Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.560 din 6 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 80 din 1 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Ionel Tiugan în Dosarul nr. 8.158/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 843D/2011.
La apelul nominal rãspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusã la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, subliniazã cã actul normativ criticat pentru neconstituţionalitate asigurã persoanelor vizate toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apãrare, fãrã a institui vreo formã de rãspundere juridicã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Sentinţa civilã nr. 3.570 din 18 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 8.158/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii.
Excepţia a fost ridicatã de Ionel Tiugan într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 încalcã prezumţia de nevinovãţie, deoarece lasã loc unei interpretãri abuzive, punând semnul egalitãţii între calitatea de lucrãtor al Securitãţii şi desfãşurarea de activitãţi prin care s-au suprimat ori îngrãdit drepturi şi libertãţi fundamentale, şi creeazã astfel premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã.
Actul normativ criticat acordã atribuţii jurisdicţionale Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, deşi acesta trebuie sã fie doar o autoritate administrativã autonomã şi acordã acestui Consiliu posibilitatea de a se substitui unei instanţe judecãtoreşti, prin faptul cã structurile sale interne, inclusiv Colegiul Consiliului, emit evaluãri şi constatãri.
De asemenea, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii se subrogã în dreptul cetãţeanului de a avea acces liber la justiţie, fãrã o legitimare procesualã activã şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului, care este creatã special pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor persoanelor fizice. În opinia autorului excepţiei, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apãra în faţa Colegiului Consiliului, ceea ce echivaleazã cu încãlcarea dreptului la apãrare.
Totodatã, desemnarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal ca instanţã judecãtoreascã cu competenţã exclusivã creeazã un tratament juridic inegal, de vreme ce adeverinţele prevãzute de art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţã pot fi contestate, de orice persoanã interesatã, în faţa instanţei de contencios administrativ competentã teritorial.
În susţinerea neconstituţionalitãţii, autorul invocã şi lipsa competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, care, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu se pot pronunţa asupra unor aspecte şi fapte ce ţin de regulamente sau acte specifice cu caracter militar. Totodatã, necompetenţa materialã a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal rezultã din faptul cã aceasta este chematã sã se pronunţe asupra unor fapte de naturã penalã, precum violarea secretului corespondenţei, interceptarea ilegalã a convorbirilor telefonice etc.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate au o raţiune bine determinatã faţã de scopul declarat al actului normativ. Invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, cu referire la Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, şi Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sentinţa de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sentinţa de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în faţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care, prin sentinţã, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
Aşa fiind, deşi sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, aşa cum prevãd dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, şi ale Hotãrârii Plenului Curţii Constituţionale nr. 26/2010 privind actele de sesizare a Curţii Constituţionale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, hotãrâre publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 27 decembrie 2010, Curtea apreciazã cã aceastã neregularitate nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituţie autorului excepţiei de a o invoca şi, în mod corelativ, de a primi soluţia rezultatã din controlul legii de cãtre Curtea Constituţionalã şi, ca atare, reţine spre judecare critica formulatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 293/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, art. 126 alin. (5) şi (6) privind interzicerea înfiinţãrii de instanţe extraordinare şi controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a pronunţat în numeroase cazuri asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate, sub aspectul unor critici asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã.
Astfel, Curtea a reţinut în mod constant cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţialã a regimului juridic aplicabil persoanelor în legãturã cu care s-a constatat cã sunt colaboratori sau lucrãtori ai Securitãţii, fãrã sã promoveze rãspunderea juridicã şi politicã a acestora şi fãrã sã creeze premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã colectivã, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovãţie şi a vreunei încãlcãri a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, şi Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).
În plus, prin Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009, Curtea a observat cã, urmãrind sã înlãture orice echivoc de naturã sã genereze interpretãri speculative, legiuitorul a înţeles sã dedice întregul art. 2 din ordonanţa de urgenţã a Guvernului definirii termenilor cu care aceasta opereazã. În ceea ce priveşte pretinsa nerespectare a prezumţiei de nevinovãţie, prin Decizia nr. 1.378 din 26 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011, Curtea a statuat cã aceasta nu este aplicabilã procesului declanşat în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008.
De asemenea, prin Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, Curtea a constatat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, ca autoritate administrativã autonomã, lipsitã de atribuţii jurisdicţionale, ale cãrei acte privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii sunt supuse controlului instanţelor de judecatã. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã, a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã sã confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii rolul de instanţã extraordinarã.
Totodatã, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a reţinut cã prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã a încãlca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, pãrţile având, deopotrivã, posibilitatea de a uza de garanţiile prevãzute de legea procesualã civilã pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.
Aşadar, într-o acţiune în constatare a calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, promovatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, pârâtul nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza cãruia sã pronunţe soluţia. Constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii trebuie sã fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii. În acest sens, Curtea a statuat prin Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010.
Pe de altã parte, Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la pretinsa încãlcare a art. 21 ca urmare a subrogãrii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii în dreptul cetãţeanului care se considerã vãtãmat prin acţiunile abuzive ale unor lucrãtori din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Astfel cum a statuat deja Curtea în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 514 din 21 iulie 2011), prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultã cã a fost urmãritã de Securitate, precum şi, dupã caz, soţului supravieţuitor şi rudelor pânã la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor sãi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrãtorilor Securitãţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprinde concluzia potrivit cãreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii acţioneazã inclusiv la cererea persoanelor îndreptãţite, astfel cã nu se pune problema nesocotirii dreptului de liber acces la justiţie.
De asemenea, prin Decizia nr. 45 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 10 martie 2011, Curtea a constatat cã este neîntemeiatã critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statueazã cu privire la rolul Avocatului Poporului de apãrãtor al drepturilor şi libertãţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii de a promova acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor sau de colaborator al Securitãţii nu reprezintã o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Aceastã instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzãtor şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de naturã sã asigure în mod eficient realizarea rolului sãu constituţional. De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, "în exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autoritãţilor publice".
În final, Curtea constatã cã este lipsitã de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalitãţii în drepturi, susţinutã de autorul excepţiei din perspectiva instituirii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a judeca contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţã, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, stabileşte, fãrã echivoc, cã "Adeverinţele prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de cãtre orice persoanã interesatã, în termen de 30 de zile de la publicarea lor". De altfel, cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivã a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţionalã a reţinut, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, cã, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti, a cãror competenţã este stabilitã numai prin lege. Or, prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 corespund exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevãzute la art. 126 alin. (5) referitoare la interdicţia înfiinţãrii de instanţe extraordinare.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Ionel Tiugan în Dosarul nr. 8.158/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
