Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.553 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 55 din 21 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ion Pop în Dosarul nr. 20.176/301/CV/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 20.176/301/CV/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicatã de Ion Pop cu ocazia soluţionãrii recursului formulat într-o cauzã având ca obiect acţiunea în anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã dispoziţiile constituţionale privind reglementarea prin lege organicã a contenciosului administrativ, precum şi dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi prezumţia de nevinovãţie, deoarece, pe de o parte, materia contravenţionalã aparţine domeniului contenciosului administrativ, care este rezervat exclusiv legilor organice, neputând fi legiferat prin ordonanţã simplã, iar pe de altã parte, ordonanţa criticatã anihileazã prezumţia de nevinovãţie şi rãstoarnã sarcina probei, întrucât instituie obligaţia presupusului contravenient de a-şi dovedi nevinovãţia. În acest sens, aratã cã materia contravenţionalã, deşi în dreptul intern aparţine dreptului administrativ, constituie, potrivit Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, un domeniu al dreptului penal, unde opereazã de plin drept principiul prezumţiei de nevinovãţie, care impune organului administrativ care a aplicat sancţiunea contravenţionalã sã probeze fapta ilicitã imputatã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Face trimitere, în acest sens, la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 183/2003.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 52 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea prin lege organicã a contenciosului administrativ, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa asupra legilor interne a tratatelor internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 paragraful 2 referitoare la prezumţia de nevinovãţie din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 a mai fost supusã controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 787 din 3 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ordonanţei criticate, statuând cã, deşi în cuprinsul <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 existã şi prevederi specifice materiei contenciosului administrativ, aceasta nu conduce la transformarea tuturor dispoziţiilor ordonanţei menţionate în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge la completarea Constituţiei, care reglementeazã expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, printre care nu figureazã dispoziţiile legale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. În sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, prin contencios administrativ se înţelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiţiei, cetãţenii sunt apãraţi de eventualele abuzuri ale autoritãţilor administraţiei publice, adicã ale primarilor, consiliilor locale, prefecţilor, miniştrilor şi ale Guvernului însuşi. Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. În schimb, <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 cuprinde reglementãri al cãror scop îl constituie sancţionarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, deşi nu se bucurã de protecţia legii penale, trebuie apãrate prin mijloace extrapenale. Curtea Constituţionalã a statuat, prin <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, cã, în dreptul românesc, contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ. Scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivaleazã însã cu introducerea lor sub cupola <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Aceasta este o lege care, aşa cum s-a precizat mai sus, are în vedere raporturile stabilite între cetãţean şi autoritãţile publice prin acte administrative, iar nu prin încãlcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea prezumţiei de nevinovãţie, Curtea, prin aceeaşi <>Decizie nr. 183 din 8 mai 2003, a reţinut cã, deşi legiuitorul a dezincriminat contravenţiile, potrivit <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, instanţa competentã sã soluţioneze plângerea îndreptatã împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligatã sã urmeze anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în virtutea cãrora sarcina probei aparţine celui care afirmã ceva în instanţã. Astfel, alin. (1) al textului de lege menţionat stabileşte, fãrã distincţii, cã instanţa competentã sã soluţioneze plângerea verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţã, şi organul care a aplicat sancţiunea, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii şi despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii. Prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare.
În acelaşi sens este şi <>Decizia nr. 429 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 20 mai 2010.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ion Pop în Dosarul nr. 20.176/301/CV/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
