Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.555 din 17 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2009 pentru asigurarea continuitatii activitatii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 916 din 28 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 pentru asigurarea continuitãţii activitãţii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, excepţie ridicatã direct de Avocatul Poporului.
La apelul nominal rãspunde, pentru Avocatul Poporului, doamna Bianca Drãghici, expert pentru probleme juridice, cu delegaţie depusã la dosar.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 , reiterând aceleaşi argumente expuse în motivarea scrisã ce însoţeşte adresa de sesizare a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. Arãtând, mai întâi, cã şi Guvernul este o autoritate cu atribuţii de legiferare, chiar dacã prin delegare menţioneazã cã situaţia extraordinarã care justificã adoptarea actului normativ examinat este cea la care se face referire în preambulul acestuia, constând în necesitatea asigurãrii, pânã la o viitoare reglementare în materie, a continuitãţii activitãţii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Totodatã, contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 nu reglementeazã atribuţii ale Corpului de control al primului-ministru care sã vizeze instituţii fundamentale ale statului, deoarece, chiar dacã enumerate exhaustiv, acele autoritãţi şi instituţii administrative menţionate se caracterizeazã printr-o relaţie de subordonare şi colaborare în cadrul activitãţii specifice administrative. Cât priveşte relaţia dintre activitatea de control a Corpului de control al primului-ministru şi cea a Curţii de Conturi desfãşuratã prin Autoritatea de audit, reprezentantul Ministerului Public susţine cã aceasta nu este caracterizatã prin subordonare a primei instituţii faţã de cea din structura aparatului de lucru al Guvernului, din moment ce rezultatul controlului efectuat de aceasta din urmã se concretizeazã într-o notã de informare, care are menirea, aşadar, de a informa, şi nu de a trasa noi sarcini sau obligaţii Curţii de Conturi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Cu Adresa nr. 8.803 din 17 septembrie 2009, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã direct de Avocatul Poporului cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 pentru asigurarea continuitãţii activitãţii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 31 august 2009, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului aratã, în esenţã, cã, prin dispoziţiile sale, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 exprimã o tendinţã de concentrare a puterii în mâna Guvernului şi reprezintã o imixtiune nepermisã în competenţa Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare. În acest sens, susţine urmãtoarele:
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 cuprinde prevederi referitoare la organizarea unor structuri ale aparatului de lucru al Guvernului, cum ar fi Corpul de control al primului-ministru sau Departamentul pentru Lupta Antifraudã. În baza atribuţiilor principale reglementate de art. 6 alin. (4) din ordonanţã, Corpul de control al primului-ministru exercitã atribuţii de control general şi coordonare asupra tuturor entitãţilor publice, care, la rândul lor, exercitã atribuţii de control (spre exemplu, Curtea de Conturi), subordonând astfel toate aceste entitãţi Guvernului, cu nesocotirea atât a principiului constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, cât şi a statutului constituţional şi legal care conferã autonomie funcţionalã fiecãreia dintre aceste entitãţi publice. Or, "este în afara ordinii constituţionale ca o autoritate situatã pe o treaptã inferioarã în ierarhia constituţionalã sã controleze o autoritate situatã pe o treaptã superioarã a ierarhiei constituţionale", aceasta fiind expresia ingerinţei puterii executive în activitatea legislativului. Mai mult, actul normativ criticat nu precizeazã care sunt aceste instituţii şi autoritãţi publice centrale, de aici putându-se înţelege cã pot fi controlate toate instituţiile şi autoritãţile publice centrale. Or, o asemenea reglementare, tocmai prin generalitatea sa, devine imprecisã, neclarã şi poate genera confuzii de interpretare şi aplicare.
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 încalcã şi prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin aceea cã nu este justificatã din perspectiva unei situaţii extraordinare a cãrei reglementare nu poate fi amânatã. Necesitatea continuãrii activitãţilor structurilor din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, ca urmare a constatãrii, prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.039/2009 a neconstituţionalitãţii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, nu poate fi acceptatã drept justificare a urgenţei reglementãrii şi semnificã, pe de altã parte, perpetuarea stãrii de neconstituţionalitate deja sancţionatã de Curtea Constituţionalã. De asemenea, actul normativ atacat nu învedereazã o situaţie extraordinarã, întrucât reglementãri cuprinse la art. 1 din acesta, privind cadrul organizatoric al aparatului de lucru al Guvernului, erau deja prevãzute la momentul emiterii ordonanţei criticate în <>Ordonanţa Guvernului nr. 32/1998 , structurile reglementate prin aceasta fiind, în unele cazuri, noi doar prin denumire. Totodatã, prin <>Decizia nr. 421/2007 , Curtea Constituţionalã a statuat cã "urgenţa reglementãrii nu echivaleazã cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativã putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare". Or, autorul excepţiei aratã cã la data de 27 iulie 2009 s-a depus la Camera Deputaţilor, în regim de urgenţã, un proiect de lege privind unele mãsuri pentru organizarea şi funcţionarea aparatului de lucru al Guvernului, precum şi a altor autoritãţi ale administraţiei publice centrale, proiect de lege care cuprinde aceleaşi atribuţii pentru Corpul de control al primului-ministru ca în ordonanţele de urgenţã ale Guvernului nr. 3/2009 şi nr. 94/2009. Acest proiect se aflã în procedurã de adoptare şi este necesarã finalizarea acestei proceduri, pentru a se respecta rolul Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii, consfinţit de art. 61 din Constituţie.
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 , prin art. 6 alin. (4) lit. n), intervine în organizarea şi funcţionarea unei instituţii fundamentale a statului - Curtea de Conturi a României - şi nesocoteşte astfel prevederile art. 115 alin. (6) şi ale art. 140 din Constituţie. Dispoziţiile legale indicate prevãd atribuţia Corpului de control al primului-ministru de a propune mãsuri de corectare a disfuncţionalitãţilor şi încãlcãrii legilor în vigoare, sesizate în activitatea de control, pe care le înainteazã primului-ministru sau, dupã caz, ministerelor de resort, şi de a transmite, când se impune, sesizãri cãtre organele de urmãrire penalã sau cãtre Curtea de Conturi, pentru a se stabili prejudiciile şi rãspunderea penalã, dacã este cazul. Astfel se recunoaşte, practic, dreptul Guvernului, prin Corpul de control al primului-ministru, de a trasa sarcini şi atribuţii Curţii de Conturi, stabilind anumite activitãţi pe care aceasta sã le desfãşoare. Alin.(5) şi (6) ale art. 6 din ordonanţa de urgenţã impun, într-un mod redundant, una şi aceeaşi obligaţie a autoritãţilor şi instituţiilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile solicitate şi de a acorda sprijin pentru realizarea misiunii de control, ceea ce aşazã din nou, sub autoritatea Guvernului, toate entitãţile publice cu atribuţii de control, inclusiv Curtea de Conturi. De asemenea, art. 7 alin. (4) din ordonanţa criticatã stabileşte atribuţii ale Departamentului pentru Lupta Antifraudã în domeniul controlului fondurilor provenite din asistenţa financiarã acordatã de Uniunea Europeanã României, ceea ce încalcã rolul de control al Curţii de Conturi, exercitat, prin Autoritatea de audit, asupra resurselor financiare de provenienţã comunitarã. Practic, cele douã structuri din aparatul de lucru al Guvernului devin, prin efectul ordonanţei atacate, instituţii fundamentale şi prin aceasta se adaugã la Constituţie. În concluzie, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 afecteazã, pe de o parte, statutul constituţional al Curţii de Conturi, consacrat de art. 140 din Legea fundamentalã - instituţie fundamentalã a statului, aflatã exclusiv sub control parlamentar - şi regimul sãu juridic stabilit, potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, prin lege organicã (şi care nu poate fi prejudiciat pe calea unei ordonanţe de urgenţã), precum şi raporturile, pe de altã parte, dintre cele douã autoritãţi fundamentale ale statului, care trebuie sã fie guvernate de principiul constituţional al separaţiei puterilor şi echilibrului puterilor.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 32-33 din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã direct de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 32 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 pentru asigurarea continuitãţii activitãţii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 31 august 2009. Avocatul Poporului menţioneazã, în special, urmãtoarele dispoziţii legale din actul criticat:
- Art. 6 alin. (4) lit. a), k), l), m) şi n): "(4) Corpul de control al primului-ministru îndeplineşte urmãtoarele atribuţii principale:
a) în vederea realizãrii funcţiei de autoritate a Guvernului, controleazã şi urmãreşte activitatea ministerelor, agenţiilor, autoritãţilor administraţiei publice locale, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, instituţiilor publice, oficiilor, departamentelor, comisiilor, regiilor autonome, societãţilor comerciale, companiilor şi societãţilor naţionale, instituţiilor financiar-bancare, cu capital de stat integral sau majoritar, precum şi dacã activitatea acestora se desfãşoarã cu respectarea politicilor interne şi a obligaţiilor impuse de lege, regulamente şi proceduri; (...)
k) exercitã controlul asupra activitãţii autoritãţilor şi instituţiilor publice centrale, stabilit prin sarcina încredinţatã de Guvern sau dispus de primul-ministru;
l) urmãreşte implementarea politicilor şi strategiilor în domeniul controlului;
m) coordoneazã şi controleazã aplicarea de cãtre entitãţile cu atribuţii de control a prevederilor actelor normative care reglementeazã controlul şi conduita personalului cu atribuţii de control la nivelul administraţiei publice centrale;
n) propune mãsuri de corectare a disfuncţionalitãţilor şi a încãlcãrilor legilor în vigoare, sesizate în activitatea de control, pe care le înainteazã primului-ministru sau, dupã caz, ministerelor de resort, şi transmite, când se impune, sesizãri cãtre organele de urmãrire penalã sau cãtre Curtea de Conturi, pentru a se stabili prejudiciile şi rãspunderea penalã, dacã este cazul; (...)."
- Art. 6 alin. (5) şi (6): "(5) În realizarea atribuţiilor de control, autoritãţile şi instituţiile publice, precum şi operatorii economici vizaţi au obligaţia sã punã la dispoziţia reprezentanţilor Corpului de control al primului-ministru documentele şi informaţiile în termenul solicitat. Refuzul nejustificat atrage rãspunderea administrativã, civilã sau penalã, dupã caz, a persoanei vinovate.
(6) Instituţiile cu atribuţii de control din cadrul administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia, la solicitarea Corpului de control al primului-ministru, sã punã la dispoziţie informaţiile solicitate şi sã acorde sprijin pentru realizarea misiunii de control."
- Art. 7 alin. (4): "(4) Departamentul are urmãtoarele atribuţii principale:
a) asigurã coordonarea luptei antifraudã şi protejarea efectivã şi echivalentã a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;
b) efectueazã controlul obţinerii, derulãrii şi utilizãrii fondurilor provenite din asistenţa financiarã acordatã României de Uniunea Europeanã, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, în vederea identificãrii de nereguli, având şi calitatea de organ de constatare, în sensul prevederilor art. 214 din Codul de procedurã penalã, în privinţa fraudelor ce afecteazã interesele financiare ale Uniunii Europene în România;
c) efectueazã acţiuni de control în vederea descoperirii fraudelor ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, prin diminuarea ilegalã a resurselor proprii înscrise în bugetul general al Uniunii Europene, având calitatea de organ de constatare, în sensul art. 214 din Codul de procedurã penalã;
d) asigurã şi faciliteazã cooperarea dintre instituţiile naţionale implicate în protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, precum şi dintre acestea şi Oficiul European de Luptã Antifraudã şi autoritãţile publice relevante din celelalte state membre ale Uniunii Europene;
e) iniţiazã, prin Secretariatul General al Guvernului, şi avizeazã proiecte de acte normative privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;
f) culege, analizeazã şi prelucreazã datele în scopul realizãrii analizelor relevante în domeniul protecţiei intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;
g) elaboreazã şi coordoneazã programe de perfecţionare, stagii de pregãtire şi instruire în domeniul luptei antifraudã;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin acte normative sau prin decizii ale primului-ministru."
În opinia Avocatului Poporului, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale, ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã, ale art. 115 alin. (6) teza a doua, potrivit cãreia ordonanţele de urgenţã nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului şi ale art. 140 - Curtea de Conturi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta urmeazã sã fie admisã pentru cele ce se vor arãta în continuare:
Potrivit preambulului <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 pentru asigurarea continuitãţii activitãţii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, acest act normativ a fost adoptat ca urmare a pronunţãrii de cãtre Curtea Constituţionalã a <>Deciziei nr. 1.039 din 9 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009, prin care, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, Legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului a fost declaratã ca fiind neconstituţionalã. În lipsa unei reglementãri care sã vizeze funcţionarea acestor structuri, Guvernul a adoptat <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 , preluând, cu unele excepţii, prevederile cuprinse în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 3/2009 . Datoritã acestor împrejurãri de naturã sã motiveze urgenţa adoptãrii, aceastã reglementare nu poate fi amânatã şi constituie, totodatã, o situaţie extraordinarã, fiind îndeplinite, în opinia legiuitorului delegat, condiţiile cerute de art. 115 alin. (4) din Constituţie.
În ceea ce priveşte condiţiile cuprinse la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã referitoare la emiterea unei ordonanţe de urgenţã, invocate de autorul excepţiei, Curtea Constituţionalã a statuat în jurisiprudenţa sa, de exemplu <>Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, cã pentru îndeplinirea acestora este necesarã existenţa unei stãri de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Cu privire la criteriul obiectiv necesar pentru aprecierea situaţiei extraordinare, Curtea a reţinut, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 255 din 11 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, cã "invocarea elementului de oportunitate, prin definiţie de naturã subiectivã, cãruia i se conferã o eficienţã contributivã determinantã a urgenţei, ceea ce, implicit, îl converteşte în situaţie extraordinarã, impune concluzia cã aceasta nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de oportunitate (...). Întrucât însã asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existenţei situaţiei extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situaţie, conferã acesteia un caracter arbitrar, de naturã sã creeze dificultãţi insurmontabile în legitimarea delegãrii legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constituţionalitate - situaţia extraordinarã -, a cãrui respectare este prin definiţie supusã controlului Curţii, sã fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil". Totodatã, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constituţionalã a statuat cã "urgenţa reglementãrii nu echivaleazã cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativã putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare".
Examinând preambulul ordonanţei de urgenţã criticate, Curtea observã cã existenţa unei situaţii extraordinare a cãrei reglementare nu poate fi amânatã şi urgenţa acesteia sunt justificate de Guvern prin faptul cã structurile din aparatul de lucru au în derulare o serie de activitãţi derivate din atribuţiile stabilite prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 3/2009 , precum şi raporturi de muncã cu personalul angajat, cã se aflã în imposibilitatea de a asigura continuitatea activitãţilor în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate pe perioada funcţionãrii acestora.
Or, Curtea Constituţionalã constatã cã, deşi prin <>Decizia nr. 1.039/2009 menţionatã, Legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 3/2009 , şi deci inclusiv ordonanţa, a fost declaratã ca fiind neconstituţionalã, aceastã împrejurare nu se poate constitui într-o situaţie extraordinarã, a cãrei reglementare nu poate fi amânatã. În urma pronunţãrii şi publicãrii în Monitorul Oficial a acestei decizii, Guvernul a adoptat, în termenul de 45 de zile prevãzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie, un alt act normativ - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 - punând de acord prevederile din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 3/2009 ce au condus la constatarea neconstituţionalitãţii ei în întregime, însã menţinând aceeaşi manierã de reglementare şi aceleaşi soluţii legislative de principiu cuprinse în ordonanţa neconstituţionalã şi suspendate de drept în temeiul aceluiaşi art. 147 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Curtea constatã cã soluţiile juridice cuprinse în ordonanţa ce constituie obiectul controlului nu prezintã însã noutate absolutã, deoarece legislaţia existentã pânã la momentul adoptãrii acesteia reglementa cadrul organizatoric al aparatului de lucru al Guvernului. Chiar în cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 se face, de pildã, trimitere la anexa nr. 1 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 32/1998 privind organizarea cabinetului demnitarului din administraţia publicã centralã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 30 ianuarie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau la <>Legea nr. 760/2001 de aprobare, cu modificãri şi completãri, a <>Ordonanţei Guvernului nr. 32/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 16 ianuarie 2002. Cadrul legislativ în aceastã materie este completat de o serie de alte acte normative, dintre care pot fi enumerate: Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 292/2000 pentru stabilirea unor mãsuri privind reorganizarea şi funcţionarea Secretarului General al Guvernului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 29 decembrie 2000, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 255/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 133/2006 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Afaceri Europene în subordinea primului-ministru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 102/2007 , cu modificãrile ulterioare, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor mãsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 12 aprilie 2007, aprobatã prin Legea nr. 98/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 23 aprilie 2007, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 99/2008 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Rezultã cu evidenţã numãrul mare de acte normative ce reglementeazã organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Aşadar, motivarea urgenţei şi a situaţiei extraordinare a cãrei reglementare nu poate fi amânatã, astfel cum este prezentatã în preambulul ordonanţei de urgenţã, nu poate fi primitã din perspectiva exigenţelor art. 115 alin. (4) din Constituţie, din moment ce pentru continuarea activitãţii unor structuri din aparatul de lucru al Guvernului, derivate din atribuţiile stabilite prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 3/2009 , precum şi a raporturilor de muncã cu personalul angajat, existã cadru legislativ adecvat, astfel încât activitatea, atribuţiile şi obligaţiile acestora sã poatã continua. În plus, Guvernul ar fi trebuit sã stãruie pentru finalizarea proiectului de lege depus la Parlament pentru a fi dezbãtut şi adoptat în procedurã de urgenţã, ceea ce ar fi condus la respectarea rolului Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii, aşa cum acesta este stabilit de art. 61 din Legea fundamentalã.
În cadrul aceluiaşi control de conformitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 faţã de condiţiile constituţionale referitoare la delegarea legislativã pe calea ordonanţei de urgenţã, Curtea constatã şi încãlcarea art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia "ordonanţele de urgenţã (...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului".
Astfel, Curtea constatã cã prin competenţele conferite de art. 6 Corpului de control al primului-ministru, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 "afecteazã" regimul juridic al Curţii de Conturi - instituţie fundamentalã a statului, în sensul prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. Potrivit art. 6 alin. (4) lit. m) şi n) din aceasta, Corpul de control "m) coordoneazã şi controleazã aplicarea de cãtre entitãţile cu atribuţii de control a prevederilor actelor normative care reglementeazã controlul şi conduita personalului cu atribuţii de control la nivelul administraţiei publice centrale; n) propune mãsuri de corectare a disfuncţionalitãţilor şi a încãlcãrilor legilor în vigoare, sesizate în activitatea de control, pe care le înainteazã primului-ministru sau, dupã caz, ministerelor de resort, şi transmite, când se impune, sesizãri cãtre organele de urmãrire penalã sau cãtre Curtea de Conturi, pentru a se stabili prejudiciile şi rãspunderea penalã, dacã este cazul." Coroborând dispoziţiile citate cu cele ale art. 6 alin. (9), conform cãrora "Actele de control aprobate se transmit instituţiilor vizate, care, în termen de 10 zile, au obligaţia de a comunica Corpului de control al primului-ministru mãsurile luate în condiţiile legii", rezultã cã actul normativ criticat instituie, practic, atribuţii ale Corpului de control de naturã sã direcţioneze, sã influenţeze activitatea Curţii de Conturi a României, instituţie al cãrei regim constituţional este consacrat de art. 140 din Legea fundamentalã.
Potrivit art. 140 din Constituţie, Curtea de Conturi face parte din instituţiile fundamentale ale statului, exercitã controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, fiind, totodatã, o instituţie subordonatã exclusiv Parlamentului, în faţa cãruia prezintã anual un raport. Or, atât substanţa juridicã a normelor legale menţionate mai sus, cât şi caracterul lor imperativ, conduc la ideea cã şi Curtea de Conturi, ca şi celelalte instituţii publice, cu sau fãrã activitãţi de control, se aflã într-o relaţie de subordonare faţã de Corpul de control al primului-ministru, ceea ce este în contradicţie cu prevederile art. 140 din Constituţie.
Prin <>Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 30 iunie 2006, Curtea Constituţionalã a statuat cã "natura Curţii de Conturi de instituţie fundamentalã a statului este deopotrivã subliniatã de statutul constituţional al acesteia, ca şi de faptul cã organizarea şi funcţionarea sa, adicã regimul sãu juridic, se reglementeazã, potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, prin lege organicã". Aşa fiind, este neconstituţional ca printr-o ordonanţã de urgenţã a Guvernului sã se instituie, chiar şi indirect, atribuţii ale Curţii de Conturi, deoarece regimul sãu juridic, adicã organizarea şi funcţionarea sa, se reglementeazã exclusiv prin lege organicã.
Totodatã, Curtea constatã cã prin aceastã ordonanţã se atribuie Corpului de control al primului-ministru competenţe de control asupra tuturor instituţiilor şi autoritãţilor publice centrale, fãrã niciun fel de distincţie. În acest sens, art. 6 alin. (4) lit. h) prevede atribuţia Corpului de control de a monitoriza şi controla "modul în care se elaboreazã şi se asigurã transparenţa raportãrilor periodice prezentate, conform reglementarilor legale în vigoare, de cãtre autoritãţile administraţiei publice centrale, de instituţii şi entitãţi publice centrale şi servicii deconcentrate", iar alin. (5) prevede cã, "În realizarea atribuţiilor de control, autoritãţile şi instituţiile publice, precum şi operatorii economici vizaţi au obligaţia sã punã la dispoziţia reprezentanţilor Corpului de control al primului-ministru documentele şi informaţiile în termenul solicitat. Refuzul nejustificat atrage rãspunderea administrativã, civilã sau penalã, dupã caz, a persoanei vinovate". Astfel, modalitatea vagã, imprecisã, de redactare a normelor juridice menţionate, care vizeazã instituţii şi autoritãţi publice centrale în mod generic şi nu distinct, deschide posibilitatea ca în aceastã categorie sã se înscrie, în lipsa oricãrei precizãri suplimentare, şi instituţiile sau autoritãţile publice al cãror regim este reglementat în Constituţie şi care exercitã diferite funcţii în stat - legislativã sau judecãtoreascã. Or, conform art. 1 alin. (4) din Constituţie, "Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale", astfel cã supraordonarea activitãţii Corpului de control al primului-ministru, aflat în subordinea primului-ministru, tuturor celorlalte instituţii şi entitãţi publice centrale, inclusiv a celor de naturã constituţionalã, reprezintã o ingerinţã a puterii executive în activitatea legislativului sau a puterii judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã direct de Avocatul Poporului şi constatã cã prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2009 pentru asigurarea continuitãţii activitãţii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
