Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.531 din 17 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 9 februarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ges Glass" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.741/105/2009 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.741/105/2009, Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã.
Excepţia a fost ridicatã de Societãţii Comerciale "Ges Glass" - S.R.L. într-un dosar având ca obiect o cerere în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã, în esenţã, cã cererea în anulare nu este în sine o cale de atac, nu poate fi asimilatã cu apelul sau recursul, întrucât acestea se judecã de instanţele ierarhic superioare, instanţe ce au pronunţat hotãrârea în fond. Codul de procedurã civilã prevede ca şi cãi de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în plinã instanţã apelul şi recursul. Însãşi Convenţia europeanã a drepturilor omului în art. 13 prevede dreptul la recurs efectiv, arãtând cã "orice persoanã ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încãlcate are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale". Însãşi esenţa cãii de atac presupune exercitarea unui control judiciar al hotãrârii atacate, de cãtre o instanţã superioarã.
Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã textele legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "(1) Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac, precum şi a prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care consacrã dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã pentru recuperarea creanţelor al cãror caracter cert, lichid şi exigibil rezultã din înscrisuri însuşite de pãrţi. Pe calea acestei proceduri speciale se soluţioneazã neînţelegerile dintre creditor şi debitor legate de executarea de cãtre debitor a obligaţiei de platã, fãrã cercetarea fondului raporturilor juridice dintre pãrţi.
Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". În raport cu obiectul şi natura diferitelor litigii, a drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime ce urmeazã a fi apãrate prin acţiuni în justiţie, legiuitorul poate elabora norme diferite privind procedura de sesizare a instanţelor judecãtoreşti şi de judecatã, ca şi cãile de atac ce pot fi exercitate, cu condiţia sã nu îngrãdeascã exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie pentru apãrarea şi promovarea intereselor legitime.
Dispoziţiile <>art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu aduc atingere sub niciun aspect prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.
De altfel, asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum <>Decizia nr. 427 din 26 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 aprilie 2009, <>Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi <>Decizia nr. 213 din 28 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 26 martie 2008, respingând, pentru considerentele acolo reţinute, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ges Glass" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.741/105/2009 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
