Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.588 din 9 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, art. 262 pct. 1 lit. a) si art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 66 din 26 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Cristian Streţco Nedelcovici în Dosarul nr. 1070.2.2./290/2008 al Tribunalului Tulcea - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1070.2.2./290/2008, Tribunalul Tulcea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Cristian Streţco Nedelcovici în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin, în esenţã, urmãtoarele:
- art. 281 din Codul penal încalcã dispoziţiile art. 73 alin. (1) din Constituţie, deoarece, câtã vreme Parlamentul nu a adoptat o lege specialã cu referire la exercitarea fãrã drept a profesiei, nu se cunoaşte la ce lege face referire textul de lege criticat; de asemenea, art. 281 din Codul penal încalcã prevederile art. 115 alin. (1) din Constituţie, care consfinţesc împrejurarea cã "Parlamentul nu poate adopta decât o singurã lege specialã - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", prin urmare, legea specialã invocatã de <>art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995; se aratã în acest sens cã este absolut necesar ca instanţa constituţionalã sã pronunţe o decizie prin care sã clarifice aceste neconcordanţe între Codul penal şi Constituţia României;
- art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la apãrare întrucât, în cauzã, în data de 21 martie 2008 procurorul a pus în mişcare acţiunea penalã şi a dat rechizitoriul; dupã punerea în mişcare a acţiunii penale, se aratã de cãtre autor, acesta nu a fost chemat la parchet pentru a fi înştiinţat despre inculpare şi pentru a i se prezenta din nou materialul de urmãrire penalã;
- art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã permite magistraţilor sã îl reaudieze pe inculpatul achitat, tocmai pentru a gãsi probe noi în condamnare; procurorii beneficiazã astfel de o armã în plus, armã de care nu ar fi avut nevoie dacã inculpatul era condamnat; de asemenea, dispoziţiile acestui text creeazã o discriminare de tratament procesual penal. Se invocã şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 112/1998, cu privire la care se aratã cã "prevede un tratament procesual identic între învinuit şi inculpat".
Tribunalul Tulcea - Secţia penalã apreciazã cã excepţia invocatã este neîntemeiatã, referindu-se, cât priveşte art. 281 din Codul penal şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În ceea ce priveşte art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, instanţa apreciazã cã, "din contrã, acesta reflectã grija legiuitorului pentru a asigura inculpatului dreptul la un proces echitabil".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 281 din Codul penal, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 281 din Codul penal: "Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau a oricãrei alte activitãţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacã legea specialã prevede cã sãvârşirea unor astfel de fapte se sancţioneazã potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 1 an sau cu amendã.";
- Art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã: "Dacã procurorul constatã cã au fost respectate dispoziţiile legale care garanteazã aflarea adevãrului, cã urmãrirea penalã este completã, existând probele necesare şi legal administrate, procedeazã, dupã caz, astfel:
1. când din materialul de urmãrire penalã rezultã cã fapta existã, cã a fost sãvârşitã de învinuit sau de inculpat şi cã acesta rãspunde penal:
a) dacã acţiunea penalã nu a fost pusã în mişcare în cursul urmãririi penale, dã rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penalã şi dispune trimiterea în judecatã.";
- Art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã: "Cu ocazia judecãrii apelului, instanţa este obligatã sã procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specialã, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotãrâre de condamnare.".
În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 73 alin. (1), potrivit cãrora "Parlamentul adoptã legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare", ale art. 115 alin. (1) privind abilitarea Guvernului de cãtre Parlament pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 paragraful 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit cãruia "Orice persoanã acuzatã de comiterea unei infracţiuni penale este prezumatã a fi nevinovatã cât timp culpabilitatea sa nu a fost stabilitã în mod legal".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 382 din 13 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 12 mai 2010, şi a <>Deciziei nr. 1.293 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, statuând cã atât în Codul penal anterior, cât şi în diferite legi speciale au fost prevãzute dispoziţii incriminatoare pentru nerespectarea normelor privitoare la exercitarea meseriilor sau altor ocupaţii. În vederea sistematizãrii legislaţiei s-a creat o singurã incriminare-cadru la care sã se poatã face trimitere prin legi speciale, legi care au fost adoptate atât înainte de anul 1989, cât şi ulterior. În prezent sunt în vigoare mai multe astfel de legi speciale care reglementeazã desfãşurarea unor profesii, meserii sau a altor activitãţi şi prevãd cã exercitarea nelegalã a acestora constituie infracţiune, potrivit art. 281 din Codul penal. Incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fãrã drept a unor profesii sau activitãţi, pentru care se cere o anumitã pregãtire şi, în consecinţã, sunt supuse autorizãrii, exprimã necesitatea apãrãrii unor valori sociale de o importanţã deosebitã, inclusiv viaţa şi integritatea fizicã şi psihicã ale persoanei, precum şi interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngãdui ca anumite profesii, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, sã fie practicate de persoane fãrã calificare şi fãrã rãspunderea necesarã în caz de urmãri periculoase ori pãgubitoare. Faptul cã aceleaşi cerinţe, cu aceleaşi consecinţe juridice, au fost impuse şi profesiei de avocat este o opţiune a legiuitorului, determinatã, astfel cum s-a mai arãtat, de o anumitã oportunitate, care intrã în activitatea de legiferare a Parlamentului. De altfel, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţioneazã pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitatã de un corp profesional selectat şi funcţionând dupã reguli stabilite de lege. Asigurarea unei asistenţe juridice calificate este un deziderat al legii speciale, iar normele în baza cãrora funcţioneazã nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc sã practice aceastã profesie fiind datori sã respecte legea şi sã accepte regulile impuse de aceasta. Profesia de avocat, ca de altfel şi alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel cã niciuna dintre prevederile constituţionale şi convenţionale invocate nu este nesocotitã prin dispoziţiile de lege criticate.
Cât priveşte dispoziţiile art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã nu se poate susţine cã acestea aduc atingere dreptului la apãrare, întrucât, în mãsura în care partea interesatã considerã cã procurorul a pronunţat în mod discreţionar soluţia menţionatã în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arãta judecãtorului în ce constã nelegalitatea comisã, iar în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã, plângere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic superior ori la instanţa de judecatã, dupã caz. În acest sens Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006.
În sfârşit, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 1.002 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 13 august 2009, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, reţinând, în esenţã, cã textul "nu permite magistraţilor sã reaudieze inculpatul achitat tocmai pentru a gãsi probe noi de condamnare, deoarece instanţa verificã hotãrârea atacatã nu numai pe baza materialului existent, ci şi a oricãror probe noi administrate în faţa sa, printre acestea regãsindu-se şi declaraţia inculpatului. Or, potrivit art. 70 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, inculpatul are libertatea de a nu da nicio declaraţie, iar în cazul în care consimte sã o facã, precizãrile sale nu constituie ipso facto o declaraţie de culpabilitate, întrucât aceasta, ca de altfel toate mijloacele de probã din procesul penal, are drept scop aflarea adevãrului şi poate fundamenta o decizie de condamnare numai în mãsura în care se coroboreazã cu alte fapte sau împrejurãri ce rezultã din ansamblul tuturor probelor existente într-o cauzã. Aşa fiind, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigenţele constituţionale referitoare la art. 23 alin. (11) şi nici nu se aplicã discriminatoriu, deoarece toţi inculpaţii aflaţi în cel puţin una dintre cele douã situaţii juridice circumscrise de text beneficiazã de acelaşi tratament, neputând fi pus semnul egalitãţii între inculpaţii neaudiaţi sau achitaţi de instanţa de fond, pe de o parte, şi cei audiaţi sau condamnaţi de prima instanţã, pe de altã parte.
În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv şi extensiv guvernate de principiul non reformatio in pejus, instanţa de apel este obligatã sã examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, asigurând astfel pãrţilor suficiente garanţii procesuale în deplin acord cu prezumţia de nevinovãţie şi dreptul la o ocrotire egalã din partea legii".
Deoarece nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Cristian Streţco Nedelcovici în Dosarul nr. 1070.2.2./290/2008 al Tribunalului Tulcea - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
