Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.537 din 6 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 si art. 57 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 32 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 81 din 1 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ewb & Transport" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.866/309/2008 al Tribunalului Sãlaj - Secţia civilã. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.172D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã ca neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile criticate respectã cerinţele referitoare la precizie şi claritate, astfel, criticile formulate sunt nefondate. Totodatã, dispoziţiile criticate oferã suficiente garanţii pentru respectarea inviolabilitãţii domiciliului şi a dreptului de proprietate. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor pune concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.866/309/2008, Tribunalul Sãlaj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ewb & Transport" - S.R.L. din Oradea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, "prin formularea ambiguã şi interpretabilã conferã drepturi de control asupra tuturor actelor unei societãţi comerciale, fãrã sã specifice cã fiecare organ de control are dreptul de a verifica numai actele care cad în competenţa sa. De asemenea, în ciuda faptului cã existã text de lege care permite ca actele solicitate la control sã fie prezentate şi ulterior, autoritãţile nu respectã acest drept al contribuabilului". Totodatã, se îngrãdeşte liberul acces la justiţie, precum şi limitele în care justiţiabilii pot solicita instanţelor de judecatã anularea unor acte. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aratã cã deşi textul de lege criticat impune obligaţia organului constatator de a înainta instanţei de judecatã plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, totuşi agentul constatator poate sã nu înainteze plângerea, ceea ce contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentalã.
Tribunalul Sãlaj - Secţia civilã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, şi dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 56 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã: "(1) În vederea stabilirii stãrii de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia sã punã la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul sã solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.
(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul sãu ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sã le prezinte.
(3) Organul fiscal are dreptul sã reţinã, în scopul protejãrii împotriva înstrãinãrii sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrãrii şi achitãrii obligaţiilor fiscale de cãtre contribuabili, pe o perioadã de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducãtorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungitã cu maximum 90 de zile.";
- Art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã: "(1) În condiţiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la faţa locului, întocmind în acest sens proces-verbal.
(2) Contribuabilii au obligaţia sã permitã funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru aceastã acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încãperi şi în orice alte incinte, în mãsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatãri în interes fiscal.
(3) Deţinãtorii terenurilor ori incintelor respective vor fi înştiinţaţi în timp util despre cercetare, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 97 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reşedinţã.
(4) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţa persoanei fizice se face cu autorizarea instanţei judecãtoreşti competente, dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţialã din Codul de procedurã civilã fiind aplicabile.
(5) La cererea organului fiscal, organele de poliţie, jandarmerie ori alţi agenţi ai forţei publice sunt obligaţi sã îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.";
- Art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor: "(1) Plângerea însoţitã de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sã o primeascã şi sã înmâneze depunãtorului o dovadã în acest sens."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, art. 136 alin. (5) referitoare la proprietate. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, Curtea constatã cã, potrivit art. 49 din Codul de procedurã fiscalã, pentru determinarea stãrii de fapt fiscale, organul fiscal, în condiţiile legii, administreazã mijloace de probã, putând proceda la solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane; solicitarea de expertize; folosirea înscrisurilor; efectuarea de cercetãri la faţa locului.
Enumerarea prevãzutã de textul menţionat nu reprezintã o ordine obligatorie pe care organul fiscal competent trebuie sã o respecte, ci, în funcţie de aspectele fiscale ce trebuie a fi lãmurite, va selecta unul sau mai multe dintre mijloacele de probã prevãzute de dispoziţiile Codului de procedurã fiscalã.
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 şi art. 24, deoarece contribuabilul se aflã în imposibilitatea atacãrii procesului-verbal întocmit ca urmare a cercetãrii la faţa locului, Curtea constatã cã aceastã criticã nu poate fi reţinutã. Procesul-verbal, întocmit în baza art. 57 din Codul de procedurã fiscalã, are ca scop realizarea de constatãri în interes fiscal sau probarea unei situaţii fiscale de fapt prin verificarea unor terenuri, încãperi sau a altor incinte, fãrã a sta la baza întocmirii unei decizii de impunere. Procesul-verbal astfel întocmit nu poate fi calificat ca fiind un act administrativ fiscal potrivit art. 41 din Codul de procedurã fiscalã, deoarece nu se referã la stabilirea, modificarea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii fiscale nefiind susceptibil de a fi contestat.
În continuare, Curtea constatã cã cercetarea la faţa locului poate fi dispusã la solicitarea organului de soluţionare a contestaţiei, în cadrul procedurii recursului administrativ, pentru lãmurirea aspectelor care fac obiectul contestaţiei. Ulterior pronunţãrii deciziei date în soluţionarea contestaţiei de cãtre organul fiscal, contestatorul nemulţumit poate ataca aceastã decizie la instanţa de contencios administrativ competentã. În soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ este competentã, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sã se pronunţe şi asupra legalitãţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecãţii, adicã şi asupra aspectelor ce ţin de procedura cercetãrii la faţa locului.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a statuat cã dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt neconstituţionale. Cu acel prilej Curtea a statuat cã prin dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt încãlcate prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor este inadmisibilã şi o va respinge ca atare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a art. 56 şi a art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ewb & Transport" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.866/309/2008 al Tribunalului Sãlaj - Secţia civilã.
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
