Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.564 din 19 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 108/2005 privind unele masuri in domeniul salarizarii persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, din administratia publica locala si ale art. 57 alin. (5) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 13 ianuarie 2010
DECIZIE nr. 1.564 din 19 noiembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii persoanelor care ocupã funcţii de demnitate publicã, alese şi numite, din administraţia publicã localã şi ale <>art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 13 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii persoanelor care ocupã funcţii de demnitate publicã, alese şi numite, din administraţia publicã localã şi ale <>art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Costicã Sãcãleanu în Dosarul nr. 7.022/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã în preambulul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 sunt arãtate motivele care au justificat urgenţa emiterii acesteia. De asemenea, aratã cã, aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sporurile nu reprezintã un drept fundamental. În sfârşit, considerã ca fiind relevante pentru speţã considerentele reţinute de Curte în <>Decizia nr. 487/2009 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.022/99/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii persoanelor care ocupã funcţii de demnitate publicã, alese şi numite, din administraţia publicã localã şi ale <>art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 . Excepţia a fost ridicatã de Costicã Sãcãleanu cu prilejul soluţionãrii unui litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu existã o situaţie extraordinarã legatã de remunerarea funcţiei de demnitate publicã alese în administraţia publicã localã care sã nu poatã fi amânatã. De asemenea, aratã cã prin dispoziţiile ordonanţei de urgenţã criticate sunt afectate drepturi fundamentale, precum dreptul la muncã şi dreptul la un nivel de trai decent, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 , aratã cã acestea înfrâng principiul egalitãţii de tratament în stabilirea salariului, prevãzut de art. 41 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu prevãd acordarea pe durata mandatului a sporului pentru vechime în muncã şi a altor sporuri pentru primar şi viceprimar, sporuri de care beneficiazã restul salariaţilor. De asemenea, considerã cã nu sunt îndeplinite obligaţiile statului de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent şi sã asigure condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii persoanelor care ocupã funcţii de demnitate publicã, alese şi numite, din administraţia publicã localã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005 şi aprobatã prin <>Legea nr. 331/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.013 din 15 noiembrie 2005, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Pentru persoanele care ocupã funcţii de demnitate publicã, alese şi numite, din administraţia publicã localã, indemnizaţiile prevãzute în anexã reprezintã unica formã de remunerare a activitãţii corespunzãtoare funcţiei şi reprezintã baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determinã în raport cu venitul salarial.
(2) Persoanele prevãzute la alin. (1) nu beneficiazã de sporul de vechime în muncã şi nici de alte sporuri prevãzute de lege."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile <>art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziţii potrivit cãrora: "(5) Pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie lunarã, ca unicã formã de remunerare a activitãţii corespunzãtoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, şi care reprezintã baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determinã în raport cu venitul salarial. Primarul şi viceprimarul nu beneficiazã de sporul de vechime în muncã şi nici de alte sporuri prevãzute de lege."
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare prevederilor constituţionale cuprinse în <>art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat şi respectarea <>Constituţiei , a supremaţiei ei şi a legilor, <>art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, <>art. 41 alin. (4) prin care se prevede remunerarea egalã, la muncã egalã, a femeilor şi bãrbaţilor, <>art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai şi <>art. 135 alin. (2) lit. f) prin care se prevede obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticilor formulate cu privire la dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 , Curtea constatã cã în cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ este precizat motivul care impune emiterea de urgenţã a acestei reglementãri. Astfel, se aratã cã, date fiind inechitãţile create prin acordarea nejustificatã a unor drepturi de naturã salarialã (spor de vechime în muncã), în baza hotãrârilor definitive şi irevocabile ale unor instanţe de judecatã, precum şi necesitatea de a se evita extinderea aplicãrii unor dispoziţii contrare prevederilor legale, ca urmare a altor acţiuni în instanţã în curs de soluţionare, s-a impus emiterea de urgenţã a unei reglementãri privind remunerarea funcţiilor de demnitate publicã, alese şi numite, din administraţia publicã localã.
Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate nu au urmãrit simpla reglementare a remunerãrii funcţiilor amintite şi nici nu s-a invocat punerea în aplicare a programului de guvernare ca fiind unicul fundament care a stat la baza emiterii ordonanţei de urgenţã, aşa cum sugereazã autorul excepţiei, ci au fost avute în vedere considerente ce ţin de necesitatea de a întãri capacitatea instituţionalã din administraţia publicã localã, îndepãrtarea unor inechitãţi sub aspectul remunerãrii şi, mai ales, evitarea de urgenţã a extinderii aplicãrii unor dispoziţii contrare prevederilor legale, ca urmare a unor acţiuni în justiţie aflate în curs de soluţionare.
Aşa fiind, Curtea apreciazã cã nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile <>art. 115 alin. (4) din Constituţie .
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia prin <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 se aduce atingere unor drepturi fundamentale, încãlcându-se, pe cale de consecinţã, şi prevederile constituţionale prin care se interzice afectarea prin dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţã a drepturilor şi libertãţilor prevãzute de Constituţie, urmeazã a se analiza dacã ipoteza legalã criticatã, care se regãseşte şi în <>art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 , aduce atingere dreptului la muncã, la un nivel de trai decent, precum şi celorlalte drepturi invocate de autorul excepţiei.
În acest sens, Curtea constatã cã neacordarea unor sporuri nu poate fi consideratã ca o piedicã a exercitãrii dreptului la muncã, neaducându-se nicio atingere dreptului persoanei de a alege locul de muncã şi de a presta o muncã în condiţiile stabilite de lege.
De asemenea, nu se poate considera cã se aduce vreo atingere dreptului persoanei ce decurge din obligaţia corelativã a statului de a asigura un nivel de trai decent, precum şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii. Semnificaţia acestei obligaţii este aceea de a se depune eforturi în sensul asigurãrii unor condiţii rezonabile de viaţã care sã îi asigure cetãţeanului şi familiei un trai civilizat, decent şi, în acelaşi timp, de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii. Aceste obiective se realizeazã prin asigurarea premiselor, cadrului legal favorabil îmbunãtãţirii condiţiilor de trai, ţinându-se cont de o serie de factori economico-sociali şi financiari. În acest sens, în ceea ce priveşte reglementarea remunerãrii ori salarizãrii diferitelor categorii de persoane, statul intervine prin norme care prevãd un anumit prag al salariului minim, norme obligatorii pentru toţi angajatorii. În mãsura în care aceastã obligaţie este îndeplinitã, stabilirea unui nivel mai ridicat al veniturilor, în raport cu diferitele criterii avute în vedere, aşa cum sunt funcţia îndeplinitã, resursele financiare de care dispune statul, precum şi politica economico-socialã urmãritã de acesta, reprezintã opţiunea exclusivã a legiuitorului, ce nu poate fi cenzuratã de instanţa de contencios constituţional.
Pe cale de consecinţã, Curtea apreciazã cã nici dispoziţiile <>art. 115 alin. (6) din Constituţie nu sunt încãlcate, întrucât, aşa cum s-a constatat, prevederile <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 nu aduc nicio atingere drepturilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 41 alin. (4) din Constituţie , invocate de asemenea de autorul excepţiei, Curtea constatã cã textele de lege criticate nu prevãd nicio diferenţã, sub aspectul remunerãrii între bãrbaţi şi femei, discriminare interzisã prin textul constituţional menţionat.
În sfârşit, Curtea apreciazã cã prevederile <>art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie , prin conţinutul lor referitor la principiul separaţiei puterilor în stat şi la obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei ei şi a legilor, nu au nicio relevanţã în raport cu dispoziţiile de lege criticate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii persoanelor care ocupã funcţii de demnitate publicã, alese şi numite, din administraţia publicã localã şi ale <>art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Costicã Sãcãleanu în Dosarul nr. 7.022/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
