Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.557 din 6 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) si art. 18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 6 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, excepţie ridicatã de Rodica Piticar în Dosarul nr. 4.099/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 627D/2011.
La apelul nominal rãspunde Ioan Piticar, mandatar al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, cu procurã judiciarã depusã la dosar. De asemenea, domnul Ioan Piticar rãspunde şi în calitate de împuternicit, cu împuternicire depusã la dosar, al Societãţii Comerciale "Energie & Eko Pyt" - S.R.L. din Bucureşti - titularã a unei cereri de intervenţie accesorie. Lipseşte cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La solicitarea preşedintelui Curţii, Ioan Piticar aratã cã nu are studii juridice, dar cã are de ridicat douã chestiuni prealabile. În primul rând, solicitã sã se reţinã cã Societatea Comercialã "Energie & Eko Pyt" - S.R.L. nu este parte în contradictoriu cu Rodica Piticar, ci este intervenient accesoriu în interesul acesteia. În al doilea rând, susţine cã Societatea Comercialã "Energie & Eko Pyt" - S.R.L. a achiesat la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Rodica Piticar şi cã, la rândul ei, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 11 alin. (3), art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 18 şi art. 38 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008, având deci un obiect mai larg decât cel reţinut de Curtea Constituţionalã.
Curtea, deliberând, respinge solicitãrile mandatarului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, iar preşedintele Curţii îi acordã posibilitatea de a depune concluzii scrise, având în vedere cã nu are studii juridice.
Mandatarul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Ioan Piticar, depune concluzii scrise prin care solicitã admiterea celor douã excepţii de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 4.099/302/2010, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã. Excepţia a fost ridicatã de pârâta-reclamantã Rodica Piticar într-o cauzã civilã având ca obiect pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, prin dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008, se atribuie instanţelor judecãtoreşti un rol eminamente administrativ-fiscal în rezolvarea unei evidente solicitãri de înlesnire fiscalã, prin substituirea instituţiei specializate a Ministerului Finanţelor Publice. Pe de altã parte, este criticabil aspectul de înlãturare a controlului judecãtoresc ulterior asupra actelor administrativ-fiscale (ajutorul judiciar) de cãtre instanţe, prin rãsturnarea principiului controlului instanţelor judecãtoreşti asupra actelor administrative emise de autoritãţile publice, completele fiind ele însele numite la emiterea unor acte de înlesnire fiscalã (aprobare cerere ajutor judiciar) pentru care ulterior se prevede un control exercitat de cãtre o autoritate administrativã (Ministerul Justiţiei). Nu se poate admite ipoteza unei "cereri de acordare ajutor judiciar" (ca act administrativ-fiscal) emis de o judecãtorie, ce urmeazã a fi atacatã pe calea contenciosului la o instanţã superioarã, fãrã un dublu grad de jurisdicţie. Or, o astfel de inversare a raporturilor de putere constituţionalã în materia contenciosului administrativ privind cererile de ajutor judiciar (de esenţã fiscalã) contravine evident prevederilor constituţionale invocate şi nici nu a fost sugeratã în Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE .
Mai aratã cã art. 11 alin. (3) şi art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 sunt lipsite de precizie şi instituie un tratament juridic diferit, în sensul cã, pe fond, cererea de autor judiciar se judecã de acelaşi complet, iar la calea de atac se menţioneazã de cãtre legiuitor cã partea se adreseazã "instanţei competente", cu titlu generic şi imprecis. Astfel, aceste aspecte "au condus treptat la o veritabilã afacere fiscalã în interiorul instituţiilor de justiţie".
Precizeazã cã, deşi nu se aflã în postura de potenţial beneficiar al normei, supune atenţiei Curţii Constituţionale aspecte de neconstituţionalitate ce se deduc din practicã. Astfel, menţiunea cã instanţa "solicitã orice lãmuriri şi dovezi pãrţilor" devine inaplicabilã şi induce confuzie juridicã, deoarece aceastã atribuţie a instanţelor nu se poate exercita decât prin citarea legalã a pãrţilor în vederea discutãrii cererii de acordare a ajutorului public judiciar, fiind astfel încãlcat dreptul la informaţie al cetãţeanului. Prin însãşi titulatura sa, ajutorul public judiciar presupune o procedurã transparentã, cu caracter public, care nu se poate respecta în lipsa citãrii pãrţilor. Totodatã, justiţiabilul nebeneficiar al ajutorului public judiciar este plasat a priori într-o poziţie de inferioritate juridicã faţã de partea adversã, beneficiar al ajutorului public judiciar.
Totodatã, procedura acordãrii ajutorului public judiciar ar trebui sã aibã un caracter public, nu tainic, întrucât - fãrã citarea pãrţilor - modul de luare a deciziei administrative este lipsit de transparenţã şi contravine art. 127 din Constituţie, mai ales cã decizia poate afecta financiar cealaltã parte, fãrã ca aceasta sã fi fost informatã în mod corect, complet şi oportun despre situaţie, potrivit principiului contradictorialitãţii. În acest context, susţine cã şi prevederile art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008, privind medierea, sunt lipsite de precizie şi conţin formulãri dubitative.
În concluzie, dispoziţiile art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 sunt neconstituţionale, deoarece un justiţiabil "cãzut în pretenţii" în faţa unui beneficiar de ajutor public judiciar nu se regãseşte în aceeaşi poziţie juridicã - în situaţia plãţii cheltuielilor judiciare - faţã de un nebeneficiar de ajutor public judiciar. Acelaşi justiţiabil se poate regãsi - prin efectul normei criticate - în condiţiile unei proceduri lipsite de transparenţã, contradictorialitate şi opozabilitate - în faţa unui creditor cu drepturi prioritare - statul român, fãrã a putea lua cunoştinţã de pretenţiile pãrţii adverse şi caracterul real al acestora (de exemplu, cuantumul posibil disproporţionat al onorariului de avocat al pãrţii adverse).
Mai aratã cã Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE menţioneazã, la art. 3, principiul garantãrii egalitãţii pãrţilor, iar Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (care a stabilit, prin hotãrârile Kremar împotriva Cehiei şi Dombo împotriva Olandei, cã pãrţilor trebuie sã li se asigure egalitatea armelor în cadrul unui proces) are prevãzutã procedura ajutorului judiciar în regulamentul propriu, dar cu o modalitate de tratament imparţial şi echidistant faţã de ambele pãrţi (art. 93 pct. 2 din regulament).
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu sunt neconstituţionale, ci, dimpotrivã, reprezintã o garantare a dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi a cãrui duratã sã nu depãşeascã un termen rezonabil, sens în care este posibilã argumentarea susţinerilor pãrţilor prin dovezi apreciate utile, dar şi derularea procesului fãrã formalitãţi excesive care ar tergiversa inutil soluţionarea cererii.
Stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinatã de posibilitatea asigurãrii resurselor financiare publice necesare acordãrii ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevãzute la art. 6 din ordonanţã, de prevenirea exercitãrii abuzive a cererii de ajutor din partea statului şi fãrã a se îngrãdi accesul liber la justiţie.
Discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiaşi categorii de subiecte de drept sau unor situaţii care nu se deosebesc în mod subiectiv şi rezonabil. Or, raţiunea întregului act normativ în care se regãsesc dispoziţiile criticate constã în înlesnirea accesului la justiţie al cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind posibilitatea formalã de a ataca încheierea prin care s-a soluţionat cererea de ajutor public judiciar, considerã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece, potrivit art. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de ajutor public judiciar, cel interesat poate formula cerere de reexaminare, care se soluţioneazã în camera de consiliu, de un alt complet, fiind astfel îndeplinite toate cerinţele dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile mandatarului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare şi din dispozitivul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 193/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008.
Curtea reţine cã, în Dosarul nr. 4.099/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã, pârâta-reclamantã Rodica Piticar a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã. În aceeaşi cauzã, Societatea Comercialã "Energie & Eko Pyt" - S.R.L. a depus la dosar o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei-reclamante Rodica Piticar şi note scrise prin care a achiesat la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Rodica Piticar şi prin care a ridicat şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 11 alin. (3) şi art. 38 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008.
Instanţa judecãtoreascã a prorogat discutarea admisibilitãţii cererii de intervenţie a Societãţii Comerciale "Energie & Eko Pyt" - S.R.L. şi a sesizat, prin Încheierea din 5 aprilie 2011, Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, excepţie ridicatã de pârâta-reclamantã Rodica Piticar.
Curtea reţine cã, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii îl reprezintã încheierea instanţei judecãtoreşti, iar litigiul constituţional se desfãşoarã numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fãrã ca acestea sã poatã fi modificate.
În concluzie, Curtea constatã cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008, având urmãtorul cuprins:
- Art. 14 alin. (3): "Instanţa poate solicita orice lãmuriri şi dovezi pãrţilor sau informaţii scrise autoritãţilor competente.";
- Art. 15 alin. (1): "Asupra cererii de ajutor public judiciar instanţa se pronunţã, fãrã citarea pãrţilor, prin încheiere motivatã datã în camera de consiliu.";
- Art. 18: "Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte pãrţi, dacã aceasta a cãzut în pretenţiile sale. Partea cãzutã în pretenţii va fi obligatã la plata cãtre stat a acestor sume."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 31 privind dreptul la informaţie şi ale art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Cu privire la dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008, cât şi la ordonanţã, în ansamblul sãu, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 1.577 din 7 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2011), respingând ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a acestora.
În cauza de faţã, însã, criticile de neconstituţionalitate sunt diferite de cele asupra cãrora Curtea s-a pronunţat pânã în prezent, textul art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 fiind criticat din perspectiva pãrţii cãzute în pretenţii, care va fi obligatã la plata cãtre stat a cheltuielilor ocazionate de încuviinţarea ajutorului public judiciar celeilalte pãrţi.
Curtea reţine cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã reprezintã transpunerea în planul legislaţiei interne a Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunãtãţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciarã acordatã în scopul acestei reglementãri fiind prevãzut la art. 1 şi constând în asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciarã, inclusiv pentru executarea silitã a hotãrârilor judecãtoreşti sau a altor titluri executorii. În vederea realizãrii acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formã de asistenţã acordatã de stat, în condiţiile legii, oricãrei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţã cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implicã obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apãrãrii unui drept sau interes legitim în justiţie, fãrã a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale, prin aceastã reglementare urmãrindu-se asigurarea efectivitãţii dreptului de acces la justiţie.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 16 din Constituţie privind egalitatea în faţa legii, în sensul cã - în cazul în care reclamantul beneficiazã de ajutor public judiciar - partea cãzutã în pretenţii este obligatã sã suporte cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar şi sã le plãteascã statului, fiind astfel pusã în inferioritate faţã de pârâţii din alte cauze, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece, în toate cazurile, potrivit art. 274 din Codul de procedurã civilã, partea care cade în pretenţii va fi obligatã, la cerere, sã plãteascã cheltuielile de judecatã.
În cazul acordãrii ajutorului public judiciar, revine pãrţii care a cãzut în pretenţii numai obligaţia de platã cãtre stat a cheltuielilor pentru care cealaltã parte a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar. Aceastã obligaţie nu este condiţionatã de cererea celeilalte pãrţi, însã soluţia legislativã criticatã este fireascã, de vreme ce statul suportã cheltuielile ocazionate de acordarea ajutorului public judiciar sub formã de scutiri sau reduceri, iar nu partea adversã.
În concluzie, diferenţa de tratament juridic acordatã celor douã categorii de pãrţi cãzute în pretenţii este justificatã în mod obiectiv şi rezonabil, nefiind astfel încãlcat principiul egalitãţii în faţa legii, prevãzut de art. 16 din Constituţie. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia privind apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, reprezintã o încãlcare a acestor prevederi orice diferenţã de tratament sãvârşitã de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fãrã o justificare obiectivã şi rezonabilã (a se vedea, de exemplu, Hotãrârea din 13 iunie 1979, pronunţatã în Cauza Marckx împotriva Belgiei şi Hotãrârea din 29 aprilie 2008, pronunţatã în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii).
Referitor la critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece partea care a cãzut în pretenţii şi care are obligaţia de platã cãtre stat a cheltuielilor pentru care cealaltã parte a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar are la dispoziţie suficiente garanţii care conduc la respectarea dreptului la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, care va hotãrî asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008, orice persoanã interesatã va putea sesiza oricând instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar, prezentând dovezi cu privire la situaţia realã a celui cãruia i s-a încuviinţat cererea, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, dacã instanţa constatã cã cererea de ajutor public judiciar a fost fãcutã cu reacredinţã, prin ascunderea adevãrului, va obliga, prin încheiere, pe cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar la restituirea cu titlu de despãgubire a sumelor de care a fost scutit, precum şi la o amendã în cuantum de pânã la 5 ori suma pentru care a obţinut nejustificat scutirea.
Totodatã, Curtea reţine cã normele de lege criticate reglementeazã competenţa şi procedura de acordare a ajutorului public judiciar, iar legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, astfel cum rezultã din art. 126 alin. (2) din Constituţie.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 127 din Constituţie privind caracterul public al dezbaterilor, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece normele constituţionale menţionate sunt invocate din perspectiva pãrţii care a beneficiat de ajutor public judiciar, iar nu a pãrţii adverse, autor al excepţiei de neconstituţionalitate.
Critica referitoare la dispoziţiile art. 31 din Constituţie privind dreptul la informaţie nu poate fi reţinutã, deoarece aceastã normã constituţionalã nu are legãturã cu dispoziţiile de lege criticate.
În final, Curtea reţine cã celelalte aspecte invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci aspecte de fapt a cãror stabilire intrã în competenţa instanţelor judecãtoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, excepţie ridicatã de Rodica Piticar în Dosarul nr. 4.099/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
