Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.601 din 15 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 si 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a doua si art. 581 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 93 din 6 februarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 581 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ileana Peride în Dosarul nr. 24.920/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 337D/2011.
La apelul nominal se prezintã avocatul Anca Sorina Popescu-Cruceru, cu delegaţie depusã la dosar, pentru partea Cristian Iulius Surcel, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul avocatului prezent, care solicitã menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la textele de lege criticate în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca inadmisibilã, arãtând cã autorul excepţiei nu a formulat o veritabilã criticã de neconstituţionalitate a textelor de lege supuse controlului Curţii, ci a soluţiei pronunţate de instanţa de recurs. În subsidiar, în situaţia în care Curtea va trece la examinarea fondului excepţiei, apreciazã cã se impune menţinerea jurisprudenţei în materie în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 24.920/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 581 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Ileana Peride în calea de atac a contestaţiei în anulare împotriva unei decizii civile pronunţate într-o cauzã având ca obiect stabilirea, prin ordonanţã preşedinţialã, a programului de vizitare a copilului minor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), art. 53 alin. (1), art. 57 şi art. 124 alin. (1) şi (2). În acest sens apreciazã cã mãsurile urgente, respectiv modificarea programului de vizitã al copilului - de cãtre pãrintele cãruia nu i-a fost încredinţat - pe calea ordonanţei preşedinţiale, nu trebuie sã restrângã dreptul pãrintelui cãruia i-a fost încredinţat de a acţiona în interesul acestuia. Aceste mãsuri ar trebui luate în temeiul legii speciale, iar când aceasta nu reglementeazã situaţia respectivã, potrivit legii generale, şi nu printr-o procedurã specialã, în speţã, prin ordonanţã preşedinţialã. Autorul excepţiei considerã cã, potrivit practicii şi doctrinei, instanţele de judecatã ar trebui sã gãseascã cele mai bune mijloace care sã asigure pãrintelui cãruia nu i-a fost încredinţat copilul exercitarea dreptului de a avea legãturi personale, fãrã ca în acest mod sã fie prejudiciat copilul sau pãrintele cãruia acesta i-a fost încredinţat. Interesul copilului trebuie considerat primordial chiar şi în raport cu drepturile pãrintelui cãruia acesta nu i-a fost încredinţat. Potrivit art. 57 din Constituţie, cetãţenii români trebuie sã îşi exercite drepturile şi libertãţile cu bunã-credinţã, astfel încât încãlcarea prin exerciţiul unui drept al drepturilor şi libertãţilor altora constituie un abuz suficient pentru a caracteriza fapta ca o nerespectare a unei obligaţii constituţionale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, reţinând cã, în motivarea excepţiei, autorul criticã motivele pentru care cererea de ordonanţã preşedinţialã a fost admisã, ceea ce ţine însã de judecarea în fond a litigiului. Dispoziţiile legale pretins neconstituţionale nu încalcã niciun drept garantat de Constituţie, eventualele nemulţumiri legate de hotãrârea pronunţatã în recurs urmând a fi verificate, în ipoteza în care privesc motivele pentru care contestaţia în anulare poate fi admisã, de instanţa ce soluţioneazã aceastã cale extraordinarã de atac.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile avocatului prezent şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formeazã prevederile art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 581 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului: "(1) Copilul care a fost separat de ambii pãrinţi sau de unul dintre aceştia printr-o mãsurã dispusã în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii pãrinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanţa judecãtoreascã, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacã existã motive temeinice de naturã a periclita dezvoltarea fizicã, mentalã, spiritualã, moralã sau socialã a copilului.";
- Art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei: "Pãrintele divorţat, cãruia i s-a încredinţat copilul, exercitã cu privire la acesta drepturile pãrinteşti. [...]
Pãrintele divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã.";
- Art. 318 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã: "Hotãrârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie [...] când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşealã sã cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";
- Art. 581 din Codul de procedurã civilã: "Instanţa va putea sã ordone mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri.
Cererea de ordonanţã preşedinţialã se va introduce la instanţa competentã sã se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi datã şi fãrã citarea pãrţilor şi chiar atunci când existã judecatã asupra fondului. Judecata se face de urgenţã şi cu precãdere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnicã şi executorie. Instanţa va putea hotãrî ca executarea sã se facã fãrã somaţie sau fãrã trecerea unui termen."
Cu privire la prevederile art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei, Curtea observã cã la momentul pronunţãrii prezentei decizii acestea au fost abrogate prin dispoziţiile art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Acestea au fost incidente în speţã întrucât cererea de contestaţie în anulare a fost soluţionatã prin Decizia civilã nr. 2.455 din 10 noiembrie 2010, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Aşa fiind, Curtea va avea în vedere considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmând sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor şi art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã urmãtoarele:
I. Autorul excepţiei nu aratã motivele pentru care prevederile art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei şi art. 318 teza a doua din Codul de procedurã civilã ar aduce atingere textelor constituţionale invocate, or, Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, cã simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi consideratã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate. Dacã ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manierã elipticã, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însã, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizeazã cã "sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi". În mod similar Curtea a statuat şi prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011*), nepublicatã la data pronunţãrii prezentei decizii.
----------
*) Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.
Prin urmare, având în vedere cã nu este îndeplinitã condiţia motivãrii, cuprinsã în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.
II. Autorul excepţiei apreciazã cã prevederile art. 581 din Codul de procedurã civilã contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece instanţa de judecatã a dispus prin ordonanţã preşedinţialã, adicã printr-o procedurã specialã, cu privire la schimbarea programului de vizitã al minorului.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã [...]", neputând fi supuse controlului acesteia hotãrârile pronunţate de instanţele de judecatã, astfel încât excepţia va fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 şi 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 581 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ileana Peride în Dosarul nr. 24.920/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
