Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.555 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 21 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhang Wangying în Dosarul nr. 4.285/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chinezã solicitat pentru a asigura traducerea în cauzã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei deja existente în acest domeniu.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.285/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhang Wangying într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva deciziei de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrãri.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat este "lipsit de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului". Se aratã cã textul criticat ar avea caracter "redundant şi foarte vag", întrucât "nu precizeazã nici care ar fi documentele respective şi nici criteriile de evaluare a conţinutului acestora". În opinia autorului excepţiei sunt astfel "create condiţiile ca Oficiul Român pentru Imigrãri sã aprecieze pe baza unor criterii aleatorii şi arbitrare dacã activitatea societãţii comerciale se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri şi, în consecinţã, sã prelungeascã sau sã refuze prelungirea dreptului de şedere a solicitantului". Autorul conchide cã lipsa de precizie şi claritate "constituie un impediment pentru reclamant de a avea acces la o judecatã dreaptã a cauzei sale şi la obţinerea unei hotãrâri corecte".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 55 alin. (3) lit. b): "(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute în prezentul articol se face cu urmãtoarele documente: (...)
b) documentele care atestã cã activitatea se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã instituirea unor norme potrivit cãrora strãinului intrat în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã cu condiţia prezentãrii unor documente care sã ateste realizarea unor investiţii nu este de naturã sã aducã atingere dreptului la un proces echitabil. În jurisprudenţa sa, reprezentatã, de exemplu, prin <>Decizia nr. 159 din 10 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate sunt suficient de clare şi precise încât destinatarii acestora sã aibã o reprezentare adecvatã a semnificaţiei lor şi, în plus, nu sunt susceptibile a conduce la interpretãri arbitrare din partea Oficiului Român pentru Imigrãri. Mai mult, cu acelaşi prilej, Curtea nu a constatat cã o eventualã enumerare limitativã a documentelor ce pot fi prezentate în scopul dovedirii conformitãţii activitãţii economice desfãşurate de societatea comercialã la care strãinul solicitant al prelungirii dreptului de şedere este acţionar sau asociat "ar putea genera consecinţe nefavorabile, întrucât s-ar îngusta foarte mult posibilitãţile aflate la îndemâna solicitantului de dovedire a îndeplinirii condiţiilor cerute de lege şi, aşa cum a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, reglementarea ar suferi de o rigiditate excesivã".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhang Wangying în Dosarul nr. 4.285/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
