Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.552 din 6 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 106 din 9 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Constantin Radu Zodilã în Dosarul nr. 3.898/122/2010 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 468D/2011.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Constantin Radu Zodilã, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia, susţinând cã textul de lege criticat este inechitabil, inegal şi imoral, deoarece acţiunea în repararea prejudiciului material nu se poate judeca separat de cea în repararea prejudiciului moral, întrucât cele douã instanţe judecãtoreşti ar putea pronunţa soluţii contradictorii, ceea ce contravine art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Depune la dosar un "sinoptic" referitor la neconstituţionalitatea art. 42 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece neconstituţionalitatea nu se poate raporta la compararea a douã sau mai multe texte de lege, ci doar la Constituţie. Astfel, dreptul la repararea prejudiciului moral este garantat, întrucât Legea nr. 188/1999 se completeazã cu Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Având cuvântul în replicã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã nu a invocat prevederile Codului muncii, ci doar texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.898/122/2010, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de reclamantul Constantin Radu Zodilã într-o cauzã având ca obiect o obligaţie de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care guverneazã litigiul, învesteşte instanţa de contencios cu judecarea prejudiciului material, cât şi cu cel moral, pe când art. 42 din Legea nr. 188/1999 nu prevede şi posibilitatea despãgubirii pentru prejudiciul moral suferit de funcţionarul public. Din coroborarea celor douã legi, rezultã cã funcţionarul public se poate adresa instanţei de contencios administrativ numai cu privire la repararea prejudiciului material, nu şi a celui moral.
Rezultã cã nu i se recunoaşte funcţionarului public "dreptul de acces la instanţã" ca parte intrinsecã a "dreptului de acces liber la justiţie", astfel cum a fost consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi cum este prevãzut în art. 21 din Constituţie. Funcţionarului public i se recunoaşte numai o parte a prejudiciului suferit, respectiv prejudiciul material, şi aceasta prin restrângerea nejustificatã a dreptului de acces la instanţã.
Totodatã, susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã şi art. 16 din Constituţie, funcţionarii publici devenind o categorie socialã defavorizatã şi discriminatã, în raport cu restul cetãţenilor, care constituie majoritate favorizatã.
În plus, susţine şi o "eroare de ordin conceptual" - şi anume încãlcarea fundamentelor teoretice ale doctrinei juridice, prin eroare fundamentalã (error fundamentalis). Astfel, se constatã cã textul art. 42 din Legea nr. 188/1999 introduce un tratament juridic diferenţiat între instituţia juridicã "prejudiciu moral" - pe care o subclaseazã şi instituţia juridicã "prejudiciu material" - pe care o supraclaseazã. Ambele instituţii juridice sunt complementare una faţã de cealaltã şi pot exista separat, una în absenţa celeilalte. Ambele, însã, întregesc instituţia juridicã denumitã generic sau abstract "prejudiciu". Din acest motiv, nimic de ordin raţional (prezumând buna-credinţã) nu justificã aplicarea unui tratament subiectiv, preferenţial şi discriminator în raporturile dintre cele douã instituţii juridice complementare. Se constatã, prin urmare, o eroare de gândire juridicã, pe care logica o justificã drept "sofisma error fundamentalis".
În final aratã cã art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii prevedea obligaţia angajatorului de a-l despãgubi pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material. Dupã aderarea României la Uniunea Europeanã a fost adoptatã Legea nr. 237/2007, care a introdus posibilitatea obligãrii angajatorului la despãgubirea moralã cauzatã angajatului. Prin urmare, Legea nr. 188/1999 nu a fost actualizatã, aşa cum s-a întâmplat cu Codul muncii şi cu Legea nr. 554/2004.
Tribunalul Giurgiu - Secţia civilã considerã cã reglementarea criticatã nu constituie un impediment pentru funcţionarii publici care se considerã discriminaţi la locul de muncã de a se adresa instanţei judecãtoreşti pe calea dreptului comun, pentru a solicita repararea prejudiciilor morale, nepatrimoniale suferite în legãturã cu serviciul, nefiind constatatã vreo contrarietate între prevederile art. 42 din Legea nr. 188/1999 şi cele ale art. 21 din Constituţie. Pe de altã parte, dacã sensul interpretãrii textului de lege este de limitare a despãgubirilor datorate funcţionarului public discriminat la valoarea prejudiciului material cauzat de angajator, aceasta echivaleazã cu o restrângere nepermisã a dreptului la repararea integralã a prejudiciului suferit. Or, aceastã împrejurare ar determina aplicarea unui tratament diferenţiat, deci discriminatoriu, unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Prin acestea, autoritatea sau instituţia publicã este obligatã sã îl despãgubeascã pe funcţionarul public în situaţia în care acesta a suferit, din culpa autoritãţii sau instituţiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. Astfel, textul de lege criticat nu este contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie în mãsura în care normele supuse controlului de constituţionalitate se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã la ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare. Principiul egalitãţii în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justificã chiar şi din punct de vedere constituţional tratamentul juridic diferit. De asemenea, art. 109 din actul normativ criticat prevede cã sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilitã expres prin lege competenţa altor instanţe, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, oferind astfel funcţionarului public posibilitatea de a se adresa instanţei de contencios administrativ sau, dupã caz, instanţei judecãtoreşti competente, potrivit legii, în vederea reparãrii integrale a prejudiciului suferit.
În final, aratã cã dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, având urmãtoarea redactare:
- Art. 42: "Autoritatea sau instituţia publicã este obligatã sã îl despãgubeascã pe funcţionarul public în situaţia în care acesta a suferit, din culpa autoritãţii sau instituţiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Potrivit art. 21 din Constituţie, orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime. Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat cã liberul acces la justiţie presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte actul de justiţie. S-a considerat cã legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, astfel cum rezultã din art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Totodatã, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, care va hotãrî asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa, cu titlu general, cã art. 6 paragraful 1 din Convenţie garanteazã oricãrei persoane dreptul de a aduce în faţa unei instanţe orice pretenţie referitoare la drepturi şi obligaţii cu caracter civil (a se vedea Hotãrârea din 21 februarie 1975, pronunţatã în Cauza Golder împotriva Marii Britanii, paragraful 36, şi Hotãrârea din 20 decembrie 2011, pronunţatã în Cauza Dokic împotriva Serbiei, paragraful 35).
Având în vedere toate acestea, susţinerea autorului excepţiei - în sensul cã nu i se recunoaşte funcţionarului public "dreptul de acces la instanţã" ca parte intrinsecã a "dreptului de acces liber la justiţie", astfel cum a fost consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi cum este prevãzut în art. 21 din Constituţie - este neîntemeiatã, de vreme ce funcţionarului public i se recunoaşte atât dreptul de reparare a prejudiciului material în temeiul art. 42 din Legea nr. 188/1999, cât şi dreptul de reparare a prejudiciului moral în temeiul dreptului comun, fiind astfel garantat accesul la instanţã pentru judecarea unei cauze referitoare la drepturi sau obligaţii cu caracter civil.
De altfel, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilitã expres prin lege competenţa altor instanţe", iar în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are atribuţia de a stabili competenţa instanţelor judecãtoreşti.
Cât priveşte susţinerea referitoare la încãlcarea art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã nici aceasta nu este întemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu instituie un tratament juridic diferit pentru funcţionarii publici în raport cu celelalte categorii profesionale, din moment ce aceştia au dreptul la repararea prejudiciului suferit. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalitãţii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite.
În final, Curtea observã cã dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauzã, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflãm în ipoteza prevãzutã de norma constituţionalã invocatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Constantin Radu Zodilã în Dosarul nr. 3.898/122/2010 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
DORESC SA PRIMESC INFORMATII DESPRE LEGI, ORDONANTE, HOTARARI
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
