Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.516 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 902 din 20 decembrie 2011
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Maria Schutz, Ion Dascãlu şi Corneliu Popa în Dosarul nr. 5.813/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 214D/2011.
La apelul nominal se prezintã personal partea Mihai Ciobanu, precum şi reprezentantul pãrţii Societatea Comercialã "Electrocentrale" - S.A. din Oradea, în persoana doamnei avocat Nicoleta Negrea din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului pãrţii Societatea Comercialã "Electrocentrale" - S.A din Oradea, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
De asemenea, partea Mihai Ciobanu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.813/111/2007, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Maria Schutz, Ion Dascãlu şi Corneliu Popa într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cauze penale la fond, în care se fac cercetãri cu privire la sãvârşirea infracţiunii prevãzute de art. 215 alin. 5 raportat la art. 146 din Codul penal şi în care s-au efectuat înregistrãri în temeiul art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedurã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul Corneliu Popa susţine cã prevederile art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) şi (12) referitor la prezumţia de nevinovãţie şi la principiul legalitãţii pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la stabilirea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora şi art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 7 - Nicio pedeapsã fãrã lege din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece condiţionarea incriminãrii de cuantumul unui prejudiciu eventual pune în mare pericol însuşi dreptul la un proces echitabil, având în vedere cã atât existenţa prejudiciului, cât şi cuantumul acestuia sunt chestiuni care nu pot fi stabilite decât printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, inculpatul aflându-se pe tot parcursul procesului penal sub protecţia prezumţiei de nevinovãţie.
Autorii Maria Schutz şi Ion Dascãlu susţin cã prevederile art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 referitor la Viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 28 referitor la Secretul corespondenţei, art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi dispoziţiilor art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, în mãsura în care sunt interpretate ca fiind incidente şi înainte de începerea urmãririi penale împotriva unei persoane.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedurã penalã - Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicãrilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, Organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea, Certificarea înregistrãrilor, Alte înregistrãri, Înregistrãrile de imagini şi Verificarea mijloacelor de probã şi dispoziţiile art. 215 alin. 5 din Codul penal - Înşelãciunea şi art. 146 din Codul penal - Consecinţe deosebit de grave.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) şi (12) referitor la prezumţia de nevinovãţie şi la principiul legalitãţii pedepsei, art. 26 referitor la Viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 28 referitor la Secretul corespondenţei, art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la stabilirea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsã fãrã lege şi art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 252 din 17 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Deciziei nr. 1.373 din 26 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 18 ianuarie 2011 şi Deciziei nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedurã penalã, statuând cã interceptãrile şi înregistrãrile audio sau video prevãd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificãrii emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalitãţilor de efectuare a înregistrãrilor, a instituirii unor limite cu privire la durata mãsurii, a consemnãrii şi certificãrii autenticitãţii convorbirilor înregistrate, a redãrii integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptãrii, iar eventuala nerespectare a acestor reglementãri nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însã excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã [...]", sens în care numai instanţele de judecatã de drept comun sunt singurele competente sã hotãrascã asupra incidenţei textelor contestate într-un anumit moment procesual.
De asemenea, Curtea a mai statuat cã nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53, deoarece înseşi textele invocate oferã legiuitorului libertatea unei astfel de reglementãri, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societãţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie sã fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţãri şi de a supraveghea elementele subversive ce acţioneazã pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democraticã, în vederea asigurãrii securitãţii naţionale, apãrãrii ordinii publice ori prevenirii sãvârşirii de infracţiuni.
Totodatã, Curtea a arãtat cã anumite aspecte invocate într-o cauzã ori alta referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate nu constituie o problemã de constituţionalitate, sens în care a reţinut cã nu se poate admite însã ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicãrii unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale.
În plus, însãşi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a validat prevederile legale contestate prin Hotãrârea din 26 aprilie 2007, pronunţatã în Cauza Dumitru Popescu împotriva României (2), paragraful 82. Astfel, dupã ce a reţinut existenţa unei încãlcãri a art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, motivat de împrejurarea cã la data comiterii faptelor legislaţia în materie era alta, a afirmat cã în noul cadru legislativ (prin modificãrile aduse de Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale şi Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi) existã numeroase garanţii în materie de interceptare şi de transcriere a comunicaţiilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a celor nepertinente. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate oferã protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viaţã privatã al persoanei, legea folosind termeni cu un înţeles univoc.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 296 din 23 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 6 mai 2010, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 5 raportat la art. 146 din Codul penal, statuând cã art. 146 din Codul penal cuprinde o normã cu caracter explicativ prin care se lãmureşte înţelesul expresiei "consecinţe deosebit de grave". Aceastã reglementare este necesarã cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevãzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni.
Din verificãrile efectuate, Curtea constatã cã Decizia nr. 296/2010 a fost pronunţatã ca urmare a sesizãrii prin încheierea din 9 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5.813/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã, deci în aceeaşi cauzã cu cea prezentã. La acea datã excepţia de neconstituţionalitate a avut ca obiect dispoziţiile art. 300 din Codul de procedurã penalã, art. 215 alin. 5 raportat la art. 146 din Codul penal, art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Maria I. Schutz, Corneliu C. Popa, Mihai I. Ciobanu şi Ion M. Dascãlu. Potrivit încheierii de sesizare din 9 aprilie 2009 rezultã cã avocatul Sava Ion, în calitate de apãrãtor al inculpatului Corneliu C. Popa, fãrã a depune note scrise a considerat cã excepţiile de neconstituţionalitate sunt fondate (deci inclusiv excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 5 raportat la art. 146 din Codul penal invocatã şi în prezenta cauzã), sens în care a susţinut cã se impune sesizarea instanţei de contencios constituţional. Pe cale de consecinţã, potrivit dispozitivului acelei încheieri pronunţate în Dosarul nr. 5.813/111/2007, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã de Tribunalul Bihor - Secţia penalã cu toate excepţiile invocate de Maria I. Schutz, Corneliu C. Popa, Mihai I. Ciobanu şi Ion M. Dascãlu.
Aşa fiind, Curtea Constituţionalã constatã cã, urmare autoritãţii de lucru judecat, prezenta excepţie este inadmisibilã, deoarece are acelaşi obiect (respectiv art. 215 alin. 5 raportat la art. 146 din Codul penal), a fost invocatã în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe (respectiv Dosarul nr. 5.813/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã) şi a fost ridicatã de acelaşi autor (respectiv Corneliu Popa).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maria Schutz şi Ion Dascãlu în Dosarul nr. 5.813/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
2. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Corneliu Popa în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
