Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Pusas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 alin. 1 din Codul civil din 1864, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Piramide GM" - S.R.L. din Zimnicea în Dosarul nr. 1.020/339/2010 (numãr în format vechi 1.035/2010) al Judecãtoriei Zimnicea - Secţia mixtã fond şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.128D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.020/339/2010 (numãr în format vechi 1.035/2010) Judecãtoria Zimnicea - Secţia mixtã fond a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 alin. 1 din Codul civil din 1864, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Piramide GM" - S.R.L. din Zimnicea într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii, prin care se solicitã executarea unor obligaţii contractuale asumate de cãtre autorul excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul de lege criticat este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale care conferã Parlamentului rolul de unicã autoritate legiuitoare a statului, deoarece permite unor persoane fizice sau juridice sã încheie convenţii care au putere de lege. În acest fel, în opinia autorului excepţiei, intenţia legiuitorului poate fi înfrântã prin simplul acord de voinţã al pãrţilor contractante.
Judecãtoria Zimnicea - Secţia mixtã fond apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului aratã cã, în temeiul art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actul normativ criticat a fost abrogat expres, astfel cã, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 969 alin. 1 din Codul civil din 1864.
Curtea constatã cã aceste prevederi legale au fost preluate integral în art. 1270 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, potrivit cãruia: "(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între pãrţile contractante."
Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra prevederilor legale cu care a fost sesizatã, deoarece acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecãţii instanţei de fond, potrivit principiului tempus regit actum. Aşa cum a statuat Curtea în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, ale cãrei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauzã, controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor ulterioare sesizãrii, chiar dacã ar conţine prevederi asemãnãtoare, ar echivala cu ridicarea din oficiu de cãtre Curtea Constituţionalã a excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de cãtre autorul excepţiei, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins: "Convenţiile legal fãcute au putere de lege între pãrţile contractante."
În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 311 din 3 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 26 martie 2009, a statuat cã prevederile art. 969 din Codul civil din 1864 nu sunt contrare rolului Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii. Încheierea unei convenţii fiind guvernatã de principiul libertãţii contractuale, pãrţile unui contract pot sã determine, prin voinţa lor, clauzele contractuale şi efectele pe care acestea urmeazã sã le producã. Convenţia astfel încheiatã se impune pãrţilor întocmai ca şi legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate au privit aspecte identice celor relevate în prezenta cauzã şi deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în decizia anterior citatã îşi menţin valabilitatea.
De asemenea, în prezenta cauzã, Curtea constatã cã autorul excepţiei apreciazã în mod eronat cã existã o identitate semanticã între conceptul de "lege", ca normã cu caracter general obligatoriu instituitã şi apãratã de forţa coercitivã a statului, şi un contract stabilit între persoane fizice sau persoane juridice, care, atunci când este valabil încheiat, are putere obligatorie între pãrţile contractante, întocmai ca şi legea. Prevederea legalã criticatã nu pune în discuţie rolul Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare, ci se referã la principiul pacta sunt servanda, privitor la forţa obligatorie a convenţiilor civile, care trebuie sã se circumscrie legii, ca act normativ emis de autoritatea legiuitoare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 alin. 1 din Codul civil, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Piramide GM" - S.R.L. din Zimnicea în Dosarul nr. 1.020/339/2010 (numãr în format vechi 1.035/2010) al Judecãtoriei Zimnicea - Secţia mixtã fond.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
