Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.599 din 15 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1^1), alin. (3) si alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 110 din 13 februarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1^1), alin. (3) şi alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Constantin Lupoiu în Dosarul nr. 276/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 276/120/2010, Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1^1), alin. (3) şi alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Constantin Lupoiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate permit o ingerinţã a puterii executive în activitatea autoritãţii judecãtoreşti, deoarece conferã şefului poliţiei rutiere competenţa de a decide în mod discreţionar suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în timp ce procurorul sau, dupã caz, instanţa de judecatã are doar competenţa de a constata cazurile în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicatã. Se precizeazã cã textul de lege criticat lipseşte de eficienţã art. 30 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care oferã procurorului sau instanţei de judecatã competenţa de a sesiza organul competent sã constate o contravenţie dacã o faptã cercetatã iniţial ca infracţiune se dovedeşte a întruni elementele unei contravenţii, situaţie în care şeful poliţiei rutiere poate lua mãsura suspendãrii dreptului de a conduce pe drumurile publice, dar numai ca mãsurã complementarã unei sancţiuni contravenţionale principale. Autorul excepţiei susţine, totodatã, cã normele criticate creeazã o situaţie discriminatorie între o persoanã cãreia i s-a suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice ca mãsurã complementarã pentru sãvârşirea unei contravenţii la regimul rutier şi o alta care a fost cercetatã penal pentru o infracţiune la regimul rutier şi s-a dispus una dintre soluţiile prevãzute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002. Se încalcã, de asemenea, dispoziţiile art. 53 şi art. 125 din Constituţie, deoarece posibilitatea contravenientului de a se adresa cu plângere împotriva sancţiunii complementare de reţinere a permisului pe o perioadã de 90 de zile nu existã, acesta fiind sancţionat printr-o dispoziţie a şefului poliţiei rutiere, ce nu reprezintã act administrativ supus vreunei cãi de atac.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã ca neconstituţionale textele legale criticate, deoarece creeazã o situaţie discriminatorie între o persoanã cãreia i s-a suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice ca mãsurã complementarã a unei contravenţii la regimul rutier şi o alta care a fost cercetatã penal pentru o infracţiune la regimul rutier şi pentru care s-a dispus una dintre soluţiile prevãzute de art. 103 alin. 1 lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1^1), alin. (3) şi alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificatã şi completatã prin art. I pct. 43 şi 44 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1^1), alin. (3) şi alin. (6): "(1) Suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule se dispune: (...)
c) pentru o perioadã de 90 de zile când fapta conducãtorului de autovehicul sau tramvai a fost urmãritã ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vãtãmarea corporalã a unei persoane şi instanţa de judecatã sau procurorul a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, dacã pentru regula de circulaţie încãlcatã prezenta ordonanţã de urgenţã prevede suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce. (...)
(1^1) În situaţia prevãzutã la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie se dispune de cãtre şeful poliţiei rutiere pe raza cãreia a fost sãvârşitã fapta.
[...] (3) În cazurile prevãzute la alin. (1) şi (2) hotãrârea de suspendare a exercitãrii dreptului de a conduce se comunicã titularului de cãtre serviciul poliţiei rutiere, care are în evidenţã contravenientul, în termen de 10 zile de la data constatãrii ultimei contravenţii.
[...] (6) În cazurile prevãzute la alin. (1), contravenientul este obligat sã se prezinte la unitatea de poliţie pe raza cãreia domiciliazã, are reşedinţa sau, dupã caz, rezidenţa normalã, în termen de 5 zile de la primirea înştiinţãrii scrise, pentru a preda permisul de conducere."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertãţi, art. 125 privind statutul judecãtorilor şi art. 131 privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã textele de lege criticate au mai fost examinate de Curtea Constituţionalã din perspectiva unor critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 1.041 din 14 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 au în vedere ipoteza în care o faptã a fost urmãritã ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dar pentru sãvârşirea cãreia procurorul sau instanţa a apreciat, observând incidenţa prevederilor art. 10 din Codul de procedurã penalã, cã nu se impune punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale împotriva învinuitului. Dacã, însã, pe parcursul cercetãrii penale, se constatã cã învinuitul a încãlcat o regulã de circulaţie pentru nerespectarea cãreia Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament sã fie sancţionat, în vederea atingerii finalitãţii pentru care acest act normativ a fost edictat, şi anume asigurarea desfãşurãrii în siguranţã a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii persoanelor participante la trafic. Faptul cã, ulterior momentului pronunţãrii de procuror sau de instanţã a unei soluţii de neîncepere a urmãririi penale, scoatere de sub urmãrire penalã sau încetare a urmãririi penale, se dispune de cãtre şeful poliţiei rutiere pe raza cãreia a fost sãvârşitã fapta suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autoritãţii judecãtoreşti. Cele douã tipuri de organe ale autoritãţii de stat implicate în procedura prevãzutã de textele de lege criticate, procurorul şi instanţa de judecatã, pe de o parte, ca reprezentanţi ai autoritãţii judecãtoreşti, iar, pe de altã parte, şeful poliţiei, ca exponent al puterii executive, îşi exercitã atribuţiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separaţiei puterilor în stat fiind pe deplin respectat.
În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justiţie, Curtea a constatat cã este neîntemeiatã, întrucât persoana cãreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea şi temeinicia mãsurii dispuse de şeful poliţiei, inclusiv în ipoteza în care procurorul sau instanţa a dispus încetarea urmãririi penale sau a procesului penal, dupã caz, prin aplicarea art. 10 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã referitor la lipsa plângerii prealabile, aşadar fãrã sã mai analizeze împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta şi fãrã sã mai aprecieze dacã a fost încãlcatã vreo regulã de circulaţie.
Totodatã, Curtea a constatat cã nu poate reţine nici critica potrivit cãreia textele de lege supuse controlului de constituţionalitate creeazã o situaţie discriminatorie între persoanele cãrora le-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, ca mãsurã complementarã pentru sãvârşirea unei contravenţii la regimul rutier, şi cele care au fost cercetate penal pentru infracţiuni la regimul rutier şi în cazul cãrora s-a dispus una dintre soluţiile prevãzute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002. Accesul la justiţie este deschis, într-un fel sau altul, ambelor categorii de persoane, astfel cã nu se poate susţine cã prevederile de lege criticate instituie un tratament discriminatoriu care sã contravinã principiului egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice.
Curtea constatã, totodatã, cã autorul excepţiei din prezenta cauzã a mai ridicat o excepţie de neconstituţionalitate având un obiect similar [art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1^1) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice] şi cu aceeaşi motivare, într-o cauzã pe rolul Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penalã. Prin Decizia nr. 124 din 1 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 10 martie 2011, Curtea a respins, pentru aceleaşi considerente mai sus arãtate, excepţia de neconstituţionalitate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate de Curte sunt valabile şi în prezenta cauzã, inclusiv în ceea ce priveşte art. 103 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, în raport cu care nu au fost formulate critici distincte.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1^1), alin. (3) şi alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Constantin Lupoiu în Dosarul nr. 276/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
