Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.595 din 9 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Mircea Dumitrescu în Dosarul nr. 3.264/299/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã, care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.393D/2010 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.430D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, ridicatã de Societatea Comercialã "Trust Com Center" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 45.397/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, vãzând identitatea parţialã de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze. Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.430D/2010 la Dosarul nr. 1.393D/2010, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã nu au fost formulate critici noi care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei deja existente în acest domeniu.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin încheierile din 1 aprilie 2010 şi 19 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 3.264/299/2009 şi nr. 45.397/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii şi, respectiv, a prevederilor art. 32 din aceeaşi lege, excepţie ridicatã de Mircea Dumitrescu şi, respectiv, Societatea Comercialã "Trust Com Center" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în cauze având ca obiect "obligaţia de a face", aflate în stadiul procesual al apelului. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât instanţele judecãtoreşti, odatã sesizate de reprezentanţii primãriei, se pronunţã doar în mod formal cu privire la desfiinţarea construcţiilor realizate fãrã autorizaţie. Se aratã cã nu este asigurat dreptul la un proces echitabil, pârâtul fiind lipsit de posibilitatea de a se apãra. Totodatã, se susţine cã este încãlcat şi dreptul de proprietate, textul de lege criticat aducându-i o limitare excesivã, care nu poate concilia interesul particular cu cel general. În acest sens se menţioneazã cã instanţa poate sã dispunã desfiinţarea construcţiei fãrã a fi necesarã emiterea în prealabil a autorizaţiei de demolare. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a civilã s-a referit la întregul <>art. 32 din Legea nr. 50/1991, în realitate, din motivarea excepţiei rezultã cã acesta a avut în vedere numai dispoziţiile alin. (1) al art. 32 din legea menţionatã. De aceea, Curtea reţine ca obiect al excepţiei prevederile <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut: - Art. 32 alin (1): "(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecãtoreşti pentru a dispune, dupã caz: a) încadrarea lucrãrilor în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal." În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) care consacrã dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garanteazã dreptul la apãrare, art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private şi art. 124 alin. (1) potrivit cãruia justiţia se înfãptuieşte în numele legii. Invocã, de asemenea, şi prevederile art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil" din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezentele cauze conexate. Prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite exemplificativ <>Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, sau <>Decizia nr. 639 din 28 iunie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia, reţinând cã instanţa de judecatã va soluţiona cauza şi va dispune mãsurile corespunzãtoare în cadrul unui litigiu de naturã sã asigure pãrţilor, deci şi pârâtului, toate garanţiile procedurale pe care le presupune exercitarea liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Curtea a observat, de asemenea, cã nu se poate susţine cã prin desfiinţarea unei construcţii nelegal executate s-ar încãlca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusã de o instanţã judecãtoreascã la finalul unui proces în care s-au putut formula apãrãri şi administra probe, este consecinţa nerespectãrii de cãtre constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizãrile necesare edificãrii imobilului respectiv. În acelaşi sens, Curtea a constatat cã textul constituţional al art. 44 referitor la garantarea dreptului de proprietate statorniceşte cã limitele şi conţinutul acestuia sunt stabilite prin lege, iar alin. (7) al art. 44 din Constituţie prevede cã dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. În plus, Curtea Constituţionalã a amintit cã atât din propria sa jurisprudenţã, cât şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea cã dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportã unele limitãri, care trebuie sã pãstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al cetãţenilor. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Mircea Dumitrescu în Dosarul nr. 3.264/299/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi de Societatea Comercialã "Trust Com Center" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 45.397/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 decembrie 2010.
