Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.556 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 69 din 26 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Laurenţiu Chicet în Dosarul nr. 13.228/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã şi de Alexandru Albert în Dosarul nr. 3.473/866/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 765D/2010 şi nr. 779D/2010 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 779D/2010 la Dosarul nr. 765D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 13.228/245/2009, Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicatã de Laurenţiu Chicet cu ocazia soluţionãrii unei plângeri contravenţionale.
Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.473/866/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Excepţia a fost ridicatã de Alexandru Albert cu ocazia soluţionãrii recursului într-o cauzã având ca obiect o plângere contravenţionalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care stabilesc competenţa teritorialã a judecãtoriei în circumscripţia cãreia a fost sãvârşitã fapta în vederea soluţionãrii plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, încalcã obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, garantarea controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice pe calea contenciosului administrativ, precum şi dispoziţiile din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind forţa obligatorie şi executarea hotãrârilor. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate instituie o discriminare nejustificatã, întrucât plângerile împotriva anumitor acte administrative sunt soluţionate potrivit <>Legii nr. 554/2004, iar împotriva altor acte administrative, potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001. Considerã cã, prin stabilirea instanţei pe criteriul locului sãvârşirii faptei, se prelungeşte nejustificat durata procesului, iar petenţii sunt expuşi la cheltuieli nerezonabile legate de deplasare. În plus, dispoziţiile de lege criticate creeazã un avantaj organului constatator referitor la accesul la instanţa de judecatã. În ceea ce priveşte <>art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, autorul excepţiei Alexandru Albert susţine cã acesta aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 126 alin. (6) referitoare la garantarea controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, în condiţiile în care instituie un recurs paralel, iar judecãtoriile nu sunt instanţe de contencios administrativ specializate în sensul legii.
Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Invocã, în acest sens, <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.117/2009, nr. 1.144/2009 şi nr. 1.515/2009.
Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã ca fiind neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia.";
- <>Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cãrora se prevede, prin lege organicã, o altã procedurã judiciarã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi referitoare la garantarea controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa asupra legilor interne a tratatelor internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 46 paragraful 1 privind forţa obligatorie şi executarea hotãrârilor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi ale <>art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, reţinând cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedurã privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentã sã soluţioneze plângerea. Aceastã modalitate de reglementare reprezintã însã opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti. Prin reglementarea criticatã legiuitorul nu a înţeles sã limiteze controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, ci sã asigure un climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia se creeazã o discriminare nejustificatã, deoarece plângerile împotriva anumitor acte administrative se soluţioneazã potrivit <>Legii nr. 554/2004, iar împotriva altor acte administrative, potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi primitã. Astfel, prin <>Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, Curtea a reţinut cã persoana împotriva cãreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusã în faţa unui verdict definitiv de vinovãţie şi de rãspundere, ci doar în faţa unui act administrativ de constatare, ale cãrui efecte pot fi înlãturate prin exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege. S-a mai reţinut cu acelaşi prilej cã, din punctul de vedere al agentului constatator, aceastã persoanã este vinovatã şi responsabilã, iar procesul-verbal întocmit are, pânã la rãmânerea lui definitivã, caracterul unui act administrativ de constatare. Or, aceasta nu poate duce la concluzia susţinutã de autorul excepţiei cã soluţionarea cauzelor privind contestarea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii ar trebui sã urmeze regulile procedurale specifice contenciosului administrativ, reglementate prin <>Legea nr. 554/2004.
În legãturã cu pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 faţã de prevederile <>art. 52 din Legea fundamentalã, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea a statuat cã normele constituţionale invocate conferã persoanei vãtãmate într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de o autoritate publicã, printr-un act administrativ, dreptul de a se adresa instanţei pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, însã în condiţiile şi în limitele stabilite prin lege organicã. Or, în cauza de faţã este criticatã o ordonanţã a Guvernului ce reglementeazã regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilã fiind una specialã, derogatorie de la normele dreptului comun, şi nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravenţional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regãseşte printre cele strict şi limitativ prevãzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie, în privinţa cãrora legiferarea are loc numai prin lege organicã. Totodatã, aşa cum s-a arãtat deja, actul normativ atacat pune la dispoziţia persoanei interesate suficiente mijloace procesuale prin care acesteia îi este garantat accesul liber şi efectiv la justiţie.
Pentru aceleaşi motive, prevederile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie şi nici ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 46 paragraful 1 din convenţie nefiind aplicabil în cauzã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusã <>art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea a statuat, prin <>Decizia nr. 946 din 30 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007, şi prin <>Decizia nr. 980 din 8 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 19 august 2010, cã textul de lege atacat nu încalcã dispoziţiile art. 52 şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, pentru motivele acolo arãtate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate anterior, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Laurenţiu Chicet în Dosarul nr. 13.228/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã şi de Alexandru Albert în Dosarul nr. 3.473/866/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
