Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 si art. 91^5 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 10 alin. (4) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 18 decembrie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 şi art. 91^5 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Vasile Mic şi Traian Gavrilã Ceuca în Dosarul nr. 965/83/2008 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã şi de Horea Codrin Rebeleanu în Dosarul nr. 298/112/2007 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în ziua de 10 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţã întocmitã la acea datã, când Curtea, pentru o mai bunã studiere a problemelor ce constituie obiectul excepţiei, a amânat pronunţarea pentru data de 17 noiembrie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 25 martie 2009 şi 4 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 965/83/2008 şi nr. 298/112/2007, Tribunalul Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 şi art. 91^5 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Vasile Mic, Traian Gavrilã Ceuca şi Horea Codrin Rebeleanu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 şi art. 91^5 din Codul de procedurã penalã afecteazã dispoziţiile constituţionale ale art. 28 raportat la art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 53 şi art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã coroborat cu art. 6 din aceeaşi convenţie, deoarece procurorul care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã poate dispune interceptarea audiovideo înainte de începerea urmãririi penale, respectiv înainte de declanşarea procesului penal sau înainte de sãvârşirea unei infracţiuni.
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (4) teza a doua contravin dispoziţiilor constituţionale ale art.16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (1) şi (2) şi art. 131 alin. (2), deoarece se atribuie organelor de poliţie judiciarã competenţa de a efectua acte de urmãrire penalã "în numele procurorului", fãrã o limitare a categoriei actelor procedurale ce ar putea fi întocmite în acest mod. Se permite astfel eludarea normelor procedurale privitoare la competenţa materialã funcţionalã, de cele mai multe ori aproape toate actele procedurale fiind întocmite de ofiţeri de poliţie judiciarã, procurorul mãrginindu-se doar la a audia inculpaţii şi a le prezenta materialul de urmãrire penalã.
Tribunalul Suceava - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^1 cu denumirea marginalã Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicãrilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, art. 91^2 alin. 2 cu denumirea marginalã Organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea şi art. 91^5 cu denumirea marginalã Înregistrãrile de imagini, toate din Codul de procedurã penalã.
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile <>art. 10 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, având urmãtorul cuprins: "Dispoziţiile procurorilor din Direcţia Naţionalã Anticorupţie sunt obligatorii pentru ofiţerii de poliţie judiciarã prevãzuţi la alin. (1). Actele întocmite de ofiţerii de poliţie judiciarã din dispoziţia scrisã a procurorului sunt efectuate în numele acestuia."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 968 din 30 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 12 decembrie 2007, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , reţinând în esenţã cã ofiţerii de poliţie judiciarã îşi desfãşoarã activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului, ceea ce dã expresie prevederilor art. 131 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora parchetele conduc şi supravegheazã activitatea de cercetare penalã a poliţiei judiciare, în condiţiile legii. De asemenea, "susţinerile autorilor excepţiei, în sensul cã aceste dispoziţii ar crea discriminãri între inculpaţii din cauzele instrumentate de Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi cei din alte cauze, în care urmãrirea penalã este efectuatã în mod obligatoriu de cãtre procuror, sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 şi Codului de procedurã penalã, cu ale cãror dispoziţii se completeazã aceastã ordonanţã, urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre procuror, nefiind deci în prezenţa unei încãlcãri a principiului egalitãţii în faţa legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Faptul cã, în anumite cazuri, ofiţerii de poliţie judiciarã ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectueazã acte de cercetare penalã nu echivaleazã cu o încãlcare a garanţiilor dreptului la un proces echitabil, prevãzut de dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentalã, întrucât, pe de-o parte, aceastã poliţie judiciarã a fost creatã în scopul efectuãrii cu celeritate şi în mod temeinic a activitãţilor de descoperire şi de urmãrire a infracţiunilor de corupţie, iar, pe de altã parte, actele de cercetare ale acestor ofiţeri se efectueazã în numele procurorului şi numai dupã dispoziţia scrisã a acestuia."
Pentru aceleaşi argumente Curtea a reţinut cã nu sunt afectate nici prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie potrivit cãrora justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã şi acestea au fost supuse controlului sãu prin raportare la critici similare. Astfel cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 962 din 25 iunie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009, şi <>Deciziei nr. 410 din 10 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, au fost respinse ca nefondate excepţii similare, reţinându-se în esenţã cã interceptãrile şi înregistrãrile audio sau video prevãd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificãrii emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalitãţilor de efectuare a înregistrãrilor, a instituirii unor limite cu privire la durata mãsurii, a consemnãrii şi certificãrii autenticitãţii convorbirilor înregistrate, a redãrii integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptãrii, iar eventuala nerespectare a acestor reglementãri nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însã excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit alin. (3) al <>art. 2 din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã [... ]".
De asemenea, Curtea a mai statuat cã "nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53, deoarece înseşi textele invocate oferã legiuitorului libertatea unei astfel de reglementãri, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societãţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie sã fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţãri şi de a supraveghea elementele subversive ce acţioneazã pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democraticã, în vederea asigurãrii securitãţii naţionale, apãrãrii ordinii publice ori prevenirii sãvârşirii de infracţiuni".
Totodatã, Curtea a arãtat cã anumite aspecte invocate într-o cauzã ori alta referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate nu constituie o problemã de constituţionalitate, sens în care a reţinut cã "nu se poate admite însã ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicãrii unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale". De asemenea, Curtea a statuat cã "actele premergãtoare au o naturã proprie, care nu poate fi identificatã sau subsumatã naturii precise şi bine determinate a altor instituţii şi care au ca scop verificarea şi completarea informaţiilor deţinute de organele de urmãrire penalã în vederea fundamentãrii convingerii cu privire la oportunitatea urmãririi penale. Având un caracter sui-generis sustras hegemoniei garanţiilor impuse de faza propriu-zisã de urmãrire penalã, este unanim acceptat faptul cã în cadrul investigaţiilor prealabile nu pot fi luate mãsuri procesuale ori administrate probe care presupun existenţa certã a unei urmãriri penale începute". În acest sens, Curtea reţine cã mãsurile procesuale reprezintã totalitatea mijloacelor de constrângere (mãsuri de prevenţie, de ocrotire şi siguranţã, asigurãtorii, ce privesc restituirea lucrurilor ori restabilirea situaţiei anterioare) prin care organul judiciar asigurã îndeplinirea de cãtre pãrţi şi celelalte persoane care participã la proces a obligaţiilor lor procesuale şi garanteazã executarea pedepsei şi repararea pagubei produse prin infracţiune.
"[...] De altfel, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor pot fi dispuse, aşa cum se prevede în alin. 1 al art. 91^1 din Codul de procedurã penalã, la cererea procurorului care efectueazã ori supravegheazã urmãrirea penalã. Iatã deci cã administrarea unor astfel de mijloace de probã este plasatã în cadrul primei faze a procesului penal, urmãrirea penalã putând fi începutã, potrivit art. 221 şi 228 din Codul de procedurã penalã, atât in personam, cât şi in rem."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Curtea mai constatã cã însãşi instanţa europeanã a validat prevederile legale contestate prin cauza Dumitru Popescu versus România din 26 aprilie 2007. Astfel, dupã ce a reţinut existenţa unei încãlcãri a art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, motivat de împrejurarea cã la data comiterii faptelor legislaţia în materie era alta, a afirmat cã în noul cadru legislativ (prin modificãrile aduse de <>Legea nr. 281/2003 şi <>Legea nr. 356/2006 ) existã numeroase garanţii în materie de interceptare şi de transcriere a comunicaţiilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a celor nepertinente. Aşa fiind, dispoziţiile art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 şi art. 91^5 din Codul de procedurã penalã oferã protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viaţã privatã al persoanei, legea folosind termeni cu un înţeles univoc.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 şi art. 91^5 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Vasile Mic şi Traian Gavrilã Ceuca în Dosarul nr. 965/83/2008 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã şi de Horea Codrin Rebeleanu în Dosarul nr. 298/112/2007 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
