Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.543 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 8 din 5 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Grigore Bura în Dosarul nr. 7.573/296/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.573/296/2009, Tribunalul Satu Mare - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Grigore Bura.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã normele criticate creeazã o discriminare între cetãţeni în sensul cã acela care obţine o soluţie de respingere a cererii sale poate face recurs împotriva soluţiei primite, însã cetãţeanul care are un dosar cu acelaşi obiect şi care obţine o soluţie de admitere a plângerii nu poate face recurs, întrucât nu îi permite legea. Deşi ambii aveau dreptul de a formula plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecatã, numai cel ce a obţinut o soluţie nefavorabilã poate face recurs. Or, "violarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii existã atunci când se aplicã tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã a exista o motivare obiectivã şi rezonabilã, sau dacã existã o disproporţie atât prin scopul urmãrit, cât şi prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite." Se mai apreciazã cã posibilitatea de exercitare a dreptului la apãrare pe fondul cauzei, precum şi în cãile de atac, nu poate sã suplineascã lipsa unui control judiciar a hotãrârii instanţei prin care se dispune admiterea plângerii şi reţinerea cauzei spre judecare.
Tribunalul Satu Mare - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: "Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice altã persoanã ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii, precum şi principiul potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, se constatã cã prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, spre exemplu, prin <>Decizia nr. 13 din 10 ianuarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 13 februarie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate pentru motivele acolo arãtate. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã "Stabilirea de cãtre legiuitor, prin dispoziţiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, a regulii potrivit cãreia sunt susceptibile de recurs numai hotãrârile instanţei pronunţate potrivit alin. 8 lit. a) şi b) al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, iar nu şi hotãrârea pronunţatã în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiaşi articol, nu este de naturã sã aducã atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Aceasta întrucât, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac se aplicã în mod corespunzãtor şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul pãrţii de a se adresa instanţei, de a formula apãrãri şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil. Mai mult, dupã pronunţarea unei hotãrâri de cãtre instanţa de fond, care a reţinut cauza pentru judecatã în primã instanţã, se pot exercita cãile de atac prevãzute de lege, partea având posibilitatea sã îşi exercite neîngrãditã dreptul de acces liber la justiţie."
De asemenea, prin <>Decizia nr. 1.283 din 12 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 24 noiembrie 2010, Curtea a constatat cã susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi este nefondatã, deoarece dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu implicã un tratament juridic diferenţiat faţã de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã. Stabilirea unei singure cãi de atac împotriva hotãrârii pronunţate de instanţã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) din acelaşi articol nu poate fi caracterizatã ca o discriminare în raport cu pãrţile din alte categorii de procese, tocmai pentru cã situaţiile juridice sunt diferite, iar pe de altã parte, Constituţia nu prevede obligativitatea reglementãrii în toate cazurile a douã cãi de atac.
În acelaşi sens sunt şi <>Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, <>Decizia nr. 439 din 26 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, şi <>Decizia nr. 148 din 21 februarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Grigore Bura în Dosarul nr. 7.573/296/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
