Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.539 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) si art. 51 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 21 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi <>art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Xu Liqin în Dosarul nr. 7.944/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã autorul acesteia ridicã probleme legate de interpretarea şi aplicarea prevederilor de lege criticate, care nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.944/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi <>art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Xu Liqin într-o cauzã având ca obiect anularea deciziei de returnare a acesteia de pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceasta, deoarece textele de lege criticate nu cuprind prevederi care sã reglementeze situaţii similare cu cea în care aceasta se aflã, astfel încât sã poatã avea o indicare precisã asupra normelor aplicabile în situaţia sa, şi nu protejeazã suficient strãinii împotriva arbitrarului şi abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrãri. În acest sens, susţine cã "legea ar fi trebuit sã fie mai specificã pe aspectul înţelesului de şedere ilegalã, ca motiv de sancţionare prin emiterea unei dispoziţii de returnare, în condiţiile în care, din actele depuse la dosarul cauzei rezultã clar cã în speţã este vorba doar de o întârziere, motivatã, la prelungirea dreptului de şedere, sancţiunea aplicatã fiind disproporţionat de mare faţã de fapta comisã". Mai susţine cã refuzul de prelungire a dreptul de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale îl pune pe solicitant în situaţie de faliment şi de pierdere a investiţiilor realizate în România, ceea ce reprezintã o vãtãmare gravã a dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal precizeazã cã aprecierea conţinutului şi înţelesului termenilor dintr-un text de lege nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional, ci în cea a instanţelor de drept comun. Observã cã, sub aparenţa unor critici referitoare la ambiguitatea şi neclaritatea textelor de lege, se solicitã interpretarea acestora, aspect ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale. Considerã cã se urmãreşte astfel interpretarea noţiunii de şedere ilegalã şi, mai concret, interpretarea acesteia într-un sens restrictiv, prin considerarea ca legalã a unei şederi peste termenul legal cu o perioadã de întârziere foarte scurtã. Apreciazã cã nu se pot reţine argumentele în sprijinul încãlcãrii prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) şi <>art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (1): "(1) Strãinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rãmâne pe teritoriul statului român numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere.";
- Art. 51 alin. (1): "(1) Cererile de prelungire a dreptului de şedere temporarã se depun personal de cãtre solicitanţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat şederea, la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrãri de la locul de reşedinţã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse la art. 21 care consacrã dreptul la un proces echitabil şi la art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi celor ale art. 1 paragraful 1 din Primul protocol adiţional la aceeaşi convenţie, referitoare la protecţia şi garantarea proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã argumentele formulate de autorul acesteia în motivarea pretinsei neconstituţionalitãţi reprezintã, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practicã a prevederilor de lege ce formeazã obiect al excepţiei.
Or, lãmurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii în speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecatã învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cãrora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Totodatã, Curtea observã cã autorul excepţiei îşi întemeiazã criticile şi pe lipsa din cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 a unor norme care considerã cã ar fi necesare pentru clarificarea situaţiei sale personale sau care sã reglementeze aspecte similare celor care caracterizeazã situaţia sa. Instanţa de contencios constituţional nu poate examina însã astfel de susţineri, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor normative cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi <>art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Xu Liqin în Dosarul nr. 7.944/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
