Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.575 din 7 decembrie 2011  referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.575 din 7 decembrie 2011 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 908 din 21 decembrie 2011

    Cu Adresa nr. 51/5.306 din 15 noiembrie 2011, Secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea art. 19, art. 19^1 şi art. 19^2 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, formulatã de 61 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi de 55 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
    La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnãturile celor 116 deputaţi, autori ai sesizãrii de neconstituţionalitate. Potrivit acestei liste, autorii sesizãrii de neconstituţionalitate sunt urmãtorii: Cristian Mihai Adomniţei, Marin Almãjanu, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Octavian Bot, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihãiţã Calimente, Mircea Vasile Cazan, Mariana Câmpeanu, Daniel Chiţoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Liviu-Bogdan Ciucã, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Mihai-Aurel Donţu, Gheorghe Dragomir, George Ionuţ Dumitricã, Relu Fenechiu, Damian Florea, Gheorghe Gabor, Graţiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-Ştefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolţa, Mihai Lupu, DanŞtefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolãescu, Ludovic Orban, Ionel Palãr, Viorel Palaşcã, Cornel Pieptea, Gabriel Plãiaşu, Cristina-Ancuţa Pocora, Octavian-Marius Popa, Cãlin Constantin Anton Popescu-Tãriceanu, Cãlin Potor, Ana Adriana Sãftoiu, Nini Sãpunaru, Adrian George Scutaru, Ionuţ-Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel-Sorinel Ştirbu, Gheorghe-Mirel Taloş, Adriana Diana Tuşa, Radu Bogdan Ţîmpãu, Ioan Ţintean, Florin Ţurcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana Varga, Gheorghe Ana, Gheorghe Antochi, Nicolae Bãnicioiu, Eugen Bejinariu, Vasile Bleotu, Matei Radu Brãtianu, Doina Burcãu, Ion Burnei, Ion Cãlin, Dumitru Chiriţã, Ioan Cindrea, Radu Eugeniu Coclici, Dorel Covaci, Ioan Damian, Mircea-Gheorghe Drãghici, Sonia-Maria Drãghici, Cristian-Sorin Dumitrescu, Ion Dumitru, Mircea Duşa, Filip Georgescu, Marian Ghiveciu, Vasile Ghiorghe Gliga, Horia Grama, Viorel Hrebenciuc, Florin Iordache, Cornel Itu, Ciprian-Florin Luca, Antonella Marinescu, Vasile Mocanu, Carmen Ileana Moldovan, Rodica Nassar, Adrian Nãstase, Marian Neacşu, Nicolae-Ciprian Nica, Bogdan Nicolae Niculescu Duvãz, Laurenţiu Nistor, Constantin Niţã, Iuliu Nosa, Florin-Costin Pâslaru, Petre Petrescu, Victor-Viorel Ponta, Georgian Pop, Vasile Popeangã, Dan-Mircea Popescu, Neculai Rãţoi, Cornel-Cristian Resmeriţã, Cristian Rizea, Ioan Sorin Roman, Lucreţia Roşca, Victor Socaciu, Adrian Solomon, Anghel Stanciu, Sorin Constantin Stragea, Viorel Ştefan, Florin-Cristian Tãtaru, Angel Tîlvãr, Aurelia Vasile, Radu Costin Vasilicã, Petru Gabriel Vlase, Mãdãlin-Ştefan Voicu şi Valeriu Ştefan Zgonea.
    La sesizare a fost anexatã, în copie, Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996.
    Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 6.188 din 15 noiembrie 2011 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.329A/2011.
    Prin aceastã sesizare, autorii acesteia solicitã Curţii sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii art. 19, art. 19^1 şi art. 19^2 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, apreciind cã aceasta prezintã urmãtoarele vicii de neconstituţionalitate extrinsecã:
    Legea supusã controlului de constituţionalitate contravine prevederilor constituţionale ale art. 61 şi art. 75, prin prisma procedurii legislative de adoptare a acesteia. Astfel, autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin cã proiectul acestei legi a fost adoptat de Senat ca prima Camerã sesizatã, forma adoptatã fiind trimisã la Camera Deputaţilor, cu rol de Camerã decizionalã. În cadrul acestei Camere, procedura de adoptare a fost viciatã prin faptul cã au fost puse în discuţie o serie de amendamente la art. 18, art. 19 şi art. 29 din Legea nr. 16/1996, care nu au fost analizate, în primã instanţã, de Senat. Or, "legea trebuie sã fie rezultanta manifestãrii de voinţã concordantã a ambelor Camere ale Parlamentului." Cu privire la acest aspect, autorii sesizãrii invocã considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, conform cãrora modificãrile şi completãrile pe care Camera decizionalã le aduce asupra proiectului de lege adoptat de prima Camerã sesizatã trebuie sã se raporteze la materia avutã în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementatã de prima Camerã. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singurã Camerã, şi anume Camera decizionalã, sã legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului consacrat de art. 61 alin. (2) din Constituţie, precum şi competenţelor stabilite pentru cele douã Camere, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 75 alin. (1).
    În legãturã cu aceastã situaţie, autorii obiecţiei de neconstituţionalitate considerã cã, pentru amendamentele formulate, trebuia sã se solicite avizul Consiliului Legislativ, în temeiul art. 79 alin. (1) din Constituţie şi al art. 99 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, deoarece, iniţial, acestea nu au fãcut obiectul avizului Consiliului Legislativ, prevederile constituţionale menţionate fiind astfel golite de conţinut. În acest sens invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 710 din 6 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009.
    Autorii sesizãrii aratã cã "declararea ca abuzive a preluãrilor fãcute în baza Decretului nr. 472/1971 poate deschide calea cãtre orice revendicare a oricãror documente preluate în baza acestui decret, anulând funcţia normalã a Arhivelor Naţionale din orice stat civilizat, aducând prejudicii memoriei istorice a statului român şi a cetãţenilor sãi". În continuare, apreciazã cã "retrocedarea în naturã a documentelor care au aparţinut odatã cultelor este o încãlcare a drepturilor constituţionale. Nicãieri în lume nu se întâmplã acest lucru. În toate ţãrile civilizate existã arhive centralizate. Arhivele Naţionale sunt o instituţie a statului român, iar ele nu pot fi devalizate".
    În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere asupra sesizãrii de neconstituţionalitate.
    Preşedintele Senatului, prin Adresa nr. I 813 din 6 decembrie 2011, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 6.673 din 6 decembrie 2011, a comunicat punctul sãu de vedere asupra sesizãrii de neconstituţionalitate, în care solicitã respingerea acesteia, considerând cã modificãrile şi completãrile aduse Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 au fost adoptate cu respectarea prevederilor constituţionale ale art. 61 alin. (2), art. 75 şi art. 79 alin. (1) şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale concretizate în deciziile nr. 472/2008, nr. 1.093/2008, nr. 710/2009, nr. 413/2010 şi nr. 1.656/2010.
    Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 51/5.449 din 22 noiembrie 2011, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 6.370 din 22 noiembrie 2011, prin care apreciazã cã sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece art. 19, art. 19^1 şi art. 19^2 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 şi legea în integralitatea ei sunt conforme cu prevederile constituţionale ale art. 61 alin. (2) şi art. 79 alin. (1).
    În acest sens aratã, în esenţã, în ceea ce priveşte înfrângerea art. 61 alin. (2) din Constituţie, cã dezbaterea realizatã în Camera decizionalã - Camera Deputaţilor - s-a referit la conţinutul şi forma iniţiativei legislative adoptate de Senat şi s-a raportat la materia avutã în vedere de iniţiator, "cu toate cã în conţinut a fost realizatã o anumitã îmbunãtãţire a sa, dupã cum urmeazã: [...] art. 19 a fost modificat şi completat fãrã ca acesta sã cuprindã o altã materie sau o altã formã; dupã art. 19 au fost introduse art. 19^1 şi art. 19^2 care cuprind reguli extrem de importante referitoare la revendicarea documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, reguli care nu existau în forma Senatului [...]".
    Referitor la încãlcarea art. 79 alin. (1) din Constituţie, considerã cã "avizul Consiliului Legislativ este facultativ [...], întrucât acesta este doar un organ consultativ, cãruia Parlamentul îi poate solicita avize, fãrã sã fie obligat sã o facã".
    În susţinerea punctului sãu de vedere, preşedintele Camerei Deputaţilor invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 472/2008, nr. 1.029/2008, nr. 710/2009 şi nr. 1.656/2010.
    Guvernul, în punctul sãu de vedere comunicat cu Adresa nr. 5/6.613/E.B. şi înregistrat la Curtea Constituţionalã sub nr. 6.554 din 30 noiembrie 2011, considerã cã sesizarea este neîntemeiatã.
    Astfel, referitor la înfrângerea art. 61 alin. (2) din Constituţie, considerã cã "respectarea procedurilor parlamentare constituţionale incumbã exclusiv Camerelor Parlamentului, doar acestea se pot pronunţa asupra realitãţii şi motivãrii celor expuse de autorii criticii de neconstituţionalitate, Guvernul nefiind în mãsurã sã facã aprecieri în acest sens".
    În ceea ce priveşte încãlcarea art. 79 alin. (1) din Constituţie, Guvernul apreciazã cã aceastã criticã excedeazã controlului Curţii Constituţionale, deoarece textul constituţional nu prevede obligativitatea solicitãrii avizului Consiliului Legislativ şi pentru amendamente, aceastã atribuţie rezultând doar din Regulamentul Camerei Deputaţilor.
    În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã a solicitat directorului general al Arhivelor Naţionale opinia asupra sesizãrii de neconstituţionalitate, care, prin Adresa nr. 18.809 din 29 noiembrie 2011, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 6.535 din 29 noiembrie 2011, aratã, în esenţã, cã "Arhivele Naţionale nu susţin modificãrile şi completãrile aduse Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 prin art. 19, art. 19^1 şi art. 19^2", deoarece astfel s-ar putea deschide calea cãtre orice revendicare a oricãror documente, "anulând funcţia normalã a Arhivelor Naţionale" şi "aducând prejudicii memoriei istorice a statului român şi cetãţenilor sãi".

                                    CURTEA,
examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de directorul general al Arhivelor Naţionale, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulatã de cei 116 deputaţi.
    Deşi autorii criticii sesizeazã Curtea Constituţionalã cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 19, art. 19^1 şi art. 19^2 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, din motivarea acesteia rezultã cã obiecţia de neconstituţionalitate se referã la Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, în ansamblul sãu, astfel cã instanţa constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii acestei legi în raport cu criticile de neconstituţionalitate extrinsecã formulate.
    În opinia autorilor sesizãrii, dispoziţiile legii criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 61, art. 75 şi art. 79 alin. (1), al cãror cuprins este urmãtorul:
    - Art. 61: "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
    (2) Parlamentul este alcãtuit din Camera Deputaţilor şi Senat.";
    - Art. 75: "(1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primã Camerã sesizatã, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a mãsurilor legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevãzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptãrii, ca primã Camerã sesizatã, Senatului.
    (2) Prima Camerã sesizatã se pronunţã în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebitã termenul este de 60 de zile. În cazul depãşirii acestor termene se considerã cã proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.
    (3) Dupã adoptare sau respingere de cãtre prima Camerã sesizatã, proiectul sau propunerea legislativã se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.
    (4) În cazul în care prima Camerã sesizatã adoptã o prevedere care, potrivit alineatului (1), intrã în competenţa sa decizionalã, prevederea este definitiv adoptatã dacã şi cea de-a doua Camerã este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivã, legea se întoarce la prima Camerã sesizatã, care va decide definitiv în procedurã de urgenţã.
    (5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul în care Camera decizionalã adoptã o prevedere pentru care competenţa decizionalã aparţine primei Camere.";
    - Art. 79 alin. (1): "Consiliul Legislativ este organul consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizeazã proiectele de acte normative în vederea sistematizãrii, unificãrii şi coordonãrii întregii legislaţii. El ţine evidenţa oficialã a legislaţiei României."
    Procedând la analizarea susţinerilor autorilor prezentei sesizãri, Curtea reţine cã, prin conţinutul sãu normativ, legea supusã controlului de constituţionalitate se încadreazã în categoria legilor ordinare, având ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, care a fost adoptatã în regimul legii organice.
    Examinând critica referitoare la nerespectarea procedurii de adoptare a legii înainte de promulgare, Curtea constatã cã aceasta este întemeiatã.
    Astfel, din analiza comparatã a documentelor privind iniţierea şi desfãşurarea procesului legislativ în cauzã, respectiv a propunerii legislative depuse de iniţiatori, a formei adoptate de Senat, ca primã Camerã sesizatã, şi a celei adoptate de Camera Deputaţilor, cu rol de Camerã decizionalã, Curtea reţine cã sunt diferenţe majore de conţinut juridic între forma finalã a legii şi forma proiectului de lege, modificãrile şi completãrile adoptate de Camera Deputaţilor dând o configuraţie deosebitã, semnificativ diferitã faţã de cea a proiectului de lege în forma adoptatã de Senat.
    Aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, "Potrivit art. 61 din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii, iar structura sa este bicameralã, fiind alcãtuit din Camera Deputaţilor şi Senat. Principiul bicameralismului, astfel consacrat, se reflectã însã nu numai în dualismul instituţional în cadrul Parlamentului, ci şi în cel funcţional, deoarece art. 75 din Legea fundamentalã stabileşte competenţe de legiferare potrivit cãrora fiecare dintre cele douã Camere are, în cazurile expres definite, fie calitatea de primã Camerã sesizatã, fie de Camerã decizionalã. Totodatã, ţinând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român şi de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a ţãrii, Constituţia nu permite adoptarea unei legi de cãtre o singurã Camerã, fãrã ca proiectul de lege sã fi fost dezbãtut şi de cealaltã Camerã. Art. 75 din Legea fundamentalã a introdus, dupã revizuirea şi republicarea acesteia în octombrie 2003, soluţia obligativitãţii sesizãrii, în anumite materii, ca primã Camerã, de reflecţie, a Senatului sau, dupã caz, a Camerei Deputaţilor şi, pe cale de consecinţã, reglementarea rolului de Camerã decizionalã, pentru anumite materii, a Senatului şi, pentru alte materii, a Camerei Deputaţilor, tocmai pentru a nu exclude o Camerã sau alta din mecanismul legiferãrii.
    Totodatã, alin. (4) şi (5) ale art. 75 din Constituţie prevãd modul de rezolvare a posibilelor "conflicte de competenţã" între prima Camerã sesizatã şi Camera decizionalã, dar nu existã un text în Constituţie care sã permitã Camerei decizionale sã se îndepãrteze de la "limitele sesizãrii" date de soluţia adoptatã de cãtre prima Camerã sesizatã."
    Aşa cum s-a arãtat deja, diferenţele de conţinut juridic dintre forma proiectului de lege adoptat de Senat, ca primã Camerã sesizatã, şi a legii adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de Camerã decizionalã, sunt de naturã sã încalce principiul bicameralismului, în sensul cã forma finalã a legii, în redactarea adoptatã de Camera decizionalã, se îndepãrteazã în mod substanţial de forma adoptatã de Camera de reflecţie, ceea ce echivaleazã practic cu excluderea acesteia din urmã de la procesul de legiferare. Or, legea trebuie sã fie rezultanta manifestãrii de voinţã concordante a ambelor Camere ale Parlamentului.
    În jurisprudenţa sa în materie, de pildã Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, Curtea Constituţionalã, luând în considerare normele şi principiile fundamentale mai sus menţionate, a statuat cã "Dezbaterea parlamentarã a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor douã Camere ale Parlamentului nostru bicameral". Totodatã, este adevãrat, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 20 octombrie 2008, cã, în dezbaterea unei iniţiative legislative, Camerele au un drept propriu de decizie asupra acesteia, dar principiul bicameralismului nu poate fi respectat decât atât timp cât ambele Camere ale Parlamentului au dezbãtut şi s-au exprimat cu privire la acelaşi conţinut şi la aceeaşi formã ale iniţiativei legislative.
    Curtea constatã cã legea, în redactarea pe care a adoptat-o Camera Deputaţilor, se îndepãrteazã în mod substanţial atât de textul propunerii legislative, cât şi de obiectivele urmãrite de aceastã propunere.
    Legea criticatã nu a fost deci adoptatã în virtutea prerogativelor constituţionale ale Parlamentului conferite de art. 61 alin. (1), încãlcându-se astfel şi principiul supremaţiei Constituţiei prevãzut de prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5).
    În fine, Curtea reţine cã art. 79 din Constituţie, reglementând instituţia Consiliului Legislativ, prevede la alin. (1) cã acesta "avizeazã proiectele de acte normative". Totodatã, potrivit art. 99 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, "Preşedintele comisiei sesizate în fond poate solicita punctul de vedere al Consiliului Legislativ cu privire la unele amendamente, punct de vedere care va fi trimis în termenul stabilit de comisie".
    Curtea observã aşadar cã avizul dat de Consiliul Legislativ se referea la propunerea legislativã şi cã proiectul de lege adoptat de Camera Deputaţilor a cãpãtat o formã deosebitã de cea avizatã iniţial de Consiliul Legislativ. În aceastã situaţie, era de apreciat dacã nu ar fi fost cazul ca pentru amendamentele formulate sã se fi solicitat punctul de vedere al Consiliului Legislativ, având suportul constituţional în art. 79 alin. (1) din Constituţie şi cel regulamentar în art. 99 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. În acest sens a statuat Curtea cu ocazia pronunţãrii Deciziei nr. 710 din 6 mai 2009.
    În aceste condiţii, exigenţele prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 61 şi art. 75, precum şi ale considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale nr. 472 din 22 aprilie 2008 şi nr. 710 din 6 mai 2009, invocate în susţinerea criticii de neconstituţionalitate extrinsecã, nu au fost îndeplinite, deoarece este vorba de o lege care depãşeşte cadrul proiectului de lege depus la Senat. Astfel, adoptarea ei de cãtre Camera Deputaţilor s-a fãcut, pe de o parte, fãrã a se supune dezbaterii şi adoptãrii de cãtre prima Camerã sesizatã a noilor texte şi soluţii adoptate de Camera decizionalã, iar, pe de altã parte, cu înfrângerea principiilor constituţionale în virtutea cãrora o lege nu poate fi adoptatã de cãtre o singurã Camerã, aceasta fiind opera întregului Parlament.
    Pentru considerentele expuse, sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 este întemeiatã.

    În temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Constatã cã Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 este neconstituţionalã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Decizia se comunicã Preşedintelui României, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Dezbaterea a avut loc la data de 7 decembrie 2011 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecãtori.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                            Magistrat-asistent-şef,
                                 Doina Suliman

                                     -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016