Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.563 din 6 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 998 si art. 999 din Codul civil din 1864, precum si ale art. 1 alin. (2) lit. a) si lit. e) pct. (i) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 81 din 1 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Dumitru-George Gavriloaie în Dosarul nr. 1.445/112/2011 al Tribunalului
Bistriţa-Nãsãud - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 936D/2011.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, Dumitru-George Gavriloaie. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Totodatã, acesta se referã asupra situaţiei de fapt deduse judecãţii instanţei judecãtoreşti şi depune Sentinţa civilã nr. 329 din 1 iunie 2011, pronunţatã de Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 476/33/2011, precum şi note scrise în care menţioneazã deciziile Curţii Constituţionale nr. 466/2011, nr. 1.257/2010, nr. 894/2009, nr. 821/2008, nr. 820/2008, nr. 815/2008, nr. 818/2008 şi nr. 819/2008.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece din motivarea formulatã de autorul excepţiei nu rezultã în ce constã pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.445/112/2011, Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Excepţia a fost ridicatã de Dumitru-George Gavriloaie într-o cauzã având ca obiect pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate contravin atât dispoziţiilor din Constituţie privind universalitatea, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, categoriile de persoane care nu au drept de vot, dreptul la muncã şi dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, cât şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminãrii.
Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate, revenind instanţei judecãtoreşti sarcina de a verifica în concret întrunirea condiţiilor angajãrii rãspunderii civile delictuale şi întinderea acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.
Referitor la prevederile art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864, Curtea constatã cã, la data intrãrii în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv 1 octombrie 2011, acestea au fost abrogate prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Curtea observã cã soluţia legislativã cuprinsã de art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864 a fost preluatã parţial de prevederile art. 1357 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.
Cu toate acestea, prevederile art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864 continuã sã îşi producã efectele juridice în cauza dedusã judecãţii instanţei de fond, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale, reprezentatã prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmeazã a examina excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864 şi ale art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Textele legale criticate din Codul civil din 1864 au urmãtorul cuprins:
- Art. 998: "Orice faptã a omului, care cauzeazã altuia prejudiciu, obligã pe acela din a cãrui greşealã s-a ocazionat, a-l repara.";
- Art. 999: "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa."
Prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 au urmãtorul cuprins: "Principiul egalitãţii între cetãţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminãrii sunt garantate în special în exercitarea urmãtoarelor drepturi:
a) dreptul la un tratament egal în faţa instanţelor judecãtoreşti şi a oricãrui alt organ jurisdicţional;
[...]
e) drepturile economice, sociale şi culturale, în special:
(i) dreptul la muncã, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncã echitabile şi satisfãcãtoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncã egalã, la o remuneraţie echitabilã şi satisfãcãtoare;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1), (2) şi (3) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 36 alin. (2) privind categoriile de persoane care nu au drept de vot, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã şi art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã autorul acesteia îşi rezumã critica la simpla enumerare a anumitor dispoziţii din Constituţia României şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, fãrã a explica în concret în ce constã relaţia de contrarietate dintre prevederile legale criticate şi normele fundamentale invocate. Totodatã, Curtea constatã cã redarea unor aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminãrii nu echivaleazã cu motivarea eventualei contrarietãţi dintre normele legale supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile sau principiile fundamentale.
Or, dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, stabilesc cã "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate".
Pe de altã parte, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cã excepţia de neconstituţionalitate trebuie sã îndeplineascã anumite exigenţe de ordin structural, respectiv autorul acesteia trebuie sã indice textul legal criticat, prevederile constituţionale considerate a fi încãlcate şi motivarea în concret a pretinsei contrarietãţi a textului dedus controlului de constituţionalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.159 din 15 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011).
De asemenea, în mod constant, jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional a stabilit cã sesizãrile de neconstituţionalitate adresate Curţii fãrã a fi motivate trebuie respinse ca inadmisibile, Curtea neputându-se substitui subiectelor îndreptãţite sã o sesizeze, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru constituţional. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, şi Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011.
În aceste condiţii, întrucât în cauza de faţã nu este îndeplinitã condiţia motivãrii, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Dumitru-George Gavriloaie în Dosarul nr. 1.445/112/2011 al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
