Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.546 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 60 din 25 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicatã de Mariana Tofan în Dosarul nr. 2.353/105/2009 al Tribunalului Prahova - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.353/105/2009, Tribunalul Prahova - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicatã de Mariana Tofan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 25 alin. (2) privind dreptul cetãţeanului român de a-şi stabili domiciliul oriunde în ţarã, de a emigra şi de a reveni în ţarã, art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune în anumite condiţii de ea însãşi şi art. 53 alin. (2) referitoare la împrejurãrile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi, deoarece opereazã cu o terminologie ambiguã, care permite o interpretare restrictivã a acestora. Astfel, legiuitorul a incriminat, în contradicţie cu Legea fundamentalã, un comportament ce lezeazã drepturile persoanei de a-şi stabili în mod liber reşedinţa pe baza propriei voinţe.
De asemenea, incriminarea acţiunilor de cazare sau primire a unor persoane ori atragerea acestora prin abuz de autoritate în scopul unei posibile "exploatãri" contravine dreptului constituţional prevãzut de art. 26 alin. (2), deoarece în accepţiunea dreptului fundamental se include şi posibilitatea persoanelor de a obţine foloase de ordin material din expunerea sexualã a propriului corp.
În plus, prin incriminarea contestatã se aduce atingere şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece drepturile prevãzute în art. 25 alin. (2) şi art. 26 alin. (2) din Legea fundamentalã sunt restrânse pânã la eliminarea lor.
Tribunalul Prahova - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 12 din Legea nr. 678/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, aşa cum au fost modificate prin articol unic pct. 1 din <>Legea nr. 287/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 79/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 12: "(1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apãra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatãrii acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Traficul de persoane sãvârşit în una dintre urmãtoarele împrejurãri:
a) de douã sau mai multe persoane împreunã;
b) s-a cauzat victimei o vãtãmare gravã a integritãţii corporale sau a sãnãtãţii;
c) de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 25 alin. (2) privind dreptul cetãţeanului român de a-şi stabili domiciliul oriunde în ţarã, de a emigra şi de a reveni în ţarã, art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune în anumite condiţii de ea însãşi şi art. 53 alin. (2) referitoare la împrejurãrile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 74 din 8 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 14 martie 2007, Curtea a statuat cã nu poate primi susţinerea autorului excepţiei privind ambiguitatea termenilor, textul criticat definind clar conţinutul infracţiunii de trafic de persoane, fãrã ca prin dispoziţiile pe care le cuprinde sã contravinã în vreun fel Constituţiei. Astfel, este evident nefondatã susţinerea autorului excepţiei cã <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 lezeazã drepturile persoanei de a-şi stabili în mod liber reşedinţa pe baza propriei voinţe, deoarece Constituţia României, reglementând libera circulaţie, prevede în art. 25 alin. (1) cã "Dreptul la liberã circulaţie, în ţarã şi în strãinãtate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitãrii acestui drept". Rezultã cã dreptul la liberã circulaţie vizeazã libertatea de mişcare a cetãţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formeazã acest drept fundamental, şi anume libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţãrii. Or, modalitãţile enumerate de text, respectiv, prin recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire prin ameninţare, violenţã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea unei persoane de a se apãra sau de a-şi exprima voinţa, reprezintã tocmai preocuparea legiuitorului de a evita vicierea acestui drept şi nu, în ultimul rând, de a-l proteja.
În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune de ea însãşi, Curtea constatã cã în accepţiunea acestora nu poate fi inclusã posibilitatea obţinerii de foloase de ordin material prin expunerea sexualã a propriului corp în aşa fel încât sã aducã atingere dreptului şi libertãţilor altora, ordinii publice sau bunelor moravuri. Prin urmare, exploatarea sexualã a unei persoane, chiar cu acordul acesteia, reprezintã un grav atentat la ordinea publicã şi nu în ultimul rând la libertatea de voinţã şi acţiune a oricãrei persoane în acord cu exigenţele morale. Iatã de ce, pornind de la premisa potrivit cãreia unul din gardienii cinstei publice îl reprezintã legea, este evident cã, prin incriminarea faptelor contestate, legiuitorul a urmãrit tocmai protecţia dreptului constituţional invocat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicatã de Mariana Tofan în Dosarul nr. 2.353/105/2009 al Tribunalului Prahova Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
