Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.533 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 8 din 5 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Silvia Corina Moldovanu în Dosarul nr. 5.503/301/2008 (2.899/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5503/301/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Silvia Corina Moldovanu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, deoarece, prin raportare la alineatul 3 al art. 385^10 din acelaşi cod, partea nu poate sã-şi motiveze cererea de recurs şi oral în ziua judecãţii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a pentru cauze cu minori şi de familie opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^10 alin. 2 cu denumirea marginalã Motivarea recursului din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Motivele de recurs se formuleazã în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecatã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 341 din 18 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 aprilie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 din Codul de procedurã penalã, reţinând în esenţã cã "asigurarea bunei desfãşurãri a unui proces penal echitabil impune îndeplinirea tuturor actelor procedurale în anumite termene, a cãror stabilire este lãsatã la libera apreciere a legiuitorului. Este firesc ca motivarea recursului sã fie depusã într-un timp rezonabil înaintea primului termen de judecatã, pentru ca şi celelalte pãrţi sã le cunoascã şi sã aibã timp pentru pregãtirea apãrãrii lor, iar completul de judecatã sã se pregãteascã pentru dezbatere.
De asemenea, toate cerinţele legale prevãzute de text se aplicã deopotrivã tuturor pãrţilor procesului penai, cadru în care acestea îşi pot exercita fãrã nicio îngrãdire dreptul la apãrare în tot cursul procesului, inclusiv atunci când formuleazã motivele de recurs. De altfel, dreptul pãrţii de a formula recurs împotriva unei hotãrâri pronunţate de instanţa judecãtoreascã se realizeazã sub toate aspectele, în condiţiile legii, în conformitate cu art. 129 din Constituţie. Aşa fiind, invocarea încãlcãrii [...] art. 24 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi şi dreptul la apãrare în situaţiile prevãzute de textul legal este lipsitã de temei."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenite elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de acestea, Curtea mai constatã cã dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedurã care, în acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, "sunt prevãzute numai prin lege", legiuitorul fiind suveran în instituirea regulilor generale de procedurã. Însã, în considerarea unor situaţii speciale, Parlamentul poate adopta şi norme derogatorii de la cadrul general stabilit, cu condiţia ca acestea sã nu contravinã principiilor constituţionale. Astfel, faptul cã în cazul prevãzut de art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã partea trebuie sã-şi motiveze recursul în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat ce trebuie depus la instanţã cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecatã, se justificã prin aceea cã pãrţile interesate au mai parcurs o cale ordinarã de atac, respectiv apelul, în care au avut posibilitatea de a-şi expune criticile nelimitat. În plus, chiar dacã partea nu respectã termenul de 5 zile, consecinţa imediatã nu constã în respingerea recursului, întrucât instanţa este obligatã sã examineze cazurile de casare, care, în condiţiile art. 385^9 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, se iau în considerare din oficiu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Silvia Corina Moldovanu în Dosarul nr. 5.503/301/2008 (2.899/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
