Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.580 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 si art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Mihaly Alexandru Lukacs în Dosarul nr. 8.237/301/CV/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.237/301/CV/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Mihaly Alexandru Lukacs, cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 8.657 din 21 iulie 2009, pronunţatã de Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti într-o cauzã având ca obiect o plângere contravenţionalã, în contradictoriu cu Direcţia Generalã de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada de Poliţie Rutierã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor constituţionale ale art. 11, art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11), precum şi prevederilor art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã, în esenţã, cã faptele contravenţionale reprezintã fapte de naturã penalã în sensul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi, în aceste condiţii, urmeazã sã li se aplice toate principiile şi garanţiile procesual penale. Or, <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede cã aceasta se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã, situaţie în care sarcina probei îi incumbã contravenientului. Astfel, se produce o rãsturnare a prezumţiei de nevinovãţie, întrucât contravenientul este considerat vinovat pânã ce nu face dovada contrarã. Autorul excepţiei mai aratã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, prezumţia de legalitate şi de adevãr a procesului-verbal de contravenţie este o prezumţie lipsitã de rezonabilitate, punând un acuzat penal într-o situaţie dezavantajoasã. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, concretizatã în hotãrâri precum Ozturk împotriva Germaniei, 1989, Kadubec împotriva Slovaciei, 1998, Grecu împotriva României, 2006, Engel şi alţii împotriva Olandei, 1976, sau Anghel împotriva României, 2007. Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: - Art. 16: "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncã ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia; indicarea societãţii de asigurãri, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a cãii de atac şi organul la care se depune plângerea. (1^1) În cazul contravenienţilor cetãţeni strãini, persoane fãrã cetãţenie sau cetãţeni români cu domiciliul în strãinãtate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi urmãtoarele date: seria şi numãrul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberãrii acestuia şi statul emitent. (2)-(4) Abrogate. (5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul pãrinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia. (6) În situaţia în care contravenientul este persoanã juridicã în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintã. (7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sã aducã la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulitãţii procesului-verbal."; - Art. 21: "(1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplicã şi sancţiunea. (2) Dacã, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul sã aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndatã organului sau persoanei competente sã aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplicã prin rezoluţie scrisã pe procesul-verbal. (3) Sancţiunea se aplicã în limitele prevãzute de actul normativ şi trebuie sã fie proporţionalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârşite, ţinându-se seama de împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta, de modul şi mijloacele de sãvârşire a acesteia, de scopul urmãrit, de urmarea produsã, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal."; - Art. 26: "(1) Dacã agentul constatator aplicã şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta şi înştiinţarea de platã se înmâneazã contravenientului, fãcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi faţã de celelalte persoane cãrora trebuie sã li se comunice copia de pe procesul-verbal, dacã sunt prezente la încheierea acestuia. (3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuzã sã semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţãrii de platã se face de cãtre agentul constatator în termen de cel mult o lunã de la data încheierii."; - Art. 28: "(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ, agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor aceastã posibilitate trebuie menţionatã în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep sã curgã de la miezul nopţii zilei urmãtoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sãrbãtoare legalã sau când serviciul este suspendat se va prelungi pânã la sfârşitul primei zile de lucru urmãtoare. (2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la unitãţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achitã la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autoritãţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate sã administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cãrei razã acestea funcţioneazã, de cetãţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul sãvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţã se predã de cãtre contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştã organului din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1). (3) Amenzile contravenţionale pot fi achitate şi prin intermediul instrumentelor de platã electronicã în cadrul Ghişeului virtual de plãţi, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Naţional. În acest caz: a) achitarea unei amenzi contravenţionale se dovedeşte prin prezentarea extrasului de cont al plãtitorului sau a dovezii de platã emise de Ghişeul virtual de plãţi, aceasta specificând data şi ora efectuãrii plãţii; b) se eliminã obligativitatea pentru plãtitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de platã emisã de Ghişeul virtual de plãţi cãtre agentul constatator sau organul din care acesta face parte."; - Art. 47: "Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã." Autorul excepţiei susţine cã aceste dispoziţii legale încalcã prevederile constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, precum şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, în susţinerea criticii, autorul excepţiei invocã o bogatã jurisprudenţã a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege atacate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din prisma unor critici similare şi cu raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, şi <>Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a statuat cã "legislaţia contravenţionalã din România, similarã celei germane, intrã sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale". Curtea a reţinut cã "procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acesteia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului. Chiar dacã <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedurã civilã, instanţele de judecatã nu pot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine rãsturnarea sarcinii probei. De altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în Hotãrârea din 4 octombrie 2007, pronunţatã în Cauza Anghel împotriva României, a statuat cã, deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţionalã, şi nu pe cale penalã, autorii infracţiunilor nu trebuie sã se afle într-o situaţie defavorabilã pentru simplul fapt cã regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penalã. O asemenea poziţie este fireascã, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenţii, din punct de vedere al protecţiei juridice de care se bucurã, s-ar afla pe o treaptã inferioarã autorului unei infracţiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte ţin de materia penalã în sensul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Mihaly Alexandru Lukacs în Dosarul nr. 8.237/301/CV/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2010.
