Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.600 din 15 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, ale Legii nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale, ale Legii nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, ale Legii nr. 334/2006 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 113 din 14 februarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003 şi a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, excepţie ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã în Dosarul nr. 4/3/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 225D/2011.
La apelul nominal rãspunde Ioan Antonescu, pentru autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 859D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, ale Legii nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, ale Legii nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã în Dosarul nr. 4/3/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde Ioan Antonescu, pentru autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 860D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, ale Legii nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, ale Legii nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã în Dosarul nr. 360/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde Ioan Antonescu, pentru autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã dosarele se aflã la al doilea termen de judecatã, precum şi faptul cã autorul excepţiei a depus la dosare cereri prin care acesta solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, întrucât nu au sosit la dosare punctele de vedere ale autoritãţilor publice, potrivit Legii nr. 47/1992.
Având cuvântul, Ioan Antonescu solicitã Curţii Constituţionale amânarea soluţionãrii cauzei pânã la exprimarea de cãtre Camera Deputaţilor şi Senat a punctelor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând cã, în lipsa acestora, nu se pot judeca dosarele.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este obligatorie doar solicitarea punctelor de vedere de la autoritãţile publice, iar nu şi primirea lor.
Curtea, deliberând, respinge cererea, întrucât prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu impun autoritãţilor publice obligaţia de a-şi exprima opinia asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, ci instituie doar o posibilitate, o vocaţie a acestora de a formula un punct de vedere în cauzã. În plus, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã este independentã faţã de orice autoritate publicã [...]", astfel încât Curtea nu este ţinutã, în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, de opiniile exprimate de acele autoritãţi publice. Cu atât mai mult, lipsa acestor puncte de vedere nu împiedicã exercitarea controlului de constituţionalitate.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Ioan Antonescu aratã cã nu este de acord cu conexarea.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 859D/2011 şi nr. 860D/2011 la Dosarul nr. 225D/2011, care a fost primul înregistrat.
Având cuvântul, Ioan Antonescu formuleazã cerere de recuzare a reprezentantului Ministerului Public pentru încãlcarea art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) raportate la art. 54 din Constituţie, susţinând cã i s-a încãlcat dreptul la asociere. De asemenea, susţine cã Tribunalul Bucureşti a dezinformat Curtea Constituţionalã prin încheierea de sesizare, deoarece excepţia de neconstituţionalitate a fost raportatã la prevederile art. 51 din Constituţie, or, autorul excepţiei nu a invocat acest text constituţional.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã prin Decizia nr. 1.258/2010, Curtea Constituţionalã a respins o cerere de recuzare a reprezentantului Ministerului Public. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia Tribunalul Bucureşti a dezinformat Curtea Constituţionalã prin încheierea de sesizare, aratã cã, în asemenea situaţii, pãrţile au la dispoziţie remedii procesuale.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã, legal sesizatã, procedeazã la examinarea constituţionalitãţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedurã civilã referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului şi nici cele privind recuzarea judecãtorilor", respinge cererile formulate de domnul Ioan Antonescu.
Având cuvântul pe fond, Ioan Antonescu solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, cerere respinsã de Curte, întrucât, potrivit Încheierii din 15 noiembrie 2011, autorului excepţiei de neconstituţionalitate i s-a acordat un termen de judecatã, la solicitare.
Pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Având cuvântul în replicã, Ioan Antonescu susţine cã nu a raportat excepţia de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 51 din Constituţie, cã lipsesc file de la dosar şi cã raportul judecãtorului-raportor preia dezinformãrile Tribunalului Bucureşti.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 4/3/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003 şi a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, "în raport cu dispoziţiile art. 51 din Constituţia României".
Prin Încheierea din 17 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 4/3/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, ale Legii nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, ale Legii nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "în raport cu dispoziţiile art. 51 din Constituţia României şi ale Tratatului de la Lisabona privind Uniunea Europeanã, ratificat prin Legea nr. 13/2008".
Prin Încheierea din 17 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 360/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, ale Legii nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, ale Legii nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "în raport cu dispoziţiile art. 51 din Constituţia României şi ale Tratatului de la Lisabona privind Uniunea Europeanã, ratificat prin Legea nr. 13/2008".
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã în cauze civile având ca obiect înregistrare partid politic.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã Legea partidelor politice nr. 14/2003 şi Legea nr. 334/2006 contravin art. 51 din Constituţie, referitor la dreptul la petiţionare. Totodatã, aratã cã timp de 18 ani, prin faptul cã partidul pe care l-a fondat nu a fost înregistrat ca partid şi prin vânzarea ilegalã a sediilor partidelor politice deja înregistrate, i s-au încãlcat drepturile constituţionale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere drepturilor şi libertãţilor fundamentale prevãzute de Constituţie şi de normele europene.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, transmiţând Curţii Constituţionale punctul sãu de vedere în toate dosarele, apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece, prin obiectul de reglementare, acestea nu aduc atingere dreptului de petiţionare, consacrat de art. 51 din Constituţie. Aratã cã în acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 1.258/2010.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii partidelor politice nr. 14/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, cu completãrile ulterioare, ale Legii nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 30 ianuarie 2003, cu modificãrile ulterioare, ale Legii nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 22 iulie 2010, cu completãrile ulterioare, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.
Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, cu modificãrile ulterioare, a fost abrogatã prin art. 53 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 21 iulie 2006.
Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
Aşadar, Curtea observã cã, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile Legii nr. 43/2003 îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece acţiunile de înregistrare a partidului politic ce constituie obiectul cauzelor în care au fost invocate excepţiile de neconstituţionalitate au fost introduse în anii 2000, respectiv 2005.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 51 din Constituţie referitoare la dreptul de petiţionare şi Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeanã şi a Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 13/2008.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii îl reprezintã încheierea instanţei judecãtoreşti, iar litigiul constituţional se desfãşoarã numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fãrã ca acestea sã poatã fi modificate direct în faţa Curţii Constituţionale.
În cauza de faţã, astfel cum rezultã din încheierile de sesizare pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã care au fost transmise Curţii Constituţionale, singurele critici de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei le reprezintã pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 51 din Constituţie referitoare la dreptul de petiţionare şi a Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeanã şi a Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene.
Asupra prevederilor Legii nr. 14/2003 Curtea s-a mai pronunţat, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate în cauza de faţã, excepţia fiind ridicatã de acelaşi autor, prin Decizia nr. 1.258 din 12 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 3 decembrie 2010.
Cu acel prilej, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând cã prin Decizia nr. 230 din 25 mai 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2004, Decizia nr. 65 din 24 februarie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004, şi Decizia nr. 71 din 8 februarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 mai 2005, Curtea a respins toate excepţiile de neconstituţionalitate invocate de acelaşi autor.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la dreptul la petiţionare, astfel cum este garantat prin art. 51 din Constituţie, Curtea a constatat, prin aceeaşi decizie, cã dispoziţiile Legii nr. 14/2003 reglementeazã organizarea şi funcţionarea partidelor politice, condiţiile de înregistrare a acestora, procedura de soluţionare a cererilor pentru înregistrarea partidului politic, respectiv pentru modificarea statutului partidului politic, asocierea şi reorganizarea partidelor politice, încetarea activitãţii partidelor politice şi evidenţa partidelor politice şi a alianţelor politice. Prin urmare, aceste dispoziţii nu au legãturã cu dreptul la petiţionare, drept fundamental, potrivit cãruia cetãţenii au dreptul sã se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor, iar organizaţiile legal constituie au dreptul sã adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã, astfel cum au fost reţinute de cãtre instanţa de judecatã prin încheierile de sesizare, privesc aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cu privire la celelalte dispoziţii de lege criticate, Curtea constatã cã, întrucât acestea sunt criticate tot din perspectiva încãlcãrii dreptului de petiţionare, prevãzut la art. 51 din Constituţie, pentru aceleaşi argumente, va respinge excepţia de neconstituţionalitate a acestora, ca neîntemeiatã.
În final, Curtea reţine cã dispoziţiile Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeanã şi a Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 13/2008, nu au legãturã cu cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, ale Legii nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, ale Legii nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, ale Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã în dosarele nr. 4/3/2000 şi nr. 360/3/2005 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena-Chiorean
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
