Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.543 din 6 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 450 alin. 4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 56 din 24 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 450 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Piteşti - Secţia penalã în Dosarul nr. 22.344/280/2010 şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 93D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 22.344/280/2010, Judecãtoria Piteşti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 450 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã din oficiu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de liberare condiţionatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Judecãtoria Piteşti - Secţia penalã, în calitate de autor al acesteia, susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 51 referitor la Dreptul de petiţionare, art. 148 alin. (2) referitor la caracterul obligatoriu al prevederilor constitutive ale Uniunii Europene şi ale celorlalte reglementãri comunitare, precum şi prevederile art. 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la Dreptul la libertate şi siguranţã, la Dreptul la un proces echitabil şi la Dreptul la un recurs efectiv, deoarece, în situaţia exercitãrii cãii de atac a recursului, acesta este suspensiv de executare şi nu este soluţionat de instanţa de control judiciar într-un termen scurt de pânã la 3 zile. Astfel, potrivit legii române, procurorul poate prin recursul sãu sã producã un efect de anihilare a dreptului la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât, în 3 zile de la pronunţare, procurorul poate declara recurs împotriva sentinţei de respingere a cererii de liberare condiţionatã formulate de un condamnat aflat în executarea unei pedepse cu închisoare. Ulterior, vor mai trece aproximativ 20 de zile pentru motivarea sentinţei de cãtre judecãtor. Apoi dosarul va fi transmis procurorului pentru a motiva recursul astfel formulat. Prin urmare, în opinia instanţei, se produce o întârziere realã în judecarea acestei cãi de atac de minimum o lunã şi jumãtate, timp în care petentul condamnat se va afla tot în stare de deţinere.
Aşa fiind, se apreciazã cã neajunsul relevat poate fi anihilat prin instituirea unui termen rapid de 24 de ore sau cel mult 3 zile de soluţionare a recursului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 450 alin. 4 din Codul de procedurã penalã - Liberarea condiţionatã, care au urmãtorul conţinut: "Hotãrârea instanţei este supusã recursului. Termenul de recurs este de 3 zile. Recursul declarat de procuror este suspensiv de executare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 51 referitor la Dreptul de petiţionare, art. 148 alin. (2) referitor la caracterul obligatoriu al prevederilor constitutive ale Uniunii Europene şi ale celorlalte reglementãri comunitare, precum şi prevederile art. 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la Dreptul la libertate şi siguranţã, la Dreptul la un proces echitabil şi la Dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Autorul excepţiei este nemulţumit, pe de o parte, de împrejurarea cã recursul promovat de procuror împotriva sentinţei de respingere a cererii de liberare condiţionatã formulate de un condamnat aflat în executarea unei pedepse cu închisoare este suspensiv de executare şi, pe de altã parte, considerã cã, din cauza inexistenţei vreunui termen înãuntrul cãruia instanţa de recurs sã fie obligatã sã soluţioneze cererea (24 de ore sau maximum 3 zile), este afectat dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, petentul condamnat fiind pus în situaţia de a aştepta chiar o lunã şi jumãtate pânã la epuizarea tuturor procedurilor administrative referitoare la motivarea sentinţei, la trimiterea dosarului etc.
Ţinând seama de aceste argumente, Curtea constatã cã efectul suspensiv de executare a recursului formulat de procuror nu este de naturã a afecta dreptul la un proces echitabil ori dreptul la libertate şi la un recurs efectiv, întrucât suspendarea executãrii opereazã în mod logic atunci când este admisã cererea petentului de liberare condiţionatã. Or, în cauza de faţã cererea sa a fost respinsã şi, prin urmare, o asemenea motivare nu are legãturã cu soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe nesusceptibile de executare.
Totodatã, împrejurarea cã pânã la soluţionarea efectivã a recursului poate trece un interval de o lunã sau o lunã şi jumãtate nu este consecinţa directã a textului legal criticat, reprezentanţii instanţelor ori ai parchetelor fiind obligaţi sã îşi exercite atribuţiile cu respectarea tuturor garanţiilor constituţionale ale justiţiabililor, inclusiv dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În plus, nu poate fi primitã critica referitoare la necesitatea introducerii în corpul textului contestat a unor dispoziţii ce impun instanţelor un anumit termen de soluţionare a recursului, deoarece aceasta, contrar dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, echivaleazã cu modificarea şi completarea normei supuse controlului.
Nu în ultimul rând, Curtea constatã cã norma criticatã este o normã de procedurã, care, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), oferã legiuitorului deplina libertate de a o stabili. Totodatã, potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac în condiţiile legii. Fiind o creaţie a legiuitorului, este firesc ca acesta sã determine condiţiile şi sfera de incidenţã a liberãrii condiţionate, care, nefiind un drept constituţional consacrat ca atare, se constituie numai într-o vocaţie a condamnatului ce capãtã valenţã în funcţie de modul în care Parlamentul, din raţiuni de politicã penalã necesare într-o societate democraticã, înţelege sã dispunã cu privire la executarea pedepselor. Aceste raţiuni sunt cu atât mai evidente cu cât liberarea condiţionatã presupune îndeplinirea de cãtre condamnat a anumitor condiţii referitoare la formarea unei atitudini corecte faţã de muncã, faţã de ordinea de drept şi faţã de regulile de convieţuire socialã, atingându-se astfel scopul executãrii pedepsei.
De asemenea, este neîntemeiatã şi susţinerea referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 51 şi art. 148 alin. (2), precum şi a prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece dreptul la petiţionare şi caracterul obligatoriu al prevederilor constitutive ale Uniunii Europene şi ale celorlalte reglementãri comunitare nu au incidenţã în cauzã, iar în ce priveşte dreptul la un recurs efectiv, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 450 alin. 4 din Codul de procedurã penalã normeazã tocmai posibilitatea justiţiabililor aflaţi în ipoteza prevederii legale de a uza de calea de atac a recursului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 450 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Piteşti - Secţia penalã în Dosarul nr. 22.344/280/2010.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
