Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.551 din 6 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 si art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transport Auto" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 1.614/179/2010 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 457D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât motivarea autorului priveşte probleme ce ţin de fondul cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.614/179/2010, Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transport Auto" - S.A. din Suceava cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.144 din 19 noiembrie 2010, pronunţate de Judecãtoria Babadag într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile art. 8 alin. (1) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 sunt neconstituţionale şi contravin art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 din Constituţie, deoarece stabilesc, în mod greşit, cã aparţine firmei culpa şi, implicit, administratorului acesteia, în condiţiile în care existã un contract de subînchiriere. Considerã cã, în aceste condiţii, sancţiunea nu trebuia aplicatã Societãţii Comerciale "Transport Auto" - S.A. din Suceava, ci societãţii cu care avea un contract de subînchiriere şi al cãrei conducãtor auto nu a respectat normele legale.
Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând totodatã cã asupra dispoziţiilor criticate Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate, iar cele statuate în jurisprudenţa sa sunt aplicabile şi în prezenta cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, modificatã şi completatã prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 31 august 2009, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 52/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010.
Dispoziţiile criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 8 alin. (1) pct. 4: "(1) Urmãtoarele fapte reprezintã încãlcãri foarte grave ale dispoziţiilor Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 şi, dupã caz, ale Acordului AETR şi constituie contravenţii, dacã acestea nu sunt considerate infracţiuni potrivit legii penale:
[...]
4. depãşirea perioadei maxime de conducere neîntreruptã cu o orã şi 30 de minute sau mai mult;";
- Art. 9 alin. (1): "Contravenţiile prevãzute la art. 8 se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
[...]
c) cu amendã de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevãzute la alin. (1) pct. 15-16, 18-20, 22-26, 28-30, 36 şi 38, aplicabilã conducãtorului auto, şi faptele prevãzute la alin. (1) pct. 1-11, 31 şi 32, aplicabilã întreprinderii/operatorului de transport rutier;".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora Curtea s-a mai pronunţat, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Astfel, prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea a reţinut cã dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2002 stabilesc contravenţiile pentru încãlcarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, precum şi sancţiunile corespunzãtoare acestora, sancţiuni ce constau în aplicarea unor amenzi, în majoritatea cazurilor, întreprinderii sau operatorului de transport rutier.
Curtea a constatat cã obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptã sãvârşitã de cãtre conducãtorul auto este o soluţie legislativã justificatã prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducãtorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea cãruia comitentul are obligaţia de a impune conducãtorului auto utilizarea instrumentarului şi documentelor prevãzute de lege. Totodatã, întrucât rãspunderea comitentului este o rãspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.
Referitor la pretinsa încãlcare a principiului egalitãţii în faţa legii, Curtea a observat cã aceastã criticã este neîntemeiatã, întrucât comitentul şi prepusul nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã şi, ca atare, nu li poate aplica acelaşi tratament juridic.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
2. În ceea ce priveşte invocarea art. 21 din Constituţie, din analiza dispoziţiilor criticate - referitoare la contravenţii şi sancţiunile aferente aplicabile pentru nerespectarea obligaţiilor legale, reiese cã acestea, pe de o parte, nu conţin norme de naturã sã contravinã accesului la justiţie, iar, pe de altã parte, autoarea excepţiei îşi exercitã acest drept constituţional chiar în prezenta cauzã, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, excepţia de neconstituţionalitate fiind ridicatã cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.144 din 19 noiembrie 2010, pronunţatã de Judecãtoria Babadag.
3. Distinct de cele arãtate, Curtea observã cã este neîntemeiatã critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cãreia culpa nu i-ar aparţine, pentru motivul cã, deşi este proprietarul mijlocului de transport, acesta a fost închiriat altei societãţi pentru desfãşurarea unei activitãţi de cãrãuşie şi, prin urmare, culpa ar trebui atribuitã acestei din urmã societãţi.
În aceste condiţii, critica autorului ţine de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale de cãtre instanţa de judecatã şi, prin urmare, nu este evidenţiat niciun fine de neconstituţionalitate. Chiar şi în condiţiile în care instanţa ar stabili culpa în sarcina sa, societatea proprietarã ar avea la dispoziţie o acţiune în regres împotriva societãţii care foloseşte efectiv mijlocul de transport, astfel încât nici în aceastã situaţie nu sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transport Auto" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 1.614/179/2010 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
