Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.603 din 15 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 alin. (4) si (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 113 din 14 februarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Nicolae Avrãmescu în Dosarul nr. 28.718/212/2010 al Judecãtoriei Constanţa.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât autorul acesteia solicitã modificarea şi completarea legii, fiind nemulţumit de faptul cã textul de lege criticat nu prevede obligativitatea prelungirii dreptului de circulaţie pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 28.718/212/2010, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Nicolae Avrãmescu într-o cauzã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece organul de urmãrire penalã şi instanţa de judecatã dispun asupra unui drept fundamental al persoanei bãnuite de sãvârşirea unei infracţiuni, având în vedere un element esenţial în stabilirea vinovãţiei penale, numai pe baza unei simple aprecieri subiective şi cu mult înaintea stabilirii, pe bazã de probe, dacã persoana în cauzã a încãlcat sau nu o regulã de circulaţie, ceea ce în final va atrage sau nu rãspunderea penalã. Or, pierderea sau restrângerea dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice nu se poate face pe baza unei analize superficiale, dar care tranşeazã vinovãţia persoanei cercetate penal, ci numai pe baza unei hotãrâri definitive de condamnare, prin care se stabileşte existenţa vinovãţiei. De asemenea, prezenta reglementare care permite procurorului sau judecãtorului sã nu mai prelungeascã dreptul de a conduce pe drumurile publice al persoanei care este cercetatã sau judecatã pentru vãtãmãrile cauzate ca urmare a nerespectãrii unei norme rutiere reprezintã o încãlcare a dispoziţiilor constituţionale şi ale art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Constanţa apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "(4) Permisul de conducere al conducãtorului de autovehicul sau de tramvai, implicat întrun accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vãtãmarea corporalã a unei persoane, se reţine de cãtre poliţia rutierã dacã acesta a încãlcat o regulã de circulaţie, eliberându-se dovada înlocuitoare fãrã drept de circulaţie, în situaţia în care regula de circulaţie încãlcatã este una dintre cele prevãzute la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c), sau dovada înlocuitoare cu drept de circulaţie pentru o perioadã de 15 zile, în celelalte cazuri. [...]
(6) La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectueazã urmãrirea penalã sau exercitã supravegherea cercetãrii penale ori, în faza de judecatã, instanţa de judecatã învestitã cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, pânã la dispunerea neînceperii urmãririi penale, scoaterii de sub urmãrire penalã ori încetãrii urmãririi penale sau, dupã caz, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunicã şi şefului poliţiei rutiere pe raza cãreia s-a comis fapta."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovãţie, precum şi ale art. 11 şi 20, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv art. 11 paragraful 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, rãspunzând criticii de neconstituţionalitate potrivit cãreia art. 111 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 restrânge dreptul la liberã circulaţie, a statuat în jurisprudenţa sa cã acest drept constituţional nu are legãturã cu dispoziţiile de lege criticate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, Curtea a statuat cã dreptul la liberã circulaţie vizeazã libertatea de mişcare a cetãţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formeazã acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţãrii. Dreptul la liberã circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefãcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizeazã libera circulaţie. Ca urmare, fiecare cetãţean poate folosi mijloacele de transport pe care le considerã potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea însã a regulilor impuse prin actele normative care reglementeazã utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, "asigurarea desfãşurãrii fluente şi în siguranţã a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [...]" şi nu este de naturã sã încalce, pentru motivele arãtate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie. De altfel, şi "libera circulaţie", prevãzutã de textul constituţional invocat în motivarea excepţiei, se desfãşoarã potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, precum şi a unei normale desfãşurãri a relaţiilor interstatale. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut cã dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie referitoare la prezumţia de nevinovãţie nu sunt incidente în cauzã.
De altfel, pe calea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, ca şi în cauzele soluţionate de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 1.635 din 16 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 9 februarie 2011, sau prin Decizia nr. 856 din 23 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 4 august 2011, autorul acesteia, nemulţumit de soluţia legislativã existentã, solicitã modificarea textelor de lege criticate, în sensul reglementãrii obligativitãţii prelungirii dreptului de circulaţie pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare, în caz contrar fiind încãlcatã, în opinia sa, prezumţia de nevinovãţie. În aceste condiţii, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulatã, are ca finalitate modificarea dispoziţiilor de lege supuse controlului. Or, o asemenea solicitare nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Nicolae Avrãmescu în Dosarul nr. 28.718/212/2010 al Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
