Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.536 din 6 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 2 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 506/2002, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Luca" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 27.822/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã, şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.079D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã autorul excepţiei a depus la dosar un înscris prin care solicitã admiterea excepţiei şi anumite lãmuriri referitoare la cadrul de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 27.822/3/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 506/2002, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Luca" - S.R.L. din Braşov într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei decizii comerciale privind pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece se aplicã contractelor încheiate şi executate în mare parte înainte de intrarea în vigoare a legii criticate. Pe de altã parte, prin dispoziţiile legale criticate se creeazã o evidentã discriminare, întrucât una dintre pãrţile contractante - instituţiile statului - beneficiazã de dreptul dat de textul de lege criticat în derularea contractelor, iar cealaltã parte, deşi are un contract absolut legal, în faţa instanţei, nu are niciun fel de drept, deoarece i se aplicã un text de lege neconstituţional formulat în termeni imperativi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. 2 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002. Aceastã ordonanţã a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 506/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002. Ulterior aprobãrii prin lege, Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 a fost modificatã şi completatã prin Ordonanţa Guvernului nr. 40/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 2 februarie 2003, aprobatã prin Legea nr. 198/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 16 mai 2003, şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 340/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.090 din 5 decembrie 2005. În urma acestor evenimente legislative art. 2 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale au urmãtorul cuprins:
- Art. 2: "Prezenta ordonanţã se aplicã contractelor având ca obiect vânzarea-cumpãrarea de acţiuni deţinute de stat la societãţi comerciale, încheiate de Fondul Proprietãţii de Stat, de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului sau de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, denumitã în continuare Autoritate.";
- Art. 21: "(1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale convenţionalã sau judiciarã Autoritatea va reţine de la cumpãrãtor toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, dupã caz, avans, rate, dobânzi, penalitãţi achitate cu orice titlu, pânã la desfiinţarea acestuia.
(1^1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale convenţionalã sau judiciarã, pentru prejudicii cauzate Autoritãţii, cumpãrãtorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile şi penalitãţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate pânã la data desfiinţãrii contractului, precum şi penalitãţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpãrãtor în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plãtite consultanţilor de cãtre Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(1^2) Prevederile alin. (1) şi (1^1) se aplicã şi proceselor în curs de judecatã având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe.
(2) Pentru prejudiciile cauzate societãţii de cãtre cumpãrãtor, aceasta poate cere instanţei judecãtoreşti daune-interese.
(3) Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese prevãzute la alin. (2), precum şi a celor provocate Autoritãţii se va face, la solicitarea societãţii/Autoritãţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni.
(4) Cheltuielile aferente efectuãrii expertizei prevãzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, dupã caz, de Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpãrãtor."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum şi art. 11 alin. (1) şi (2) privind obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bunã-credinţã îndatoririle ce îi revin din tratatele la care este parte, precum şi faptul cã tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, din Constituţie, raportat la art. 85 şi urmãtoarele din Tratatul de Instituire a Comunitãţii Europene referitoare la sancţionarea abuzului de putere dominantã, devenit art. 105 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în urma intrãrii în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici de neconstituţionalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 459 din 20 septembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 26 octombrie 2005, şi Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, Curtea a constatat constituţionalitatea acestora.
Referitor la constituţionalitatea art. 2 din ordonanţã, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 1 din ordonanţa criticatã, aceasta "reglementeazã monitorizarea executãrii obligaţiilor asumate de cumpãrãtori pe perioada derulãrii contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale, societãţile şi companiile naţionale, denumite în continuare societate."
Rezultã cã textul art. 2 din ordonanţã, criticat pentru neconstituţionalitate, nu conţine în sine dispoziţii cu caracter retroactiv. Aceste prevederi legale, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005, nu cuprind referiri cu privire la o eventualã aplicare pentru perioada anterioarã intrãrii lor în vigoare. În consecinţã, nu sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2).
De altfel, alte dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 cuprind precizãri în sensul cã nu se pune problema retroactivitãţii. În acest sens, art. II al Ordonanţei Guvernului nr. 27/2005 prevede cã "Dispoziţiile art. 26^1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 506/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se aplicã numai obligaţiilor referitoare la angajamente investiţionale a cãror scadenţã este ulterioarã intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe". De asemenea, art. III alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 prevede: "În scopul organizãrii şi desfãşurãrii în condiţii unitare a monitorizãrii postprivatizare, prevederile cap. IV <<Urmãrirea modului de realizare a obligaţiilor contractuale>> din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 506/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se aplicã şi contractelor aflate în derulare pentru perioada rãmasã de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe." Mai mult, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede cã "Pentru perioada scursã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe Autoritatea poate conveni cu cumpãrãtorul, prin act adiţional, aplicarea prevederilor alin. (1)", ceea ce duce la concluzia cã numai prin acordul de voinţã al pãrţilor ar putea fi aplicabile dispoziţiile respective şi pentru perioada anterioarã intrãrii în vigoare a acestora.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, autorul considerã cã acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În legãturã cu aceste susţineri, prin deciziile nr. 165 din 6 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, şi nr. 294 din 6 iulie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, respingând excepţiile, Curtea Constituţionalã nu a reţinut încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii civile, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât textul legal dedus controlului nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, el urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002; pe de altã parte, a reţinut cã o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 faţã de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţionalã a reţinut, prin Decizia nr. 544 din 18 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 16 noiembrie 2005, cã acestea nu contravin principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice; dispoziţia legalã dedusã controlului, pentru raţiuni evidente, derogã de la dreptul comun în materie, prerogativã recunoscutã legiuitorului, inclusiv celui delegat, fãrã ca exercitarea acesteia sã impunã şi sã justifice calificarea reglementãrii astfel adoptate ca fiind "mai presus de lege" şi, prin aceasta, neconstituţionalã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
De asemenea, Curtea constatã cã nu sunt încãlcate prevederile art. 11 din Constituţie, raportat la art. 85 şi urmãtoarele din Tratatul de Instituire a Comunitãţii Europene referitoare la sancţionarea abuzului de putere dominantã, devenit art. 105 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
Art. 105 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene nu este incident în cauzã, nefiind întrunite condiţiile stabilite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, pentru ca un act al Uniunii Europene sã fie incident în cadrul controlului de constituţionalitate, ceea ce în speţã, angajeazã competenţa instanţelor judecãtoreşti în soluţionarea acestor chestiuni. Nici art. 11 din Constituţie nu este incident, întrucât autorul excepţiei nu indicã tratatul internaţional pretins încãlcat, trimiterea fãcutã la art. 105 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene neputând angaja aplicabilitatea acestui text constituţional.
Cu privire la celelalte aspecte invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine cã acestea ţin de aplicarea şi interpretarea legii, competenţã ce aparţine instanţelor judecãtoreşti şi autoritãţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativã promovatã de Parlament sau de Guvern, dupã caz.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 506/2002, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Luca" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 27.822/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
