Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.586 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 73 din 28 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Argeş, în dosarele nr. 1.352/109/2010, nr. 1.127/109/2010, nr. 287/109/2010, nr. 309/109/2010, nr. 1.360/109/2010, nr. 1.532/109/2010, nr. 3.800/109/2010, nr. 1.351/109/2010, nr. 1.092/109/2010, nr. 114/109/2010, nr. 1.026/109/2010, nr. 1.349/109/2010, nr. 1.738/109/2010, nr. 1.348/109/2010, nr. 1.093/109/2010, nr. 1.034/109/2010, nr. 1.899/109/2010, nr. 446/109/2010, nr. 1.753/109/2010, nr. 1.311/109/2010, nr. 971/109/2009, nr. 1.533/109/2010, nr. 1.719/109/2010, nr. 418/109/2010, nr. 1.103/109/2010, nr. 1.595/109/2010, nr. 1.875/109/2009, nr. 4.080/109/2009, nr. 1.909/109/2010, nr. 1.627/109/2010, nr. 901/109/2010, nr. 3.297/109/2009, nr. 734/109/2010, nr. 4.937/109/2009, nr. 1.681/109/2010, nr. 1.628/109/2010, nr. 1.785/109/2010, nr. 1.991/109/2010, nr. 1.911/109/2010, nr. 1.718/109/2010, nr. 1.453/109/2010, nr. 1.912/109/2010, nr. 1.594/109/2010, nr. 1.597/109/2010, nr. 1.312/109/2010, nr. 1.677/109/2010, nr. 1.347/109/2010, nr. 1.150/109/2010, nr. 1.726/109/2010, nr. 2.966/109/2009, nr. 2.459/109/2010, nr. 2.598/109/2010 şi nr. 1.773/109/2010 ale Tribunalului Argeş - Secţia civilã, care formeazã obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.822D/2010, nr. 1.870D/2010, nr. 1.871D/2010, nr. 1.978D/2010, nr. 2.936D/2010, nr. 2.960D/2010-2.962D/2010, nr. 2.964D/2010, nr. 3.034D-3.040D/2010, nr. 3.195D-3.199D/2010, nr. 3.254D/2010, nr. 3.413D-3.423D/2010, nr. 3.425D-3.436D/2010, 3.592D/2010, nr. 3.651D/2010, nr. 4.304D/2010, nr. 4.306D/2010, nr. 4.308D/2010, nr. 4.337D/2010, nr. 4.428D/2010 şi nr. 4.429D/2010.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 25 noiembrie 2010, când, în urma deliberãrilor, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 7 decembrie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 7 iunie 2010, 22 aprilie 2010, 17 mai 2010, 27 mai 2010, 6 mai 2010, 29 aprilie 2010, 2 iunie 2010, 13 aprilie 2010, 3 iunie 2010, 20 mai 2010, 31 mai 2010, 28 iunie 2010, 24 iunie 2010, 1 iulie 2010, 17 iunie 2010, 19 mai 2010, 2 iunie 2010, 21 aprilie 2010, 26 mai 2010, 6 iulie 2010, 12 mai 2010, 30 iunie 2010, 23 iunie 2010, 21 iunie 2010, 24 iunie 2010, 28 iunie 2010, 18 octombrie 2010, 6 octombrie 2010 şi 16 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.352/109/2010, nr. 287/109/2010, nr. 309/109/2010, nr. 1.360/109/2010, nr. 1.532/109/2010, nr. 3.800/109/2010, nr. 1.351/109/2010, nr. 1.092/109/2010, nr. 114/109/2010, nr. 1.026/109/2010, nr. 1.349/109/2010, nr. 1.738/109/2010, nr. 1.348/109/2010, nr. 1.093/109/2010, nr. 1.899/109/2010, nr. 446/109/2010, nr. 1.753/109/2010, nr. 1.311/109/2010, nr. 971/109/2009, nr. 418/109/2010, nr. 1.103/109/2010, nr. 4.080/109/2009, nr. 1.909/109/2010, nr. 1.627/109/2010, nr. 901/109/2010, nr. 3.297/109/2009, nr. 734/109/2010, nr. 4.937/109/2009, nr. 1.681/109/2010, nr. 1.628/109/2010, nr. 1.785/109/2010, nr. 1.991/109/2010, nr. 1.911/109/2010, nr. 1.718/109/2010, nr. 1.453/109/2010, nr. 1.594/109/2010, nr. 1.597/109/2010, nr. 1.312/109/2010, nr. 1.677/109/2010, nr. 1.150/109/2010, nr. 1.726/109/2010, nr. 2.966/109/2009, nr. 2.459/109/2010 şi nr. 1.773/109/2010, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Prin încheierile din 13 mai 2010, 31 mai 2010, 23 iunie 2010, 30 iunie 2010, 14 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.127/109/2010, nr. 1.034/109/2010, nr. 1.595/109/2010, nr. 1.912/109/2010 şi 2.598/109/2010, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.875/109/2010, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Prin încheierile din 1 iunie 2010, 15 iunie 2010 şi 18 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.533/109/2010, nr. 1.719/109/2010, nr. 1.347/109/2010, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Argeş, în cadrul soluţionãrii unor acţiuni prin care se solicitã plata unor despãgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnãri cu caracter politic şi mãsuri administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 138 alin. (5) potrivit cãrora "Nicio cheltuialã bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare", ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului de cãtre Guvern şi celelalte organe ale administraţiei publice, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeanã şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi.
1. În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 138 alin. (5) şi ale art. 111 alin. (1), autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, "este deosebit de important, defavorabil, cu majorãri ale cheltuielilor bugetare de stat, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaşte cuantumul despãgubirilor ce pot fi acordate persoanelor îndreptãţite". Invocã în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 36/1996, precum şi prevederile <>art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice. Totodatã, aratã cã proiectul legii în discuţie a fost transmis Parlamentului spre adoptare de cãtre Guvern, iar înregistrarea proiectului de lege la Senat, ca primã Camerã sesizatã, a avut loc la data de 21 noiembrie 2007. Expunerea de motive nu a fost însoţitã de fişa financiarã a actului normativ, care sã aibã în vedere dispoziţiile <>art. 15 din Legea nr. 500/2002, singura analizã financiarã fiind cea prevãzutã la secţiunea a 4-a - Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung, cerinţa constituţionalã nefiind respectatã, iar legea fiind adoptatã la 2 ani de la data analizei ce cuprindea modificãrile cheltuielilor bugetare în anii 2008, 2009, 2010 şi 2011.
Dincolo de faptul cã analiza financiarã din expunerea de motive devenise caducã prin trecerea a 2 ani pânã la adoptare, aceastã analizã nu satisface, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, exigenţele constituţionale şi legale, întrucât are un caracter formal, fãrã acoperire realã, estimând cã numãrul de cereri nu va fi mai mare de 10.000, iar valoarea despãgubirilor ce ar putea fi acordate de cãtre instanţele de judecatã pentru prejudiciul material suferit nu va depãşi 33.000 lei de persoanã. Or, pe de o parte, pânã în luna ianuarie 2010, dupã 6 luni de aplicare a legii, doar pe rolul Tribunalului Constanţa existã 600 de cauze cu un asemenea obiect, putându-se estima cã numãrul va ajunge la 3.600 la sfârşitul perioadei de 3 ani, la nivelul unui singur judeţ, iar, pe de altã parte, instanţele judecãtoreşti - în lipsa unor criterii legale de cuantificare a despãgubirilor - au obligat statul la plata de despãgubiri de zeci de ori mai mari, în valoare de 600.000 euro.
2. Referitor la încãlcarea dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, autorul excepţiei de neconstituţionalitate aratã cã art. 104 din Tratatul de la Mstricht, instituind Uniunea Europeanã (tratat care a devenit parte a dreptului intern "prin <>Legea nr. 154/2005"), reglementeazã o anumitã disciplinã bugetarã, impunând statelor membre o obligaţie generalã, aceea de a evita deficitele publice excesive. Raportul dintre datoria publicã şi produsul intern brut (PIB) nu trebuie sã depãşeascã "valorile de referinţã" stabilite prin Protocol (anexã la Tratat), respectiv 3% pentru raportul dintre deficitul public prevãzut sau real şi PIB. Or, având în vedere cã prin <>Legea bugetului de stat pe anul 2010 nr. 11/2010 deficitul bugetar s-a stabilit la 35.024,1 milioane lei şi cã estimarea minimalã este de peste 150.000 de cereri de chemare în judecatã (3.600 x 42 judeţe) în cei 3 ani de aplicare şi presupunând cã fiecare beneficiar va primi în medie 30.000 euro, efortul bugetar va fi de 1,5 miliarde euro anual, respectiv 6 miliarde lei (aproximativ 1% din PIB). Acoperirea acestor sume nu se va putea face nici prin alocarea de sume suplimentare de la Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, nici prin rectificãri bugetare.
3. Privitor la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, autorul excepţiei de neconstituţionalitate aratã cã prin prevederile <>art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu se realizeazã un tratament juridic unitar pentru persoanele care au suferit condamnãri cu caracter politic sau mãsuri administrative asimilate acestora, întrucât se produce o inechitate socialã a reparaţiei acordate cu titlu de prejudiciu moral în cadrul aceleiaşi categorii de beneficiari, în egalã mãsurã având impact moral incontestabil "privarea de libertate în locuri de detenţie sau pentru efectuarea de cercetãri; internarea în spitale de psihiatrie; stabilirea de domiciliu obligatoriu; strãmutarea într-o altã localitate; deportarea în strãinãtate, dupã 23 august 1944, pentru motive politice; exmatricularea din şcoli, licee şi facultãţi; încetarea contractului de muncã sau retrogradarea, dispuse din motive politice". Existã o categorie de persoane care au fost persecutate de regimul politic şi nu au beneficiat pânã la apariţia <>Legii nr. 221/2009 de o minimã reparaţie moralã, însã prin dispoziţiile legale contestate se creeazã situaţia unei discriminãri între cei condamnaţi politic şi cei supuşi unor mãsuri administrative cu caracter politic, de vreme ce legiuitorul nu face distincţia între situaţia în care s-a aflat o persoanã supusã unui regim de detenţie şi situaţia în care s-a aflat o persoanã asupra cãreia s-a luat o mãsurã administrativã. Totodatã, se creeazã discriminãri între persoanele care au obţinut o minimã reparaţie înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 221/2009 şi cele care obţin aceste despãgubiri dupã acest moment.
Rãspunderea statului trebuie sã se facã în acord cu principiul proporţionalitãţii, iar posibilitatea compensãrii prejudiciului moral cu o sumã de bani stabilitã cu titlu de daune morale are drept scop nu atât a repune victima într-o situaţie similarã cu cea avutã anterior, cât a-i procura satisfacţia de ordin moral, susceptibilã mai mult de o recunoaştere a însãşi mãsurii luate asupra sa ca fiind abuzivã, principiu urmãrit de legiuitorul român atât prin <>Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri şi <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, precum şi persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, cât şi prin <>Legea nr. 221/2009.
În final aratã cã, referitor la daunele morale în general, sub aspectul cuantumului, statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a adoptat o poziţie moderatã prin acordarea unor sume rezonabile, cu titlu de reparaţie moralã, invocând, cu titlu de exemplu, "Cauza Ţarãlungã, Cauza Temeşan sau Cauza Oancea".
Tribunalul Argeş - Secţia civilã, în dosarele nr. 1.822D/2010, nr. 1.870D/2010, nr. 1.871D/2010, nr. 1.978D/2010, nr. 2.936D/2010, nr. 2.960D-2.962D/2010, nr. 3.034D-3.039D/2010, nr. 3.040D/2010, nr. 3.195D-3.199D/2010, nr. 3.414D/2010-3.415D/2010, nr. 3.416D/2010, nr. 3.417D/2010, nr. 3.418D-3.423D/2010, nr. 3.425D-3.432D/2010, nr. 3.433D/2010, nr. 3.434D-3.436D/2010, nr. 3.592D/2010, nr. 4.304D/2010, nr. 4.306D/2010, nr. 4.308D/2010, nr. 4.337D/2010, nr. 4.428D/2010, nr. 4.429D/2010, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Nu se încalcã art. 138 alin. (5) din Constituţie, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, finanţarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate în buget, iar majorarea unor cheltuieli se finanţeazã fie prin suplimentarea alocaţiilor bugetare din fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, fie prin rectificare bugetarã. În ceea ce priveşte faptul cã nu ar fi fost ataşatã fişa financiarã propunerii legislative cu ocazia înaintãrii acesteia cãtre Camera Deputaţilor sau cãtre Senat, aceasta constituie o cerinţã a <>Legii nr. 500/2002, nu a Constituţiei. Referitor la respectarea prevederilor art. 111 alin. (1) din Constituţie, din expunerea de motive rezultã cã au fost solicitate informaţii oferite de Guvern şi solicitate de Parlament. Cu privire la art. 148 alin. (2) din Constituţie, reţine cã aspectele referitoare la insuficienţa resurselor financiare pentru motivele invocate nu pot face controlul constituţionalitãţii, ele având legãturã cu faza de executare a sentinţelor civile pronunţate sau care se vor pronunţa, fazã ce intervine ulterior activitãţii de judecatã, iar în legãturã cu acestea din urmã nefiind invocate motive de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor <>art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, aratã cã dispoziţiile Legii nr. 221/2009 nu genereazã discriminãri, faptul cã textul ar fi redactat imprecis şi generic nu intrã în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale, fiind chestiuni de tehnicã legislativã, iar în materia daunelor morale nu existã criterii clare de apreciere a acestora, având în vedere natura lor.
În dosarele nr. 2.964D/2010, nr. 3.254D/2010, nr. 3.413D/2010 şi nr. 3.651D/2010, Tribunalul Argeş - Secţia civilã apreciazã cã dispoziţiile art. 5 contravin art. 138 alin. (5) din Constituţie, în condiţiile în care proiectul <>Legii nr. 221/2009 nu a fost însoţit de o fişã financiarã, astfel cum impune <>art. 15 din Legea nr. 500/2002, care realizeazã o transpunere efectivã a dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, în activitatea legislativã şi executivã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 5, art. 5 alin. (1), <>art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi <>Legea nr. 221/2009 în ansamblul sãu, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009. Din analiza considerentelor încheierilor instanţei, precum şi din motivãrile autorului excepţiei de neconstituţionalitate reiese cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009. Curtea urmeazã a exercita controlul de constituţionalitate asupra acestor din urmã dispoziţii, care aveau urmãtorul cuprins:
- Art. 5 alin. (1) lit. a): "(1) Orice persoanã care a suferit condamnãri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum şi, dupã decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia pânã la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecatã, în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despãgubirilor se va ţine seama şi de mãsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauzã în temeiul <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 568/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;".
Dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost modificate prin <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al <>Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, dispoziţiile modificatoare având urmãtoarea redactare:
"<>Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea; [...]»."
De asemenea, partea introductivã a alin. (1) al <>art. 5 a fost modificatã şi completatã prin Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, având urmãtorul cuprins:
- Art. 5 alin. (1): "(1) Orice persoanã care a suferit condamnãri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum şi, dupã decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia pânã la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevãzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: [...]".
Curtea constatã cã <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 modificã şi completeazã dispoziţiile de lege criticate, prin introducerea a 3 puncte ce stabilesc plafoane maxime ale cuantumului despãgubirilor, iar fraza a doua a art. 5 alin. (1) lit. a) din lege a fost preluatã şi completatã prin <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 referitor la introducerea unui nou alineat al art. 5, şi anume alin. (1^1).
Potrivit <>art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporeazã, de la data intrãrii lor în vigoare, în actul de bazã, identificându-se cu acesta.
Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, instanţa de contencios constituţional a statuat cã, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Or, Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, cuprind douã soluţii legislative distincte, şi anume: pe de o parte, teza întâi privind acordarea unor despãgubiri (soluţie legislativã preluatã şi de dispoziţiile modificatoare), iar, pe de altã parte, teza a doua, adicã pct. 1-3 ale lit. a), referitoare la plafonarea cuantumului acestor despãgubiri (soluţie legislativã introdusã prin dispoziţiile modificatoare).
Întrucât în cauza de faţã autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã soluţia legislativã de acordare a despãgubirilor [soluţie cuprinsã şi de dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în forma anterioarã modificãrii], Curtea constatã cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşadar, numai dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins: "(1) Orice persoanã care a suferit condamnãri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum şi, dupã decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia pânã la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevãzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. [...]".
Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de autor al excepţiei de neconstituţionalitate, considerã cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului de cãtre Guvern şi celelalte organe ale administraţiei publice, ale art. 138 alin. (5) potrivit cãrora "Nicio cheltuialã bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare" şi ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeanã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituţionale.
În aceste condiţii, Curtea observã cã în prezenta cauzã sunt aplicabile dispoziţiile <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 care prevãd cã "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Argeş, în dosarele nr. 1.352/109/2010, nr. 1.127/109/2010, nr. 287/109/2010, nr. 309/109/2010, nr. 1.360/109/2010, nr. 1.532/109/2010, nr. 3.800/109/2010, nr. 1.351/109/2010, nr. 1.092/109/2010, nr. 114/109/2010, nr. 1.026/109/2010, nr. 1.349/109/2010, nr. 1.738/109/2010, nr. 1.348/109/2010, nr. 1.093/109/2010, nr. 1.034/109/2010, nr. 1.899/109/2010, nr. 446/109/2010, nr. 1.753/109/2010, nr. 1.311/109/2010, nr. 971/109/2009, nr. 1.533/109/2010, nr. 1.719/109/2010, nr. 418/109/2010, nr. 1.103/109/2010, nr. 1.595/109/2010, nr. 1.875/109/2009, nr. 4.080/109/2009, nr. 1.909/109/2010, nr. 1.627/109/2010, nr. 901/109/2010, nr. 3.297/109/2009, nr. 734/109/2010, nr. 4.937/109/2009, nr. 1.681/109/2010, nr. 1.628/109/2010, nr. 1.785/109/2010, nr. 1.991/109/2010, nr. 1.911/109/2010, nr. 1.718/109/2010, nr. 1.453/109/2010, nr. 1.912/109/2010, nr. 1.594/109/2010, nr. 1.597/109/2010, nr. 1.312/109/2010, nr. 1.677/109/2010, nr. 1.347/109/2010, nr. 1.150/109/2010, nr. 1.726/109/2010, nr. 2.966/109/2009, nr. 2.459/109/2010, nr. 2.598/109/2010 şi nr. 1.773/109/2010 ale Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
