Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.552 din 17 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 896 din 22 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cãtãlin Radu Stamate în Dosarul nr. 21.070/299/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal se prezintã, pentru partea Cãtãlin Radu Stamate, avocatul ales, cu delegaţie depusã la dosar, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 21.070/299/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Cãtãlin Radu Stamate într-un dosar având ca obiect pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã, în esenţã, cã prevederile articolului criticat nu îndeplinesc condiţiile esenţiale ale claritãţii şi previzibilitãţii legii, consacrate în numeroase rânduri în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi care, în temeiul art. 20 din Constituţia României, au aplicabilitate directã în dreptul intern şi forţã juridicã supraconstituţionalã, în mãsura în care aceste prevederi sunt mai favorabile decât cele constituţionale. Prevederile criticate sunt neconstituţionale atâta vreme cât nu prevãd niciun criteriu clar pentru instanţele judecãtoreşti de a diminua sau nu onorariul avocatului şi creeazã astfel posibilitatea pronunţãrii unor sentinţe arbitrare. Criteriile menţionate de legiuitor în teza finalã a art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, şi anume valoarea pricinii sau munca îndeplinitã de avocat, sunt extrem de vagi şi largi şi nu sunt de naturã sã înlãture arbitrariul.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã considerã cã textele legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Judecãtorii au însã dreptul sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat cã sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţã de valoarea pricinii sau munca îndeplinitã de avocat."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 alin. (2) şi art. 21 privind liberul acces la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii legale în raport cu critici asemãnãtoare. Astfel, <>Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea Constituţionalã a reţinut cã prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecatã, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalitãţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activitãţii depuse, este cu atât mai necesarã cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecatã, urmeazã a fi suportat de partea potrivnicã, dacã a cãzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sã-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţã de partea potrivnicã, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţã prin hotãrârea judecãtoreascã prin al cãrei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
În sensul celor arãtate este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestitã fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecatã, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat cã acestea urmeazã a fi recuperate numai în mãsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real fãcute în limita unui cuantum rezonabil.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã. De altfel, în ceea ce priveşte problema claritãţii şi previzibilitãţii legii, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în Cauza Hertel contra Elveţiei din 25 august 1998 (§35) cã previzibilitatea legii nu trebuie sã fie neapãrat însoţitã de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacã este de dorit, este însoţitã câteodatã de o rigiditate excesivã, or, dreptul trebuie sã ştie sã se adapteze schimbãrilor de situaţie. De asemenea, în Cauza Vogt contra Germaniei din 26 septembrie 1995, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (§48) a mai afirmat cã nivelul de precizie cerut de legislaţia internã depinde într-o mare mãsurã de textul analizat, de domeniul pe care îl acoperã şi de calitatea destinatarilor sãi. Pe de altã parte, revine în primul rând autoritãţilor naţionale sarcina de a interpreta şi aplica dreptul intern (Hotãrârea Chorherr contra Austriei din 25 august 1993, paragraful 25).
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cãtãlin Radu Stamate în Dosarul nr. 21.070/299/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
