Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.572 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (2) si art. 25 alin. (1), (2), (7) si (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 69 din 26 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Shyti Blenis în Dosarul nr. 36/302/2010, de Marian-Aurelian Ilie în Dosarul nr. 6.546/302/2010, de Tudor Nedelea în Dosarul nr. 6.532/302/2010, de Ion-Costel Muşãtescu în Dosarul nr. 6.533/302/2010, de Constantin-Rãzvan Rupa în Dosarul nr. 6.527/302/2010, de Gheorghe Gruia în Dosarul nr. 6.544/302/2010 şi de Vasile Balasz în Dosarul nr. 6.526/302/2010, toate dosare ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal se prezintã personal autorii excepţiei Marian-Aurelian Ilie, Tudor Nedelea, Ion-Costel Muşãtescu, Constantin-Rãzvan Rupa şi Gheorghe Gruia. Lipsesc autorii excepţiei Shyti Blenis şi Vasile Balasz, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.326D/2010, nr. 1.641D/2010, nr. 1.642D/2010, nr. 1.643D/2010, nr. 1.644D/2010, nr. 1.645D/2010 şi nr. 1.646D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate aratã cã sunt de acord în ceea ce priveşte conexarea cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.641D/2010, nr. 1.642D/2010, nr. 1.643D/2010, nr. 1.644D/2010, nr. 1.645D/2010 şi nr. 1.646D/2010 la Dosarul nr. 1.326D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Autorii excepţiei solicitã schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 10 mai 2010 şi 15 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 36/302/2010, nr. 6.546/302/2010, nr. 6.532/302/2010, nr. 6.533/302/2010, nr. 6.527/302/2010, nr. 6.544/302/2010 şi nr. 6.526/302/2010, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Excepţia a fost ridicatã de Shyti Blenis, Marian-Aurelian Ilie, Tudor Nedelea, Ion-Costel Muşãtescu, Constantin-Rãzvan Rupa, Gheorghe Gruia şi Vasile Balasz cu ocazia soluţionãrii contestaţiilor împotriva unor încheieri ale judecãtorului delegat cu executarea pedepselor privative de libertate, care vizeazã schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţã în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate încalcã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, egalitatea în drepturi şi dreptul la integritate psihicã, întrucât sintagma "în mod excepţional" dã naştere la arbitrar şi conduce la o inegalitate a cetãţenilor, prin aceea cã lasã interpretarea legii la latitudinea comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului. Astfel, judecãtorul delegat decide pe baza raportului comisiei, aceasta fiind cea care determinã, fãrã stabilirea unor limite, regimul de detenţie pe care urmeazã sã îl suporte condamnatul. De asemenea, considerã cã analiza respectivei comisii asupra naturii şi modului de sãvârşire a infracţiunii, fãrã a avea însã în vedere întreaga situaţie reţinutã de instanţa de judecatã la momentul pronunţãrii condamnãrii, reprezintã o ingerinţã în actul autoritãţii judiciare, care nu este permisã într-o ordine constituţionalã guvernatã de principiul separaţiei puterilor în stat. Totodatã, autorul excepţiei Shyti Blenis afirmã cã prevederile <>art. 25 alin. (1), (2), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 încalcã accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, dreptul la un recurs efectiv şi dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie invocate de autorii excepţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit Încheierii de sesizare din 10 mai 2010, pronunţatã de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã în Dosarul nr. 36/302/2010, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006. Însã din considerentele respectivei încheieri de sesizare, precum şi din notele scrise ale autorului excepţiei Shyti Blenis reiese cã acesta criticã, în realitate, art. 20 alin. (2) şi <>art. 25 alin. (1), (2), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006. Totodatã, potrivit celorlalte încheieri de sesizare menţionate anterior, fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi prevederile art. 22 alin. (2) şi art. 23 alin. (2) din acelaşi act normativ. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (2) şi <>art. 25 alin. (1), (2), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006. Prevederile art. 25 alin. (1) au fost modificate, ulterior sesizãrii instanţei de contencios constituţional, prin <>Legea nr. 83/2010 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010, cu menţinerea, însã, a soluţiei legislative atacate. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2) şi art. 23 alin. (2): "În mod excepţional, natura şi modul de sãvârşire a infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.";
- Art. 25 alin. (1), (2), (7) şi (8): "(1) Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmeazã sã execute pedeapsa, de cãtre comisia prevãzutã la art. 14.
(2) Împotriva modului de stabilire a regimului de executare persoana condamnatã poate formula plângere la judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la data când a luat cunoştinţã de regimul de executare a pedepsei stabilit.
[...] (7) Contestaţia se judecã potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedurã penalã, care se aplicã în mod corespunzãtor.
(8) Hotãrârea judecãtoriei este definitivã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la integritate psihicã şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 2 referitoare la dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.308 din 2 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, pentru urmãtoarele considerente:
Scopul <>Legii nr. 275/2006 constã tocmai în stabilirea unui sistem de reguli şi criterii care stau la baza executãrii pedepselor privative de libertate. Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din acest act normativ, "Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condiţiile prevãzute de prezenta lege".
Dispoziţiile de lege criticate, care reglementeazã posibilitatea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depãşeşte 15 ani, de a fi incluse, în mod excepţional, în anumite condiţii, în regimul de executare a pedepsei imediat inferior ca grad de severitate regimului închis, constituie o aplicare a principiului mai sus menţionat şi nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Astfel, nu se poate reţine încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat, deoarece activitatea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, constituitã în penitenciar în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 275/2006, nu reprezintã o imixtiune în activitatea instanţelor judecãtoreşti sau o încãlcare a competenţelor constituţionale ale acestora. În plus, potrivit <>art. 25 din Legea nr. 275/2006, împotriva modului de stabilire a regimului de executare de cãtre Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate persoana condamnatã poate formula plângere la judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. De asemenea, împotriva încheierii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnatã poate introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, astfel încât instanţa de judecatã decide asupra legalitãţii mãsurii contestate.
În legãturã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, se constatã cã individualizarea regimului de executare a pedepsei prin stabilirea unor criterii ce ţin de natura şi modul de sãvârşire a infracţiunii, precum şi de persoana condamnatului este justificatã de situaţia diferitã în care se aflã fiecare persoanã condamnatã în parte. Prin urmare, textul de lege criticat este în concordanţã cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, care, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, astfel cã situaţii obiectiv diferite justificã instituirea unui tratament juridic diferit.
Nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la lipsa de claritate a sintagmei "în mod excepţional", cuprinsã în textul de lege ce face obiectul excepţiei. Interpretarea sistematicã a textului de lege criticat în ansamblul actului normativ din care face parte, precum şi interpretarea sa teleologicã relevã cu claritate sensul acestei sintagme, fãrã a lãsa vreun dubiu cu privire la voinţa legiuitorului. Problema aplicãrii în concret a acestui text de lege, invocatã de autorii excepţiei, care susţin cã, în practicã, individualizarea regimului de executare a pedepsei s-ar realiza discreţionar, excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã.
În acelaşi sens sunt şi <>Decizia nr. 1.143 din 15 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009, şi <>Decizia nr. 1.291 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile identice ale art. 20 alin. (2) şi <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006.
Referitor la <>art. 25 alin. (1), (2), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006, şi aceste prevederi de lege au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea, respingând ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 din Legea nr. 275/2006, a reţinut cã persoana condamnatã, în acord atât cu art. 21 din Constituţie, cât şi cu art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, are dreptul de a se adresa unei instanţe de judecatã, dupã ce nemulţumirile acesteia au fost examinate de judecãtorul delegat cu executarea pedepselor. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului prin Decizia "Pilla contra Italiei" din 23 septembrie 2004, când a decis cã art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei pedepse. În plus, niciuna dintre prevederile contestate de autor nu suprimã dreptul la apãrare, în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentalã. Astfel, nimic nu îl opreşte pe condamnat sã îşi angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizeazã aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea cã acesta este privat de libertate, ca urmare a unei condamnãri definitive, nu este de naturã a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridicã obligatorie.
Deoarece nu au apãrut elemente noi, care sã impunã reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate rãmân valabile şi în cauza de faţã.
În ceea ce priveşte încãlcarea, prin dispoziţiile <>art. 25 alin. (1), (2), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006, a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, prevederile invocate nu vizeazã faza de executare a procesului penal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (2) şi <>art. 25 alin. (1), (2), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Shyti Blenis în Dosarul nr. 36/302/2010, de Marian-Aurelian Ilie în Dosarul nr. 6.546/302/2010, de Tudor Nedelea în Dosarul nr. 6.532/302/2010, de Ion-Costel Muşãtescu în Dosarul nr. 6.533/302/2010, de Constantin-Rãzvan Rupa în Dosarul nr. 6.527/302/2010, de Gheorghe Gruia în Dosarul nr. 6.544/302/2010 şi de Vasile Balasz în Dosarul nr. 6.526/302/2010, toate dosare ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
