Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.586 din 13 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 1 si 3 si art. 276 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 23 din 11 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 1 şi 3 şi art. 276 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Silvia Weber şi Dumitru Pãunescu în Dosarul nr. 29.042/301/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 149D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin considerentele Deciziei civile nr. 2.908R din 16 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 29.042/301/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 1 şi 3 şi art. 276 din Codul de procedurã civilã, deşi recurenţii-reclamanţi Silvia Weber şi Dumitru Pãunescu au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 1 şi 3 şi art. 275 din Codul de procedurã civilã cu ocazia soluţionãrii recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 10.300 din 23 septembrie 2010, în contradictoriu cu intimatul-pârât Asociaţia de Proprietari Bloc Y3, într-o cauzã având ca obiect ordonanţã preşedinţialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 53, precum şi "jurisprudenţei CEDO la care face referire în repetate rânduri şi Curtea Constituţionalã în deciziile sale". În acest sens, aratã în esenţã cã "soluţia corectã pe care ar fi trebuit sã o prevadã legiuitorul [...] ar fi fost aceea de a înlocui formula imperativã «va fi obligatã» cu formula permisivã «va putea fi obligatã», lãsând la îndemâna instanţelor de judecatã şi posibilitatea respingerii în totalitate a cererii de platã a cheltuielilor de judecatã, cel puţin a onorariului de avocat, în situaţii în care aceasta se justificã faţã de cazul concret din dosar".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din considerentele Deciziei civile nr. 2.908R din 16 decembrie 2010, îl constituie dispoziţiile art. 274 alin. 1 şi 3 şi art. 276 din Codul de procedurã civilã. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultã însã cã, în realitate, autorii excepţiei criticã dispoziţiile art. 274 alin. 1 şi 3 şi art. 275 din Codul de procedurã civilã, care are urmãtorul cuprins:
- Art. 274 alin. 1 şi 3: "Partea care cade în pretenţiuni va fi obligatã, la cerere, sã plãteascã cheltuielile de judecatã. [...]
Judecãtorii au însã dreptul sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat cã sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţã de valoarea pricinii sau munca îndeplinitã de avocat.";
- Art. 275: "Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfãţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afarã numai dacã a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecatã."
Autorii criticii susţin cã aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi jurisprudenţei CEDO prin care "s-a statuat cã partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli, decât în mãsura în care se constatã realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 274 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 493 din 29 mai 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, Curtea a stabilit cã judecãtorii au dreptul sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constatã motivat cã sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţã de valoarea pricinii ori munca îndeplinitã de avocat.
În legãturã cu acest aspect, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea a reţinut cã prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecatã, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalitãţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activitãţii depuse, este cu atât mai necesarã cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecatã, urmeazã a fi suportat de partea potrivnicã, dacã a cãzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sã îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţã de partea potrivnicã, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţã prin hotãrârea judecãtoreascã prin al cãrei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
De asemenea, prin Decizia nr. 367 din 20 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 7 aprilie 2008, Curtea a reţinut cã obligativitatea plãţii cheltuielilor de judecatã, incluzând taxele de timbru şi onorariile avocaţilor, de cãtre partea ale cãrei pretenţii nu au fost admise de instanţa de judecatã are la bazã ideea de culpã procesualã a acesteia şi nu contravine prevederilor constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã conducã la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
De altfel, analizând domeniul de reglementare a textelor constituţionale de referinţã, precum şi motivele invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia, Curtea observã cã niciunul dintre acestea nu poate fi considerat relevant pentru soluţionarea criticii de neconstituţionalitate.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 1 şi 3 şi art. 276 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Silvia Weber şi Dumitru Pãunescu în Dosarul nr. 29.042/301/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
