Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.559 din 6 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV si art. V din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2010 privind unele masuri financiar-bugetare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 3 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV şi art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010 privind unele mãsuri financiar-bugetare, excepţie ridicatã de Veronica Varan în Dosarul nr. 7.327/285/2010 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 639D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 7.327/285/2010, Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010 privind unele mãsuri financiar-bugetare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de recurenta pârâtã Veronica Varan într-o cauzã având ca obiect recursurile declarate împotriva Sentinţei civile nr. 373 din 21 ianuarie 2011, pronunţatã de Judecãtoria Rãdãuţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecatã sunt neconstituţionale, deoarece limitãrile aduse dreptului de acces la justiţie pot fi fãcute doar printr-o lege ori un act asimilat legii. Astfel, orice ordonanţã de urgenţã a Guvernului care stabileşte anumite limite în exercitarea libertãţii de acces la justiţie, indiferent dacã aceste limitãri sunt sau nu sunt rezonabile, este neconstituţionalã, contravenind art. 115 din Constituţie.
Tribunalul Suceava - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, întrucât Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010 nu afecteazã drepturile şi libertãţile garantate prin Legea fundamentalã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens aratã cã normele legale sunt în deplin acord cu prevederile art. 21 din Legea fundamentalã, care garanteazã accesul liber la justiţie, finalitatea acestui text fiind aceea de a crea condiţii mai bune pentru valorificarea acestui drept. Totodatã, menţioneazã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010 a fost aprobatã prin Legea nr. 70/2011, iar actul normativ criticat a devenit, ca efect al aprobãrii, act cu caracter de lege, chiar dacã, din raţiuni de tehnicã legislativã, alãturi de datele legii de aprobare, conservã şi elementele de identificare atribuite la adoptarea sa de cãtre Guvern. Invocã în acest sens Decizia nr. 95/2006, prin care Curtea Constituţionalã a statuat cã "ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, înceteazã sã mai fie acte normative de sine stãtãtoare şi devin, ca efect al aprobãrii de cãtre autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege". În plus, Legea nr. 70/2011 a fost adoptatã de Parlament cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare şi în dispozitivul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010 privind unele mãsuri financiar-bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 16 decembrie 2010, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 70/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 6 iunie 2011.
Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese cã, în realitate, autorul acesteia criticã şi dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010 privind unele mãsuri financiar-bugetare.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. IV: "Termenul prevãzut la art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se prorogã pânã la data de 1 ianuarie 2012.";
- Art. V: "Termenul prevãzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de la care se aplicã dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2004, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecatã, se prorogã pânã la data de 1 ianuarie 2012."
- Art. 136 din Legea nr. 304/2004, la care face referire textul de lege criticat, are urmãtorul cuprins: "Începând cu data de 1 ianuarie 2010, atribuţiile Ministerului Justiţiei referitoare la gestionarea bugetului curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecãtoriilor vor fi preluate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
Dispoziţiile art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, la care se referã dispoziţiile de lege criticate, au urmãtorul cuprins: "Dispoziţiile prezentei legi privind înregistrarea şedinţelor de judecatã, precum şi cele privind numirea la birourile de informare şi relaţii publice a absolvenţilor unei facultãţi de jurnalisticã sau a specialiştilor în comunicare se aplicã de la 1 ianuarie 2010."
În concluzie, Curtea constatã cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV şi art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010 privind unele mãsuri financiar-bugetare.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010, privind înregistrarea şedinţelor de judecatã, prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 1.179 din 15 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã ordonanţa de urgenţã în discuţie prorogã unele termene în vederea unei bune administrãri a justiţiei ca serviciu public, ţinând seama, aşa cum rezultã din motivarea acestei ordonanţe, de gravele consecinţe de ordin procedural care ar putea apãrea în activitatea de judecatã din cauza inexistenţei suportului tehnic necesar şi care ar putea fi invocate în cadrul proceselor pe rolul instanţelor de judecatã, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010 privind unele mãsuri financiar-bugetare este neîntemeiatã.
Totodatã, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 115 din Constituţie, pe calea unei ordonanţe de urgenţã se pot reglementa norme care ţin de domeniul legii organice, iar, pe de altã parte, dispoziţiile de lege criticate nu constituie norme de organizare judecãtoreascã referitoare la compunerea şi funcţionarea instanţelor judecãtoreşti, ci reguli de procedurã propriu-zisã, art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, fãcând parte din titlul I "Dispoziţii generale", cap. III intitulat "Dispoziţii generale privind procedura judiciarã".
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cu privire la dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010, raportate la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine cã, potrivit jurisprudenţei sale, pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţã este necesarã existenţa unei stãri de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public (a se vedea în acest sens Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009).
Curtea reţine cã ordonanţa criticatã a fost adoptatã - astfel cum reiese din preambulul acesteia - "ţinându-se seama de faptul cã diminuarea dezechilibrelor existente şi menţinerea deficitului bugetar în limite sustenabile creeazã premisele relansãrii economice", fiind necesar a se continua "eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare şi în anul 2011", şi avându-se în vedere "necesitatea adoptãrii, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurãrilor sociale de stat, condiţie sine qua non pentru menţinerea acordurilor cu organismele financiare internaţionale".
Curtea constatã, pe de o parte, cã aceste împrejurãri se încadreazã în conceptul constituţional de "situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa sa, iar, pe de altã parte, cã urgenţa a fost motivatã corespunzãtor în cuprinsul ordonanţei de urgenţã criticate.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea constatã cã şi aceastã susţinere este neîntemeiatã, deoarece Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010 privind unele mãsuri financiar-bugetare nu afecteazã regimul instituţiilor fundamentale ale statului şi nici drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie. De altfel, cu privire la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã, Curtea Constituţionalã a statuat prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, cã ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate dacã "afecteazã", dacã au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacã, prin reglementãrile pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.
În final, Curtea reţine cã aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010 privind unele mãsuri financiar-bugetare prin Legea nr. 70/2011 nu poate avea relevanţã în examinarea constituţionalitãţii extrinseci a acestei ordonanţe de urgenţã a Guvernului, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466, din 7 iulie 2009, şi Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011), aprobarea prin lege a unei ordonanţe de urgenţã a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituţionalitate extrinsecã al acesteia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV şi art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010 privind unele mãsuri financiar-bugetare, excepţie ridicatã de Veronica Varan în Dosarul nr. 7.327/285/2010 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
