Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.593 din 13 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) si ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 24 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Laura Ileana Ciovicã în Dosarul nr. 13.792/63/2008 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.213D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.214D/2011, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã, ridicatã de Eugenia Barbu în Dosarul nr. 14.000/63/2008 al aceleiaşi instanţe de judecatã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.240D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Eugen Dincã în Dosarul nr. 13.997/63/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.214D/2011 şi a Dosarului nr. 1.240D/2011 la Dosarul nr. 1.213D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, indicând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 921 din 16 septembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 28 septembrie şi din 3 octombrie, pronunţate în dosarele nr. 13.792/63/2008 şi, respectiv nr. 14.000/63/2008, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Laura Ileana Ciovicã şi, respectiv, de Eugenia Barbu în cauze având ca obiect anularea deciziilor de suspendare de drept a raportului de serviciu.
Prin Încheierea din 20 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 13.997/63/2008, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Eugen Dincã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsã cererea sa de anulare a deciziei de suspendare de drept a raportului de serviciu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate creeazã o discriminare a funcţionarului public aflat în situaţia suspendãrii din funcţie ca urmare a trimiterii sale în judecatã, în raport cu alte categorii de salariaţi. Sancţiunea suspendãrii contravine dreptului la un nivel de trai decent şi mãsurile lor de protecţie socialã prevãzute de art. 47 din Constituţie, deşi, în calitate de salariaţi, autorii excepţiei au contribuit la bugetul asigurãrilor sociale. Mai aratã cã, pe perioada suspendãrii din funcţie, atât aceştia, cât şi familiile lor sunt lipsiţi de orice mijloace de subzistenţã şi nici nu se pot angaja în altã parte, fiind încãlcat astfel şi dreptul la muncã.
În plus, autorul excepţiei de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul Dosarului nr. 1.240D/2011 pretinde şi nerespectarea prezumţiei de nevinovãţie, consacratã de art. 23 alin. (11) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate prin prisma art. 11 şi a art. 20 din Legea fundamentalã. Se susţine, în acest sens, cã "simpla trimitere în judecatã a constituit motiv al suspendãrii din funcţie, deci a produs consecinţe juridice", înainte de a fi pronunţatã o eventualã hotãrâre de condamnare definitivã.
Tribunalul Argeş - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 1.213D/2011 şi nr. 1.214D/2011, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Mãsura suspendãrii de drept a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici este una temporarã, justificatã de punerea în mişcare a acţiunii penale, şi se aplicã tuturor funcţionarilor publici aflaţi în ipoteza normei legale. În ce priveşte dreptul la protecţie socialã se aratã cã, în speţã, s-a dispus deja suspendarea executãrii deciziei contestate, iar în cazul admiterii contestaţiei, reclamanta va fi repusã în situaţia anterioarã, inclusiv prin plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada suspendãrii din funcţie, actualizate.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.240D/2011, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Mãsura suspendãrii se aplicã tuturor funcţionarilor publici aflaţi în ipoteza normei legale, nefiind de naturã sã încalce principiul egalitãţii în drepturi şi nici prezumţia de nevinovãţie, fiind o mãsurã vremelnicã, justificatã de trimiterea în judecatã şi independentã de vinovãţia funcţionarului suspendat din funcţie. Mai mult, suspendarea de drept a raporturilor de serviciu nu atrage şi pierderea calitãţii de funcţionar public şi, deci, nu împiedicã încadrarea acestuia întrun alt loc de muncã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Textele de lege criticate se aplicã tuturor funcţionarilor publici aflaţi în ipoteza normei juridice, şi anume în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penalã, în mod egal, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Totodatã, nu se poate pune problema încãlcãrii prezumţiei de nevinovãţie, de vreme ce suspendarea funcţionarului public din funcţia publicã deţinutã este o sancţiune de naturã administrativã, având ca finalitate protejarea autoritãţii sau a instituţiei publice faţã de pericolul continuãrii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale sãvârşite de cãtre funcţionarul public, urmând ca pe întreg parcursul desfãşurãrii procesului penal prezumţia de nevinovãţie sã fie respectatã. În ce priveşte pretinsa încãlcare a dreptului la un nivel de trai decent, se apreciazã cã normele art. 47 din Constituţie, care consacrã acest drept, nu au nicio legãturã cu dispoziţiile legale criticate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt constituţionale. Acestea nu contravin art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principiile nediscriminãrii şi ale egalitãţii în drepturi, deoarece se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. Totodatã, ţinând cont de natura administrativã a mãsurii de suspendare a funcţionarului public din funcţia deţinutã şi de finalitatea acesteia, constând în protejarea autoritãţii sau a instituţiei publice faţã de pericolul continuãrii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale sãvârşite de cãtre funcţionarul public, nu se pune problema nerespectãrii prezumţiei de nevinovãţie, prevãzutã de art. 23 alin. (11) din Constituţie. Nu se poate susţine nici încãlcarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã, privind munca şi protecţia socialã a muncii, de vreme ce, pe de o parte, mãsura suspendãrii este temporarã, iar pe de altã parte, este justificatã de trimiterea în judecatã a funcţionarului public pentru infracţiuni de o gravitate deosebitã. Textele de lege criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 47 din Constituţie, având în vedere cã, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dacã instanţa judecãtoreascã dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publicã înceteazã, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publicã anterior deţinutã şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 86 alin. (2): "(2) În cazul în care funcţionarul public este trimis în judecatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevãzute la art. 54 lit. h), persoana care are competenţa legalã de numire în funcţia publicã va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publicã pe care o deţine.";
- Art. 94 alin. (1) lit. m): "(1) Raportul de serviciu se suspendã de drept atunci când funcţionarul public se aflã în una dintre urmãtoarele situaţii: [...]
m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevãzute la art. 54 lit. h)".
Dispoziţiile art. 54 lit. h), la care textele legale criticate fac trimitere, prevãd urmãtoarele: "Poate ocupa o funcţie publicã persoana care îndeplineşte urmãtoarele condiţii: [...] h) nu a fost condamnatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni contra umanitãţii, contra statului sau contra autoritãţii, de serviciu sau în legãturã cu serviciul, care împiedicã înfãptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni sãvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilã cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea".
În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1), referitoare la principiile nediscriminãrii şi al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 23 alin. (11), care instituie prezumţia de nevinovãţie, ale art. 41 - Munca şi protecţia socialã a muncii şi ale art. 47 - Nivelul de trai. De asemenea, sunt invocate, prin prisma art. 11 şi a art. 20 din Legea fundamentalã, prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, cu motivãri asemãnãtoare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã.
De pildã, prin Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Curtea Constituţionalã, reiterând considerente din jurisprudenţa sa anterioarã în materie, a reţinut, în esenţã, cã "mãsura suspendãrii din funcţie se aplicã tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale", astfel cã nu a putut fi reţinutã critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 4 alin. (2) şi a art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la principiile nediscriminãrii şi al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor.
Referitor la invocarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 48 din 4 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 26 martie 2003, a reţinut cã sancţiunea administrativã a suspendãrii funcţionarului public din funcţia publicã pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecatã, are ca finalitate protejarea autoritãţii sau a instituţiei publice faţã de pericolul continuãrii activitãţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale sãvârşite de cãtre funcţionarul public. Or, ţinând cont de natura administrativã a acestei mãsuri, nu se pune problema încãlcãrii prezumţiei de nevinovãţie, care va trebui însã respectatã pe tot parcursul desfãşurãrii întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcţionar public, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
Cu privire la critica referitoare la prevederile art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncã, prin Decizia nr. 921 din 16 septembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 22 octombrie 2008, Curtea a reţinut cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece nu se poate susţine cã suspendarea din funcţie sau suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici în cazul trimiterii în judecatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevãzute la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 ar contraveni principiului alegerii libere a profesiei, a meseriei, a ocupaţiei sau a locului de muncã, deoarece, pe de-o parte, mãsura suspendãrii este temporarã, iar pe de altã parte, este justificatã de trimiterea în judecatã a funcţionarului public pentru infracţiuni de o gravitate deosebitã.
Curtea a mai constatat, de pildã prin Decizia nr. 1.597 din 9 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011, cã "textele de lege criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 47 din Constituţie, observând, în acest sens, cã, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dacã instanţa judecãtoreascã dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publicã înceteazã, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publicã deţinutã anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare".
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Laura Ileana Ciovicã şi, respectiv, de Eugenia Barbu în dosarele nr. 13.792/63/2008 şi, respectiv, nr. 14.000/63/2008 ale Tribunalului Argeş - Secţia civilã, precum şi de Eugen Dincã în Dosarul nr. 13.997/63/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
