Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.598 din 14 decembrie 2011 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã de Preşedintele României, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asupra neconstituţionalitãţii Legii pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. La sesizare au fost anexate, în copie, Legea pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, cererea de reexaminare asupra Legii pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, formulatã de Preşedintele României, fişa proiectului de lege, precum şi dezbaterile din 15 noiembrie 2011 din cadrul Camerei Deputaţilor asupra raportului Comisiei pentru administraţie publicã privind cererea de reexaminare formulatã de Preşedintele României. Sesizarea a fost trimisã Curţii Constituţionale prin Adresa nr. 2.269 din 28 noiembrie 2011 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.420A/2011. Prin aceastã sesizare, Preşedintele României solicitã Curţii sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii Legii pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, considerând cã aceasta prezintã vicii de neconstituţionalitate extrinsecã, în sensul înfrângerii prevederilor constituţionale ale art. 76 alin. (1) şi art. 77 alin. (3), prin prisma procedurii legislative de adoptare, deoarece reglementeazã relaţii sociale din domeniul legii organice, astfel cã trebuia adoptatã cu votul majoritãţii membrilor Camerei Deputaţilor. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere. Preşedintele Senatului, prin Adresa nr. I 824 din 12 decembrie 2011, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 6.913 din 12 decembrie 2011, a comunicat punctul sãu de vedere asupra sesizãrii de neconstituţionalitate în care solicitã admiterea acesteia, considerând-o întemeiatã pentru motivele invocate de autorii sesizãrii. Guvernul a comunicat punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 5/6.989 din 8 decembrie 2011, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 6.874 din 9 decembrie 2011, prin care apreciazã cã sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens apreciazã în esenţã cã, deoarece art. 77 alin. (2) din Constituţie nu stabileşte în mod expres o limitã de naturã sã aducã vreo restrângere a competenţei Parlamentului, ambele Camere ale Parlamentului, în cadrul procedurii de reexaminare a legii la solicitarea Preşedintelui României, trebuie sã îşi exprime votul asupra proiectului de lege şi nu asupra cererii de reexaminare sau asupra rapoartelor comisiilor parlamentare. Considerã cã o interpretare contrarã a acestui text constituţional ar avea semnificaţia unui act de revizuire a Constituţiei, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, apreciazã, având în vedere calificarea legii ca organicã, cã nu a fost respectatã majoritatea absolutã necesarã pentru adoptarea legilor organice, cerutã de art. 76 alin. (1) din Constituţie. Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a transmis punctul sãu de vedere privind obiecţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulatã de Preşedintele României. Obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate îl constituie Legea pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Prevederile constituţionale considerate ca fiind încãlcate prin legea criticatã sunt urmãtoarele: - Art. 76 alin. (1): "Legile organice şi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adoptã cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere."; - Art. 77 alin. (3): "Dacã Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacã s-a cerut verificarea constituţionalitãţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupã reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea." În esenţã, în opinia autorului sesizãrii, neconstituţionalitatea legii constã în aceea cã a fost adoptatã de cele douã Camere ale Parlamentului fãrã a ţine seama de dispoziţiile art. 77 alin. (3) din Constituţie, deoarece Camera Deputaţilor nu s-a exprimat prin vot expres asupra legii aflate în reexaminare, ci s-a supus la vot raportul comisiei de adoptare parţialã a cererii de reexaminare. Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã proiectul de Lege pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii a fost depus la Senat ca iniţiativã legislativã a Guvernului la data de 19 mai 2009. Senatul, ca primã Camerã sesizatã, a respins Legea pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii la data de 16 septembrie 2009, iar Camera Deputaţilor, în calitate de Camerã decizionalã, a adoptat Legea pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii la data de 3 noiembrie 2009. În conformitate cu prevederile art. 77 alin. (2) din Constituţie, Preşedintele României a cerut Parlamentului, la data de 24 noiembrie 2009, reexaminarea legii, deoarece Legea pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii dispune aprobarea tacitã a autorizaţiei de construire pentru executarea lucrãrilor de bazã şi a celor aferente organizãrii executãrii lucrãrilor, dacã nu a fost emisã de autoritãţile competente în termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete, procedura aprobãrii tacite a autorizaţiilor de construcţie putând da naştere unor practici periculoase prin care se contravine prevederilor legale şi normelor de urbanism, de disciplinã în construcţii ori de demolare a unor imobile cu valoare istoricã şi arhitecturalã. Senatul a respins cererea de reexaminare formulatã de Preşedintele României şi a adoptat Legea pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii la data de 25 mai 2010. Pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor din 9 februarie 2011 a fost înscris Raportul Comisiei pentru administraţie publicã, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic privind cererea de reexaminare formulatã de Preşedintele României, iar în şedinţa din 21 februarie 2011, astfel cum rezultã din stenograma acesteia, s-a votat retrimiterea cererii de reexaminare la aceastã comisie. În Şedinţa din 8 noiembrie 2011 s-a dezbãtut Raportul de înlocuire al Comisiei pentru administraţie publicã, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic prin care s-a propus admiterea cererii de reexaminare formulatã de Preşedintele României şi respingerea legii. În Şedinţa din 15 noiembrie 2011, la poziţia 26.6 din ordinea de zi, Raportul comisiei a fost supus la votul final, iar astfel cum rezultã din stenograma acestei şedinţe, "raportul comisiei nu a trecut." În legãturã cu procedura parlamentarã în cazul unei cereri de reexaminare a Preşedintelui României, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 991/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008, statuând cã, din analiza art. 77 alin. (2) din Constituţie, "rezultã cã trebuie reexaminate textele cuprinse în cererea Preşedintelui României, precum şi cele care au legãturã cu acestea, fiind necesarã corelarea tehnico-legislativã a tuturor dispoziţiilor din lege. În acest context pot fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare. Parlamentul delibereazã numai în limitele cererii de reexaminare, dar are obligaţia sã se exprime cu privire la toate textele din lege care se referã la o problemã ridicatã de Preşedintele României, chiar în absenţa unei menţiuni exprese în solicitarea acestuia. Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a ţãrii, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în raport cu solicitãrile cuprinse în cererea de reexaminare a Preşedintelui României, poate adopta orice fel de soluţie pe care o va considera necesarã. Astfel, poate admite în întregime sau parţial solicitarea, poate sã o respingã ori poate sã modifice în totalitate sau parţial anumite texte care au legãturã cu cererea de reexaminare, inclusiv prin recorelarea dispoziţiilor legii". Având în vedere cã, în speţã, cererea de reexaminare viza anumite aspecte concrete, s-a întocmit un raport asupra acesteia care a fost supus votului final. Or, dispoziţiile art. 77 alin. (3) din Constituţie fac menţiune expresã despre "legea adoptatã dupã reexaminare". În acest context, Curtea constatã cã aceste norme constituţionale impun supunerea la votul final a legii, iar nu a raportului privind cererea de reexaminare a Preşedintelui României. În concluzie, Curtea constatã cã Legea pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii este neconstituţionalã.
În temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Constatã cã Legea pentru completarea art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii este neconstituţionalã. Definitivã şi general obligatorie. Decizia se comunicã preşedintelui României, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dezbaterea a avut loc la data de 14 decembrie 2011 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Mircea Ştefan Minea, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecãtori.
