Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.535 din 17 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) si (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 25 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Domenia Credit I.F.N." - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.699/306/2009 al Judecãtoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.699/306/2009, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Domenia Credit I.F.N." - S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care din interpretarea lor se poate deduce cã instanţa de judecatã poate exceda procesului-verbal de constatare a contravenţiei, prin aceea cã nu este ţinutã sã constate legalitatea sau temeinicia lui, ci este obligatã sã examineze întregul relaţiilor juridice dintre comerciant şi consumator şi sã statueze asupra caracterului abuziv al oricãrei clauze contractuale. O atare interpretare a textului de lege criticat încalcã grav dreptul la apãrare al presupusului contravenient. Totodatã, având în vedere cã instanţa de judecatã este aceea care investigheazã presupusa încãlcare a legii şi decide aplicarea vreunei sancţiuni contravenţionale, nu este respectat principiul contradictorialitãţii, întrucât în proces nu existã douã pãrţi cu interese divergente, şi nici principiul egalitãţii pãrţilor în cadrul procesului, prin aceea cã poziţia presupusului contravenient nu poate fi egalã cu cea a instanţei de judecatã.
Judecãtoria Sibiu considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã instanţa de judecatã este sesizatã cu cercetarea legalitãţii şi temeiniciei unui act emis de o autoritate publicã, verificând caracterul abuziv sau nu al clauzelor menţionate în actul de constatare întocmit de organele de specialitate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã întemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, arãtând, în esenţã, cã <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000 contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, întrucât conferã puterii judecãtoreşti atribuţii aparţinând puterii executive. Fãrã a contesta faptul cã singura autoritate abilitatã sã aprecieze asupra caracterului abuziv al unei clauze contractuale este instanţa de judecatã, prorogarea competenţei acesteia cu privire la constatarea unei contravenţii şi aplicarea unei amenzi contravenţionale încalcã principiul separaţiei puterilor în stat.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, text care are urmãtorul conţinut: "(1) Instanţa, în cazul în care constatã existenţa clauzelor abuzive în contract, aplicã sancţiunea contravenţionalã conform art. 16 şi dispune, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în mãsura în care contractul rãmâne în fiinţã, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, dupã caz.
(2) În caz contrar, instanţa va anula procesul-verbal întocmit."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi art. 21 alin. (1)-(3).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 193/2000 , consumatorii prejudiciaţi prin contracte încheiate cu încãlcarea prevederilor acestei legi au dreptul de a opta între a se adresa direct organelor judecãtoreşti în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedurã civilã şi a sesiza organele competente sã controleze respectarea dispoziţiilor legii, şi anume reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi specialiştii autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice. În acest din urmã caz, organele competente efectueazã verificãri şi întocmesc un proces-verbal prin care se consemneazã faptele constatate, precum şi articolele din lege încãlcate de comerciant, procesverbal pe care îl transmit, potrivit dispoziţiilor art. 12 din lege, la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã s-a sãvârşit fapta sau în a cãrei razã teritorialã contravenientul îşi are domiciliul sau, dupã caz, sediul.
Aşa fiind, în ambele situaţii, fie cã este sesizatã direct de cãtre consumator, fie prin intermediul procesului-verbal de constatare a faptelor contrare legii întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de specialiştii autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa este unica autoritate care se va pronunţa asupra existenţei sau inexistenţei clauzelor abuzive dintr-un contract. Curtea reţine cã, în prima ipotezã, rãspunderea comerciantului are naturã civilã delictualã, întemeiatã pe dispoziţiile Codului civil, în vreme ce, în cea de-a doua ipotezã, potrivit dispoziţiilor art. 13 coroborate cu cele ale <>art. 16 din Legea nr. 193/2000 , rãspunderea are naturã contravenţionalã, fapta fiind sancţionatã cu amendã contravenţionalã. Însã împrejurarea cã actul de sesizare al instanţei, care circumscrie cadrul procesual al controlului efectuat de cãtre aceasta, este diferit în funcţie de calea aleasã de persoana care are calitatea de consumator nu impieteazã cu nimic asupra dreptului la apãrare al comerciantului. În faţa instanţei de judecatã, pãrţile au în egalã mãsurã posibilitatea de a-şi exercita garanţiile prevãzute de legea procesual civilã, formulând apãrãrile pe care le considerã pertinente şi utile cauzei.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Curtea constatã cã, aplicând sancţiunea contravenţionalã, în urma verificãrii procesului-verbal întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de specialiştii autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa, de fapt, confirmã existenţa clauzelor abuzive în contract, constatate de organul administrativ, stabilind, pe aceastã cale rãspunderea contravenientului. Existenţa acestei proceduri de sancţionare a faptelor contrare legii în domeniul clauzelor abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori nu impieteazã asupra principiului privind separaţia puterilor în stat, constituind tocmai expresia aplicãrii acestui principiu constituţional, în accepţiunea sa plenarã, care include echilibrul şi controlul reciproc al puterilor în stat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Domenia Credit I.F.N." - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.699/306/2009 al Judecãtoriei Sibiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
