Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.568 din 6 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) si ale art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 60 din 25 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicatã de reclamantul Roman Cãlin Gheorghe în Dosarul nr. 5.829/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.133D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta precizeazã cã, ulterior invocãrii excepţiei, Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor a fost republicatã, iar textele au fost renumerotate, astfel cã dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. d) se regãsesc, în prezent, la art. 14 alin. (1) lit. d), iar cele ale art. 46 alin. (1) lit. a) la art. 44 alin. (1) lit. a), acestea din urmã având o redactare uşor modificatã, soluţia juridicã de principiu fiind, însã, pãstratã. Pe fondul excepţiei, susţine cã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007 sau Decizia nr. 803 din 19 mai 2009, se impune a fi menţinutã, de vreme ce nu au intervenit elemente noi faţã de cele examinate deja de instanţa de contencios constituţional, astfel cã solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã. În concluzie aratã cã mãsurile legale criticate de autorul excepţiei, referitoare la suspendarea dreptului de port şi folosire a armei, reprezintã o soluţie de reglementare a folosinţei unor bunuri cu regim special, iar restrângerea impusã de lege este justificatã şi rezonabilã sub aspectul condiţiilor cuprinse la art. 53 din Legea fundamentalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 5.829/111/2010, Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicatã de reclamantul Roman Cãlin Gheorghe într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect o acţiune în anulare a unei dispoziţii prin care autoritatea competentã a dispus suspendarea dreptului sãu de port şi folosire a armelor de foc şi a muniţiilor aferente acestora.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prezumţia de nevinovãţie, consacratã de art. 23 alin. (11) din Constituţie, şi împiedicã exercitarea dreptului de proprietate, garantat şi ocrotit de Legea fundamentalã prin art. 44 alin. (1), (2) şi (8). Astfel, acesta aratã cã, prin decizia unui organ administrativ şi în lipsa unei condamnãri definitive, este privat de propriile bunuri, lãsându-i-se doar dreptul la dispoziţie asupra armei personale, nu şi cel de uz şi folosinţã. Mai mult, pe perioada suspendãrii dreptului de port şi folosire a armei, proprietarul acesteia este obligat sã o depoziteze la un armurier autorizat, contra unei sume de bani plãtite lunar, ceea ce reprezintã o altã atingere adusã dreptului de proprietate, fiind supus unei obligaţii "la plata echivalentului pecuniar al unei sancţiuni patrimoniale". Se mai aratã cã "efectul şi scopul" mãsurii de suspendare este doar unul de "şicanare", de împiedicare a exerciţiului dreptului de proprietate şi cã Legea nr. 295/2004 are caracter arbitrar, din moment ce suspendarea dreptului de port şi folosinţã a armelor e prevãzutã doar la anumite tipuri de infracţiuni, iar la altele, la care poate s-ar preta o asemenea mãsurã, cum ar fi infracţiunile prevãzute de art. 328, 329, 324,323, 3021, 3022, 282-285, 272-277, 246-263, nu e prevãzutã o asemenea mãsurã.
Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Dispoziţiile de lege criticate nu încalcã principiul prezumţiei de nevinovãţie, deoarece nu opereazã în sensul prestabilirii unei vinovãţii, ci instituie o mãsurã administrativã, cu caracter temporar şi preventiv, pe deplin justificatã în contextul reglementat de legea criticatã. Aceastã mãsurã administrativã nu aduce atingere nici dreptului de proprietate, drept al cãrui exerciţiu poate fi, de altfel, restrâns prin lege.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã aceste prevederi legale nu opereazã în sensul prestabilirii unei vinovãţii, ci instituie o mãsurã administrativã, cu caracter temporar şi preventiv, pe deplin justificatã în contextul reglementat de legea criticatã. Textele de lege atacate nu aduc atingere nici dreptului de proprietate privatã, astfel cum este definit de art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în sensul cã acesta poate fi supus unor restrângeri în limitele prevãzute de art. 53 din Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivãrii excepţiei, prevederile art. 46 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 20, respectiv pct. 46 din Legea nr. 117/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 iunie 2011. Ulterior invocãrii prezentei excepţii, Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 17 noiembrie 2011, textelor legale dându-li-se o nouã numerotare. Ca atare, soluţia legislativã cuprinsã în art. 15 alin. (1) lit. d) se regãseşte, în prezent, la art. 14 alin. (1) lit. d), având aceeaşi redactare, iar cea cuprinsã la art. 46 alin. (1) lit. a) se regãseşte la art. 44 alin. (1) lit. a), text care pãstreazã soluţia juridicã de principiu, vizatã de autorul excepţiei. În consecinţã, prin prezenta decizie, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) şi ale art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 14 alin. (1) lit. d): "(1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordã persoanelor prevãzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacã îndeplinesc, cumulativ, urmãtoarele condiţii: (...)
d) nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte sãvârşite cu intenţie, potrivit legislaţiei în vigoare;";
- Art. 44 alin. (1) lit. a): "(1) Suspendarea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de cãtre organele competente în urmãtoarele situaţii:
a) titularul dreptului nu mai îndeplineşte condiţia prevãzutã la art. 14 alin. (1) lit. d)."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) care consacrã principiul prezumţiei de nevinovãţie şi ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8) referitor la dreptul de proprietate şi, respectiv, la interdicţia confiscãrii averii dobândite licit şi la prezumţia de liceitate a dobândirii averii. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind prezumţia de nevinovãţie, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, privind protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008, a reţinut, în ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a principiului prezumţiei de nevinovãţie, cã aceastã criticã este neîntemeiatã, deoarece textele de lege examinate nu opereazã în sensul prestabilirii unei vinovãţii, ci instituie o mãsurã administrativã, cu caracter temporar şi preventiv, pe deplin justificatã în contextul reglementat de legea criticatã. Cu referire la acelaşi aspect, Curtea a mai reţinut, de asemenea, prin Decizia nr. 803 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, cã prin textele de lege care formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu se instituie mãsuri de naturã penalã care sã punã în discuţie principiul prezumţiei de nevinovãţie sau normele prin care se asigurã libertatea individualã. Refuzul de autorizare a procurãrii de arme letale în condiţiile stabilite de legiuitor, potrivit art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004, nu produce vreun efect asupra desfãşurãrii procesului penal în care este implicatã persoana care a solicitat autorizaţia şi nici nu îi restrânge acesteia în vreun fel libertatea, ci reprezintã o mãsurã administrativã cu caracter preventiv, justificatã de pericolul potenţial pe care îl reprezintã deţinerea de arme letale de cãtre persoane puse sub învinuire pentru infracţiuni din categoria celor enumerate în textul de lege analizat.
Neintervenind elemente noi faţã de cele statuate de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa în materie, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţatã prin deciziile mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în aceastã cauzã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor art. 44 alin. (1), (2) şi (8) din Constituţie, Curtea constatã cã este neîntemeiatã. În conformitate cu art. 44 alin. (1), conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Aşadar, dreptul de proprietate nu este un drept absolut, astfel cã legiuitorul este pe deplin competent sã stabileascã condiţiile exercitãrii atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Astfel a reţinut Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de pildã Decizia nr. 324 din 23 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010.
În contextul dispoziţiilor criticate din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, mãsura de suspendare a dreptului de deţinere a armelor, precum şi obligaţia titularului de a face dovada faptului cã a depus armele la un armurier autorizat, cu excepţia situaţiei în care armele se ridicã de cãtre organele de poliţie, sunt pe deplin justificate, având în vedere cã titularul are calitatea de învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte sãvârşite cu intenţie. Pericolul social ce caracterizeazã faptele penale sãvârşite cu intenţie de cãtre titularul armei îndreptãţesc legiuitorul sã instituie mãsuri de ocrotire a interesului general al societãţii, constând în suspendarea dreptului de deţinere a armei pe durata urmãririi penale sau, dupã caz, pânã la pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile. În plus, una dintre condiţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei de deţinere a armei este, potrivit art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004, tocmai lipsa calitãţii de învinuit sau inculpat a solicitantului autorizaţiei, ceea ce prezumã încrederea pe care legiuitorul o acordã acestuia. Or, modificarea situaţiei solicitantului, în considerarea cãreia i-a fost acordatã iniţial autorizaţia de deţinere a armei, atrage, în mod simetric şi rezonabil, retragerea temporarã a respectivei autorizaţii. Totodatã, contrar afirmaţiilor autorului excepţiei, mãsura în cauzã nu echivaleazã cu o confiscare a bunurilor ce constituie averea persoanei, prezumatã, potrivit art. 44 alin. (8) din Constituţie, a fi dobânditã licit, ci are, mai curând, caracterul unei mãsuri de siguranţã, impusã de imperativele protecţiei interesului general al societãţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) şi ale art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicatã de reclamantul Roman Cãlin Gheorghe în Dosarul nr. 5.829/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
