Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.583 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 11 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Cristian Ionuţ Chermet în Dosarul nr. 667/295/2009 al Judecãtoriei Sânnicolau Mare.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 667/295/2009, Judecãtoria Sânnicolau Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Cristian Ionuţ Chermet într-o cauzã penalã pusã în mişcare din oficiu pentru sãvârşirea uneia dintre infracţiunile privind circulaţia pe drumurile publice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16, art. 22 alin. (1) şi (2) şi art. 23 alin. (11), precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În acest sens aratã, în esenţã, cã recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deoarece se face prin înţepãturã cu seringa, este un procedeu traumatizant care aduce atingere integritãţii fizice a persoanei. De asemenea, susţine cã prin reglementarea criticatã se considerã "ab initio" cã şoferul este un infractor pe baza unei simple suspiciuni a agentului constatator cã un conducãtor auto ar fi sub influenţa bãuturilor alcoolice, instituindu-se astfel o prezumţie legalã absolutã de vinovãţie a conducãtorului auto care refuzã sã se supunã recoltãrii probelor biologice. În fine, autorul excepţiei apreciazã cã legiuitorul creeazã, prin reglementarea criticatã, un tratament discriminatoriu pentru persoana care se sustrage de la recoltarea de probe biologice în raport cu persoana care în mod efectiv a consumat bãuturi alcoolice şi are în sânge o îmbibaţie alcoolicã mai mare decât limita legalã.
Judecãtoria Sânnicolau Mare considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 49/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006 şi, ulterior, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducãtorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autoritãţii competente, aflat în timpul desfãşurãrii probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune recoltãrii probelor biologice sau testãrii aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani."
În esenţã, critica de neconstituţionalitate a acestui text se bazeazã pe susţinerea cã obligarea conducãtorului unui autovehicul de a se supune recoltãrii probelor biologice încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei la viaţã şi la integritatea fizicã şi psihicã şi la interzicerea torturii sau unui tratament inuman ori degradant şi ale art. 23 alin. (11) privitoare la prezumţia de nevinovãţie, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate în cauzã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici similare, atât cu prilejul analizãrii <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioarã republicãrii, cât şi ulterior republicãrii ordonanţei de urgenţã, când a primit o nouã numerotare. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 456 din 28 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005, Curtea a reţinut critica drept neîntemeiatã, întrucât "incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora sau testãrii aerului expirat, precum şi a altor fapte prin care este pusã în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, reprezintã incriminãri-obstacol prin care este sancţionatã penal simpla nerespectare a unor reguli de circulaţie, în scopul preîntâmpinãrii unor grave vãtãmãri ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieţi omeneşti, vãtãmãri ale integritãţii corporale şi ale sãnãtãţii persoanei, precum şi distrugeri de valori materiale). De aceea s-a impus incriminarea prevãzutã la alin. (4) al <>art. 79 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, fiind sancţionatã împiedicarea constatãrii faptei de conducere sub influenţa alcoolului, realizatã prin sustragerea conducãtorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei". De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a mai stabilit cã "este adevãrat cã un segment de populaţie suferã de un sindrom alergic sever la orice tratament injectabil, care însã se deosebeşte de simplele fobii sau temeri invocate de autorul excepţiei. Analizând însã prevederile <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, se constatã cã nici mãcar acestora nu li se încalcã dreptul la integritate fizicã şi psihicã, întrucât se incrimineazã nu numai sustragerea de la recoltarea probelor biologice, ci şi sustragerea de la «testarea aerului expirat», care în mod evident nu aduce atingere integritãţii persoanei. Tocmai având în vedere aceste împrejurãri, precum şi evoluţia şi modernizarea modalitãţilor de stabilire a alcoolemiei, noua reglementare rutierã introduce şi metoda «testãrii aerului expirat», de cãtre poliţia specializatã, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat potrivit legii [art. 80 alin. (1) din ordonanţã], astfel încât incriminarea din <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã Guvernului nr. 195/2002 este constituţionalã, neaducând atingere dreptului garantat de art. 22 alin. (1) din Legea fundamentalã. Este de observat cã, atunci când conducãtorul auto este testat cu un mijloc tehnic certificat, poate solicita şi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei [art. 80 alin. (2) din ordonanţã]."
În legãturã cu recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, s-a reţinut, totodatã, cã aceasta "nu poate fi consideratã ca o supunere la «torturã», «pedeapsã sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituţie, cât şi de art. 1 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin <>Legea nr. 19/1990. Din aceastã perspectivã, «recoltarea probelor biologice» nu este un «act prin care se provoacã unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice», condiţie impusã de convenţia menţionatã pentru definirea termenului «torturã». Totodatã, în mod evident, recoltarea probelor biologice nu reprezintã o «pedeapsã sau tratament inuman ori degradant», interzise, de asemenea, prin alin. (2) al art. 22 din Constituţie."
Cu privire la critica de neconstituţionalitate formulatã prin invocarea încãlcãrii prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovãţie, Curtea a constatat prin aceeaşi decizie cã este neîntemeiatã, deoarece, "pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã, neinstituindu-se nicio prezumţie de vinovãţie a inculpatului trimis în judecatã în temeiul acestor dispoziţii".
În sfârşit, prin decizia menţionatã s-a constatat cã "nu poate fi reţinutã nici susţinerea autorului excepţiei în sensul cã recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ar însemna obligarea conducãtorului auto de a contribui la producerea unei probe împotriva lui însuşi, într-adevãr, textul de lege criticat ca fiind neconstituţional nu creeazã o prezumţie de vinovãţie şi nu implicã o constrângere a celui în cauzã de a se supune la recoltarea de probe biologice.
Cu privire la acest aspect, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa cã dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, «nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat recurgând la puteri coercitive care existã independent de voinţa suspectului, de exemplu documente ridicate pe baza unui mandat, prelevãri de aer expirat, de sânge şi de urinã, ca şi de ţesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului» (cazul Saunders împotriva Regatului Unit, 1996)."
De asemenea, prin <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, Curtea a respins o excepţie cu acelaşi obiect, reţinând cã textul criticat nu încalcã dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie.
Soluţiile Curţii Constituţionale pronunţate în deciziile menţionate, precum şi considerentele care au stat la baza acestora îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi de naturã a schimba aceastã jurisprudenţã.
În ceea ce priveşte invocarea, în cauza de faţã, a încãlcãrii prevederilor art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Curtea constatã cã, întrucât nu se încalcã principiul constituţional al prezumţiei de nevinovãţie, aşa cum s-a mai arãtat, nu se pune problema încãlcãrii celor douã texte din documentele internaţionale menţionate.
În fine, Curtea nu poate reţine nici lezarea, prin textul de lege criticat, a principiului constituţional al egalitãţii în drepturi şi nici a dreptului la un proces echitabil. Pretinsa încãlcare a acestora nu poate fi reţinutã, întrucât cel în cauzã are deplina libertate de a uza, fãrã nicio îngrãdire, de toate garanţiile ce caracterizeazã aceste drepturi.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Cristian Ionuţ Chermet în Dosarul nr. 667/295/2009 al Judecãtoriei Sânnicolau Mare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
