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege. Pe aceastã cale se aduc completãri dispozitivului hotãrârii, cu pretenţii care nu au fost valorificate în cursul judecãţii cauzei, cu care instanţa de fond nu a fost învestitã. Cu referire la art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, se mai susţine cã încalcã prevederile art. 44 şi art. 135 din Constituţie, aducând o atingere gravã dreptului de proprietate privatã, întrucât, în ipoteza în care cererea de suspendare a executãrii silite ar fi respinsã, prerogativele aferente dreptului în discuţie sunt în mod nejustificat afectate.
Judecãtoria Câmpeni, prin Încheierea de şedinţã din data de 13 mai 2009, a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, iar prin Sentinţa civilã nr. 1.369 din 4 noiembrie 2009, a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi art. 400 din Codul de procedurã civilã. Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea Societatea Comercialã "Detunata" - S.A. Abrud a formulat recurs, criticând soluţia de respingere ca inadmisibile a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate. Prin Decizia civilã nr. 574 din 15 iunie 2010, Tribunalul Alba - Secţia civilã a admis recursul formulat, a casat sentinţa atacatã şi a trimis cauza spre rejudecare în favoarea aceleiaşi instanţe - Judecãtoria Câmpeni. Luând în discuţie dispoziţiile deciziei de casare, Judecãtoria Câmpeni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate. Exprimându-şi opinia, a reţinut cã intrã în competenţa Curţii Constituţionale soluţionarea acestora.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399, art. 400 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 399: "Împotriva executãrii silite, precum şi împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare. De asemenea, dacã nu s-a utilizat procedura prevãzutã de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lãmuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuzã sã înceapã executarea silitã ori sã îndeplineascã un act de executare în condiţiile prevãzute de lege.
Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silitã însãşi sau la efectuarea oricãrui act de executare atrage sancţiunea anulãrii actului nelegal.
De asemenea, dupã ce a început executarea silitã, cei interesaţi sau vãtãmaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, datã fãrã îndeplinirea condiţiilor legale.
În cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac.";
- Art. 400: "Contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Contestaţia privind lãmurirea înţelesului, întinderii sau aplicãrii titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotãrârea ce se executã. Dacã o asemenea contestaţie vizeazã un titlu executoriu ce nu emanã de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.";
- Art. 403 alin. (1): "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 399, art. 400 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale invocate şi în cauza de faţã şi cu motivãri asemãnãtoare.
Astfel, referitor la prevederile art. 399 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 816 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, Curtea a reţinut, în esenţã, cã procedura contestaţiei la executare este destinatã sã înlãture neregularitãţile comise cu prilejul urmãririi silite sau sã expliciteze titlul executoriu ce urmeazã a fi valorificat. În cadrul soluţionãrii contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurãri care vizeazã fondul cauzei şi care sunt de naturã sã repunã în discuţie hotãrâri care emanã de la organe cu activitate jurisdicţionalã în faţa cãrora au avut loc dezbateri contradictorii, pãrţile având posibilitatea cu acel prilej de a invoca apãrãrile de fond necesare. O soluţie contrarã sub acest aspect ar nesocoti principiul autoritãţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare sã se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea a constatat cã reglementarea dedusã controlului satisface exigenţa impusã de norma constituţionalã, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 din Legea fundamentalã.
Tot astfel, Curtea a constatat cã sunt neîntemeiate criticile aduse dispoziţiilor art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare, statuând, prin Decizia nr. 722 din 17 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, cã, "numai în cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu şi numai dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac".
Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 268 din 24 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, reţinând cã suspendarea provizorie se dispune ca o mãsurã vremelnicã, în scopul pãstrãrii unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privatã, Curtea a reţinut cã prevederea art. 403 din Codul de procedurã civilã reprezintã o mãsurã cu caracter vremelnic, dispusã tocmai în scopul protejãrii acestui drept.
În acelaşi sens este, de exemplu, şi Decizia nr. 211 din 4 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2010.
Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399, art. 400 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Detunata" - S.A. Abrud în Dosarul nr. 1.545/203/2008 al Judecãtoriei Câmpeni.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
