Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.591 din 13 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 80 din 1 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţã, excepţie invocatã din oficiu de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 1.621/299/2011 şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.146D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã, în cazul vânzãrii la distanţã, cumpãrãtorul beneficiazã de o perioadã de reflecţie, de 10 zile lucrãtoare, iar dreptul de denunţare unilateralã a contractului, instituit prin textul de lege criticat, are ca scop protejarea intereselor consumatorului, care nu poate examina produsul, fiind vorba despre un contract încheiat la distanţã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.621/299/2011, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţã, excepţie invocatã de instanţa de judecatã din oficiu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie constând în refuzul restituirii contravalorii unui produs cumpãrat în temeiul unui contract încheiat la distanţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecatã aratã cã textul de lege criticat, instituind posibilitatea consumatorului de a denunţa unilateral un contract valabil încheiat, fãrã sã existe un motiv temeinic, încalcã principiul securitãţii raporturilor juridice contractuale şi îl expune arbitrariului cumpãrãtorului pe vânzãtorul care şi-a îndeplinit corespunzãtor obligaţia, cu consecinţa cauzãrii unor prejudicii irecuperabile acestuia din urmã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederea legalã criticatã este constituţionalã, arãtând cã legiuitorul a reglementat expres posibilitatea consumatorului de a denunţa unilateral contractul încheiat prin intermediul unor tehnici de comunicaţie la distanţã, având în vedere specificul acestui contract, ce determinã imposibilitatea cumpãrãtorului de a examina în mod concret caracteristicile fizice ale bunului. Textul de lege criticat asigurã protecţia consumatorilor împotriva unor eventuale practici incorecte promovate de cãtre operatorii economici, având în vedere raportul disproporţionat de resurse şi forţã economicã existent între aceştia, iar, pe de altã parte, garantarea şi exercitarea accesului liber al persoanei la o activitate economicã se face cu respectarea legii, inclusiv a reglementãrilor privind protecţia consumatorilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
"(1) Consumatorul are dreptul de a denunţa unilateral contractul la distanţã, în termen de 10 zile lucrãtoare, fãrã penalitãţi şi fãrã invocarea vreunui motiv. Singurele costuri care pot cãdea în sarcina consumatorului sunt cheltuielile directe de returnare a produselor. Termenul de 10 zile prevãzut pentru exercitarea acestui drept începe sã curgã:
a) pentru produse, de la data primirii lor de cãtre consumator, dacã au fost îndeplinite prevederile art. 4;
b) pentru servicii, din ziua încheierii contractului sau dupã încheierea contractului, din ziua în care obligaţiile prevãzute la art. 4 au fost îndeplinite, cu condiţia ca întârzierea sã nu depãşeascã 90 de zile."
În opinia instanţei de judecatã, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 45 - Libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000, referitoare la dreptul consumatorului de a denunţa unilateral contractul încheiat la distanţã, nu îngrãdesc accesul liber al agenţilor economici la o activitate economicã sau libera iniţiativã, ci sunt în acord cu norma constituţionalã invocatã, potrivit cãreia exercitarea unei activitãţi economice sau manifestarea liberei iniţiative trebuie sã se facã "în condiţiile legii".
Curtea constatã cã instituirea, în favoarea consumatorilor, a unui drept de denunţare unilateralã a contractului, fãrã penalitãţi, reprezintã o limitare legalã a libertãţii contractuale, justificatã în mod obiectiv şi rezonabil de necesitatea asigurãrii unei protecţii sporite a consumatorilor, în considerarea faptului cã aceştia, fiind persoane fizice sau grup de persoane constituite în asociaţii care acţioneazã în scopuri din afara activitãţii comerciale sau profesionale, aşa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ criticat, nu au suficiente cunoştinţe pentru a aprecia în mod corect dacã bunurile sau serviciile destinate consumului corespund standardelor de calitate reglementate de legislaţia internã şi internaţionalã.
Pe de altã parte, specificul obiectului acestui contract, şi anume furnizarea de produse sau servicii în temeiul unui contract încheiat prin intermediul unor tehnici de comunicare la distanţã, fãrã a exista posibilitatea de a examina produsul în mod concret sau de a aprecia natura serviciului furnizat înainte de încheierea contractului, impune o reglementare favorabilã consumatorului, în privinţa posibilitãţii denunţãrii unilaterale.
De altfel, Curtea reţine cã, potrivit art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000, legiuitorul a prevãzut expres tipurile de contracte în care nu opereazã dreptul de denunţare unilateralã, în scopul ocrotirii deopotrivã şi a intereselor comerciantului. Mai mult, potrivit art. 3 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ, acesta are obligaţia sã informeze consumatorul asupra posibilitãţii denunţãrii unilaterale a contractului, astfel încât prevalarea de acest drept, subsecvent încheierii contractului, nu este de naturã a afecta stabilitatea raporturilor juridice contractuale, aşa cum în mod nejustificat susţine autoarea excepţiei.
Totodatã, Curtea observã cã finalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 130/2000 o constituie protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţã, şi în acest sens textul de lege criticat exclude de plano posibilitatea perceperii vreunei penalitãţi în cazul exercitãrii în termenul legal a dreptului de denunţare unilateralã. Cu toate acestea, instanţa de judecatã învestitã cu soluţionarea unei eventuale acţiuni în pretenţii poate aprecia asupra unei despãgubiri impuse consumatorului, atunci când se constatã cã bunul a fost utilizat cu rea-credinţã sau urmãrindu-se o îmbogãţire fãrã justã cauzã, în interiorul termenului de exercitare a dreptului de denunţare unilateralã a contractului.
În consecinţã, Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi susţinerea referitoare la cauzarea de prejudicii irecuperabile comerciantului, prin exercitarea dreptului de denunţare unilateralã a contractului de cãtre consumator.
În acest sens a statuat şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin Hotãrârea din 3 septembrie 2009, în Cauza Pia Messner/Firma Stefan Kruger (a se vedea Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 256 din 24 octombrie 2009), pronunţând o hotãrâre preliminarã în interpretarea art. 6 - Dreptul de retractare cuprins în Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor cu privire la contractele la distanţã, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 144 din 4 iunie 1997, directivã transpusã în legislaţia internã prin actul normativ criticat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (l) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţã, excepţie invocatã din oficiu de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 1.621/299/2011.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
