Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.602 din 15 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 93 din 6 februarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Dumitru Sanda în Dosarul nr. 2.547/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 356D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã se impune menţinerea jurisprudenţei în materie în sensul respingerii excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Sentinţa civilã nr. 1.176 din 16 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 2.547/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente. Excepţia a fost ridicatã de Dumitru Sanda într-o cauzã având ca obiect obligarea Autoritãţii Naţionale pentru Restituirea Proprietãţilor la comunicarea cãtre autorul excepţiei a datei când va fi invitat la sediul acesteia în vederea acordãrii despãgubirilor ce i se cuvin.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16, art. 15, art. 44, art. 52 şi art. 53. Astfel, art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece Guvernul nu are competenţa de a suspenda aplicarea unei legi, chiar şi pe o duratã determinatã, fãrã a avea o lege de abilitare. Totodatã, prin suspendarea aplicãrii prevederilor Legii nr. 247/2005, cetãţenii nu mai pot beneficia de drepturile acordate prin acest act normativ, astfel încât se aduce atingere şi prevederilor art. 15 din Constituţie. De asemenea, prin suspendarea emiterii titlurilor de platã pe o perioadã de 2 ani cãtre foştii proprietari ai imobilelor preluate abuziv de cãtre stat, se creeazã o discriminare între aceştia şi persoanele care au fost condamnate politic şi care urmeazã sã primeascã despãgubiri potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Prin reglementarea cuprinsã în art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, "Guvernul a încãlcat şi art. 52 din Constituţie privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã". Autorul excepţiei mai aratã cã textul de lege criticat aduce atingere şi dreptului sãu de proprietate privatã, care este restrâns fãrã a exista niciunul dintre cazurile prevãzute expres şi limitativ de art. 53 din Legea fundamentalã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 a fost emisã în conformitate cu art. 115 alin. (4) din Constituţie, iar prevederile acesteia se aplicã în mod egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatului Poporului considerã cã prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 sunt constituţionale, deoarece aceasta a fost emisã în conformitate cu dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, sã reglementeze în ipoteza unei situaţii extraordinare. Totodatã, prevederile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor vizate de ipoteza lor, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formeazã prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având urmãtorul cuprins: "(1) Pe o perioadã de 2 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se suspendã emiterea titlurilor de platã prevãzute în titlul VII «Regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pe perioada de suspendare prevãzutã la alin. (1), valorificarea titlurilor de despãgubire emise de Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea», corespunzãtor sumei pentru care s-a formulat opţiunea.
(3) Persoanele care, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, au optat pentru acordarea titlurilor de platã, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despãgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea». Persoanele care nu opteazã pentru conversia titlurilor de despãgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de platã dupã expirarea perioadei de suspendare prevãzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectãrii Constituţiei şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã nu poate fi reţinutã critica potrivit cãreia textul de lege supus controlului aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie ce statueazã cu privire la obligaţia respectãrii prevederilor Legii fundamentale. Aceasta, deoarece Guvernul, cu respectarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), poate adopta ordonanţe de urgenţã prin care sã suspende aplicarea unei legi, cu respectarea condiţiilor de a exista o situaţie extraordinarã a cãrei reglementare nu poate fi amânatã, precum şi a motivãrii urgenţei în cuprinsul ordonanţei. Potrivit art. 115 alin. (1) din Legea fundamentalã, interdicţia de a reglementa în domeniul legilor organice priveşte ordonanţele simple, emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condiţiile alin. (1)-(3) ale aceluiaşi art. 115, iar nu şi ordonanţele de urgenţã. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, şi prin Decizia nr. 426 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010.
Curtea observã cã nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, întrucât prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 nu conduc la o situaţie discriminatorie între cetãţenii români care au suferit condamnãri politice sau mãsuri administrative asimilate acestora şi foştii proprietari, aceste categorii aflându-se în situaţii diferite. Or, aşa cum a statuat Curtea prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, "Principiul egalitãţii în faţã legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".
Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici încãlcarea prevederilor art. 15 alin. (1), art. 44 şi art. 53 din Legea fundamentalã. Astfel, prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011*), nepublicatã la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea a reţinut, potrivit jurisprudenţei sale, cã dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate nu vizeazã absolutizarea exerciţiului prerogativelor acestuia, întrucât chiar art. 44 alin. (1) teza a doua şi art. 136 alin. (5) din Constituţie prevãd cã legea stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi cã proprietatea privatã este inviolabilã "în condiţiile legii organice". În acelaşi sens, Curtea a fãcut referire, în decizia menţionatã, la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotãrârile din 23 septembrie 1982, 21 februarie 1986 şi 18 martie 2008, pronunţate în Cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, paragraful 61, Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 37, şi, respectiv, Cauza Dacia - S.R.L. împotriva Moldovei, paragraful 54.
____
*) Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012.
Totodatã, prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011, Curtea a mai observat, fãcând referire la jurisprudenţa sa, cã un act normativ care, prin conţinutul sãu, urmãreşte gãsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor statului nu este de naturã sã contravinã dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, chiar dacã afecteazã celeritatea procedurii.
Curtea a mai constatat cã textul de lege criticat nu aduce atingere existenţei dreptului de proprietate, ci prevede o modalitate temporarã de exercitare a acestui drept, respectiv valorificarea, pentru o perioadã de 2 ani, a titlurilor de platã emise de Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor prin conversia acestora în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea" corespunzãtor sumei pentru care a fost formulatã opţiunea. Or, acest lucru nu echivaleazã cu imposibilitatea valorificãrii dreptului de creanţã asupra statului, fapt ce ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, ci cu reglementarea unei modalitãţi de valorificare determinatã de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de naturã bugetarã şi de dificultãţi în menţinerea echilibrului bugetar. Prin urmare, mãsura criticatã este mai degrabã una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, reprezentând o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia anterior pronunţatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Totodatã, Curtea observã, pornind de la considerentele anterior invocate, cã nu poate fi reţinutã o atingere adusã art. 15 alin. (1) şi art. 53 din Legea fundamentalã, întrucât autorul beneficiazã în continuare de dreptul sãu de proprietate garantat de Constituţie, fãrã ca acesta sã fie restrâns, art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 reglementând cu privire la procedura prin care acesta poate fi valorificat, iar nu cu privire la substanţa sa.
Cât priveşte critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 52 din Constituţie, Curtea observã cã acestea nu au incidenţã în speţã, deoarece textul de lege criticat reglementeazã cu privire la procedura valorificãrii titlurilor de despãgubire, fãrã a conţine vreo prevedere care sã aibã legãturã cu sfera de reglementare a textului constituţional pretins încãlcat referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Dumitru Sanda în Dosarul nr. 2.547/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
