Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.577 din 7 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri si pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substantelor si preparatelor stupefiante si psihotrope, referitoare la posibilitatea modificarii tabelelor prin hotarare a Guvernului, precum si a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 6/2010, aprobata prin Legea nr. 92/2010, in ansamblu
Acsinte Gaspar - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Mircea Ştefan Minea - judecãtor Iulia Antoanella Motoc - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, referitoare la posibilitatea modificãrii tabelelor prin hotãrâre a Guvernului, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010, aprobatã prin Legea nr. 92/2010, în ansamblu, excepţie ridicatã de Octavian Alexandru Badea în Dosarul nr. 23.799/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.479D/2010. Dezbaterile au avut loc la data de 15 noiembrie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când Curtea a amânat pronunţarea pentru 28 noiembrie 2011, 6 decembrie 2011 şi, respectiv, 7 decembrie 2011.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 23.799/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 92/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010, excepţie ridicatã de Octavian Badea Alexandru în dosarul de mai sus în care se fac cercetãri cu privire la sãvârşirea unor infracţiuni prevãzute de Legea nr. 143/2000. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 este neconstituţionalã, invocând atât critici extrinseci, cât şi intrinseci. Astfel, aratã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 nu a fost adoptatã în acord cu exigenţele constituţionale ale art. 115 alin. (4), deoarece motivarea situaţiei extraordinare, aşa cum a fost exprimatã de Guvern în preambulul actului, nu poate fi reţinutã ca suport pentru modificarea unei legi organice care reglementeazã drepturi, libertãţi şi îndatoriri prevãzute de Constituţie. Rolul Guvernului de putere executivã excedeazã legiferãrii conţinutului constitutiv al unor infracţiuni, rol care este rezervat exclusiv Parlamentului ca unicã autoritate legiuitoare a ţãrii. Totodatã, nu se poate vorbi de existenţa unei situaţii extraordinare a cãrei reglementare nu putea fi amânatã, deoarece la data adoptãrii Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010, respectiv 10 februarie 2010, se afla în procedura parlamentarã, sub nr. 593/2009, un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000. Astfel, la data de 9 noiembrie 2009 Senatul a adoptat proiectul în cauzã şi la data de 9 februarie 2010 (cu o zi înaintea adoptãrii ordonanţei criticate) acesta a fost adoptat şi de Camera Deputaţilor. Ulterior, prin Cererea de reexaminare din 5 martie 2010, Preşedintele României a retransmis Parlamentului Legea pentru completarea Legii nr. 143/2000, reţinând în esenţã cã, ţinând seama de necesitatea unei reglementãri unitare în materie şi pentru evitarea paralelismelor, se impune reexaminarea ei, deoarece Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 care a intrat între timp în vigoare are un conţinut mult mai cuprinzãtor. Prin urmare, de vreme ce la data de 9 februarie 2010 Parlamentul adoptase o lege de modificare a Legii nr. 143/2000, apare ca lipsitã de orice raţiune adoptarea la data de 10 februarie 2010 a ordonanţei criticate. Având în vedere aceleaşi raţiuni referitoare la vicii extrinseci de constituţionalitate, autorul excepţiei susţine cã şi Legea nr. 92/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 este neconstituţionalã. În sfârşit, în ce priveşte criticile intrinseci, autorul excepţiei aratã cã acestea vizeazã dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010, care modificã prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 143/2000 în sensul cã tabelele, ce fac parte din aceastã din urmã lege, pot fi modificate prin hotãrâre a Guvernului. Rezultã deci cã Executivul îşi arogã dreptul de a legifera în domeniul legilor organice, stabilind conţinutul constitutiv al unor infracţiuni prin intermediul hotãrârilor Guvernului. Acest fapt contravine în mod flagrant dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, la obligativitatea adoptãrii prin lege organicã a infracţiunilor, precum şi la hotãrârile Guvernului care se emit pentru organizarea executãrii legilor. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a opinat cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fapt pentru care, la data de 22 septembrie 2010, a respins-o ca inadmisibilã. Ulterior, în calea de atac a recursului formulat împotriva încheierii precizate mai sus, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a opinat, prin Decizia penalã nr. 1.541 din 1 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.547/2/2010 (2.525/2010), cã excepţia este întemeiatã, fiind în acord cu autorul acesteia. Prin Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale emisã la data de 20 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a luat act de decizia penalã pronunţatã în recurs, nemaiformulând vreo altã opinie. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecã se aratã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 a fost adoptatã ca urmare a existenţei unei situaţii extraordinare care a fost determinatã de pericolul pe care îl prezintã pentru sãnãtatea publicã consumul anumitor plante şi substanţe, din cauza intoxicãrilor pe care le produc şi riscului de abuz, precum şi de numãrul mare de persoane care se prezintã în spital în urma consumului unor asemenea plante şi substanţe, în condiţiile în care numãrul magazinelor prin intermediul cãrora se comercializeazã aceste substanţe creşte alarmant. Totodatã, nu poate fi primitã critica potrivit cãreia puterea executivã a încãlcat rolul Parlamentului de putere legiuitoare, deoarece un eventual conflict de competenţe între cele douã puteri s-a rezolvat deja prin aprobarea de cãtre Parlament a actului normativ criticat, prin Legea nr. 92/2010, puterea legiuitoare achiesând astfel la soluţiile legislative propuse de Guvern. Aşa fiind, nu se poate susţine cã au fost încãlcate prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecã, Guvernul aratã cã nici acestea nu pot fi primite, deoarece, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi de abilitare, şi nu şi ordonanţele de urgenţã. În considerarea acestor argumente Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţã nr. 6/2010, potrivit prerogativelor sale constituţionale, prin care a creat temeiul legal pentru emiterea unor acte normative subsecvente de nivel inferior. Soluţia aleasã a fost confirmatã de cãtre puterea legiuitoare, care astfel a delegat Guvernului prerogativa de a actualiza permanent listele cu substanţe interzise. Raţiunea acestei soluţii constã, atât în situaţia de faţã, cât şi în cazuri similare, în faptul cã substanţele interzise pot fi prevãzute inclusiv în listele publicate la nivel internaţional, urmând a fi preluate de legislaţia naţionalã. Referitor la posibilitatea modificãrii tabelelor anexã printr-o hotãrâre a Guvernului, se aratã cã aceastã soluţie nu este ineditã, sens în care se face trimitere la reglementãri similare şi pe care Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, le-a validat. Astfel, prin Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 110 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea Constituţionalã a statuat cã textele de lege criticate nu încalcã principiul legalitãţii incriminãrii. Totodatã, soluţii legislative similare se regãsesc şi în cuprinsul altor acte normative, cum ar fi art. 53 din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, art. 87 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea şi combaterea producerii şi traficului ilicit de substanţe dopante cu grad mare de risc. Totodatã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotãrârea din 12 februarie 2008, pronunţatã în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, Hotãrârea din 15 noiembrie 1996, pronunţatã în Cauza Cantoni împotriva Franţei, şi Hotãrârea din 18 iunie 1971, pronunţatã în Cauza Wilde De, Ooms şi Versyp împotriva Belgiei), termenul de "lege" este interpretat în sensul substanţial, şi nu în cel formal. Aceastã interpretare a inclus atât actele normative de rang inferior legilor, cât şi dreptul nescris. Astfel, termenul de "lege" este definit ca fiind o dispoziţie normativã în vigoare, inclusiv actele normative de rang inferior legii în sensul ei formal. În plus, termenul de "lege" implicã respectarea cerinţelor calitative, inclusiv cele de accesibilitate şi de previzibilitate, care trebuie îndeplinite atât în ce priveşte definirea infracţiunii, cât şi în ceea ce priveşte pedeapsa prevãzutã pentru acea infracţiune. O persoanã trebuie sã cunoascã, din modul de redactare a dispoziţiei şi, dacã este necesar, cu ajutorul interpretãrii instanţelor, actele şi omisiunile ce duc la tragerea la rãspundere penalã şi pedeapsa prevãzutã pentru fapta sãvârşitã. În sfârşit, Guvernul mai aratã cã soluţia legislativã de întocmire a unei liste ce conţine substanţe interzise - sub formã de tabel -, cu posibilitatea modificãrii ei prin hotãrâre a Guvernului a fost agreatã şi în cadrul Comisiei pentru elaborarea proiectului de lege de punere în aplicare a noului Cod penal. Astfel, art. 235 din proiectul acestei legi, aflate în prezent în dezbatere parlamentarã, prevede cã prin substanţe psihoactive se înţeleg substanţele stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Sãnãtãţii. Rezultã cã în acest fel a fost deja conturatã opţiunea de politicã penalã cu privire la aceste aspecte. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, nu este afectat principiul constituţional al delegãrii legislative consacrat de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã, deoarece Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 a fost adoptatã pentru a se evita pericolul pe care îl prezintã pentru sãnãtatea publicã consumul anumitor substanţe şi plante, din cauza intoxicãrilor pe care le produc şi riscului de abuz, astfel încât orice întârziere determinatã de parcurgerea procedurii legislative obişnuite ar putea afecta sãnãtatea sau viaţa unui mare numãr de persoane, în special a tinerilor. În plus, Curtea Constituţionalã a statuat cã interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi de abilitare, aceasta decurgând direct din textul constituţional. Referitor la aspectele intrinseci ce vizeazã art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010, Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile potrivit cãrora tabelele-anexã ce conţin lista cu substanţele şi plantele periculoase pot fi modificate prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea ministrului sãnãtãţii, sunt constituţionale. Astfel, normele de incriminare sunt norme penale divizate şi reprezintã ceea ce în doctrinã este cunoscut prin denumirea de norme de incriminare cadru proprii, iar dispoziţiile din anexe reprezintã norme complinitoare. Faptul cã norma complinitoare se poate gãsi într-un alt act normativ, iar acest act normativ este de forţã juridicã inferioarã legii nu contravine principiului legalitãţii incriminãrii, nici principiului separaţiei puterilor în stat. Este necesar ca elementele esenţiale ale conduitei incriminate sã se regãseascã în cuprinsul normei penale de incriminare cadru, şi nu în cuprinsul normei complinitoare din actul juridic cu forţã inferioarã. Lista cu substanţele şi plantele periculoase reprezintã o componentã tehnicã, şi nu un element esenţial prin care este descrisã conduita incriminatã. Pe mãsurã ce sunt descoperite noi plante sau sunt inventate noi substanţe periculoase, Guvernul, la propunerea ministrului sãnãtãţii, poate interveni şi actualiza lista, cu atât mai mult cu cât chiar dispoziţiile legale criticate din cuprinsul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 instituie o asemenea prerogativã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 15 februarie 2010, precum şi dispoziţiile Legii nr. 92/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010. Însã, ţinând seama de criticile formulate de autor, acestea fiind deopotrivã extrinseci şi intrinseci, Curtea constatã cã obiectul excepţiei îl constituie art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, referitoare la posibilitatea modificãrii tabelelor prin hotãrâre a Guvernului, precum şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010, aprobatã prin Legea nr. 92/2010, în ansamblu. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitãţii pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, art. 108 alin. (2) potrivit cãrora "Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor" şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la exigenţele care impun adoptarea unor ordonanţe de urgenţã şi la domeniile în care nu pot fi adoptate, precum şi dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsã fãrã lege, ale art. 11 alin. (2) din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 15 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ambele referitoare la interdicţia condamnãrii pentru omisiuni sau acţiuni care în momentul comiterii nu constituiau un act delictuos şi la principiul aplicãrii legii mai favorabile. 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate în ce priveşte criticile extrinseci referitoare la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010, aprobatã prin Legea nr. 92/2010, în ansamblu, Curtea constatã urmãtoarele: Critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) nu poate fi primitã, deoarece, aşa cum rezultã din preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010, aceasta a fost adoptatã pentru a se evita pericolul pe care îl reprezintã pentru sãnãtatea publicã consumul anumitor plante şi substanţe, din cauza intoxicãrilor şi riscului de abuz, astfel încât orice întârziere determinatã de parcurgerea procedurii legislative obişnuite ar putea aduce grave prejudicii sãnãtãţii publice, în special a tinerilor. În plus, Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa cã, în acord cu art. 115 alin. (1) din Legea fundamentalã, interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. O asemenea limitare nu este prevãzutã însã de art. 115 alin. (4) din Constituţie cu privire la ordonanţele de urgenţã, deoarece "Cazul excepţional ce impune adoptarea unor mãsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementãri de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacã nu ar putea fi adoptatã, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitãţii constituţionale a instituţiei" (Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). De asemenea, potrivit art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã, "ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã". Cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea Constituţionalã a statuat cã din interpretarea textului constituţional se poate deduce cã interdicţia adoptãrii de ordonanţe de urgenţã este totalã şi necondiţionatã atunci când menţioneazã cã acestea nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale şi cã nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã. În celelalte domenii prevãzute de text, ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate dacã "afecteazã", dacã au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacã, prin reglementãrile pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Prin urmare, a afecta presupune "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vãtãma", "a leza", "a antrena consecinţe negative". Prin urmare, de vreme ce nu au fost evidenţiate acele consecinţe negative care interzic adoptarea unei ordonanţe de urgenţã, Curtea constatã cã şi aceastã criticã este neîntemeiatã. În sfârşit, împrejurarea cã la data de 9 februarie 2010, cu o zi înaintea adoptãrii Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010, a fost adoptatã de Parlament Legea pentru completarea Legii nr. 143/2000 nu constituie un fine de neconstituţionalitate al ordonanţei în cauzã, cu atât mai mult cu cât, aşa cum rezultã din cererea de reexaminare formulatã de Preşedintele României, aceastã lege, chiar dacã are acelaşi obiect de reglementare cu al ordonanţei Guvernului, are un conţinut mai puţin cuprinzãtor decât aceasta din urmã. Acest motiv, alãturi de necesitatea evitãrii paralelismului legislativ, a dus la încetarea procedurii legislative cu privire la Legea pentru completarea Legii nr. 143/2000, aceasta fiind respinsã definitiv la data de 1 martie 2011. Pe cale de consecinţã, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010, aprobatã prin Legea nr. 92/2010, în ansamblu, este neîntemeiatã. 2. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010, potrivit cãrora s-a modificat art. 1 lit. a) din Legea nr. 143/2000 în sensul cã tabelele-anexã nr. I-IV ce conţin substanţele aflate sub control naţional pot fi modificate prin hotãrâre a Guvernului, prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sãnãtãţii, Curtea constatã urmãtoarele: Autorul excepţiei a susţinut cã posibilitatea conferitã de textul legal criticat ca prin hotãrâre a Guvernului sã se înscrie, sã se radieze ori sã se transfere dintr-un tabel în altul noi plante sau substanţe echivaleazã cu o normã în alb de autorizare sau de delegare a unui alt organ (altul decât legiuitorul ordinar sau delegat) sã incrimineze şi sã sancţioneze o faptã penalã. Curtea constatã din analiza lucrãrilor existente la dosar cã autorul excepţiei a fost cercetat şi trimis în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în aceea cã la data de 23 februarie 2010 a introdus pe teritoriul României douã colete poştale conţinând mefedronã, substanţã al cãrei circuit liber a fost interzis prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010. Aşa fiind, în acord cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, critica referitoare la posibilitatea modificãrii prin hotãrâre a Guvernului a tabelelor- anexã ce fac corp comun cu Legea nr. 143/2000 nu are legãturã cu soluţionarea cauzei în care a fost invocatã excepţia, autorul acesteia fiind cercetat pentru traficarea ilicitã a unei substanţe introduse în tabel printr-o ordonanţã de urgenţã, şi nu printr-o hotãrâre a Guvernului. Pe cale de consecinţã excepţia este, din aceastã perspectivã, inadmisibilã. De altfel, Curtea mai constatã cã, dupã sesizarea sa, Executivul a emis Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2011 pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi a art. 8 din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicatã în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 855 din 5 decembrie 2011. Potrivit art. I din aceastã ordonanţã: "La articolul 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: a) substanţe aflate sub control naţional - drogurile şi precursorii înscrişi în tabelele-anexã nr. I-IV, care fac parte integrantã din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sãnãtãţii sau a ministrului administraţiei şi internelor;". Prin urmare, Curtea constatã cã noile dispoziţii nu au mai preluat soluţia legislativã anterioarã care permitea modificarea tabelelor-anexã prin hotãrâre a Guvernului, sens în care criticile autorului excepţiei au rãmas fãrã obiect, excepţia de neconstituţionalitate invocatã fiind, de asemenea, inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010, aprobatã prin Legea nr. 92/2010, în ansamblu, în ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecã, excepţie ridicatã de Octavian Alexandru Badea în Dosarul nr. 23.799/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã. 2. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, referitoare la posibilitatea modificãrii tabelelor prin hotãrâre a Guvernului, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2011.
PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
