Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.515 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 81 din 1 februarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Gradimir Peiovici în Dosarul nr. 3.046/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 182D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 270D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicatã de Banca de Export-Import a României EximBank - S.A. în Dosarul nr. 3.025/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde doamna Mirela Iaurum, consilierul juridic al autorului excepţiei, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 182D/2011 şi nr. 270D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Consilierul juridic al Bãncii de Export-Import a României EximBank - S.A. este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 270D/2011 la Dosarul nr. 182D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul consilierului juridic al Bãncii de Export-Import a României EximBank - S.A., care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Textul criticat îngrãdeşte liberul acces la justiţie. De asemenea, sunt încãlcate şi prevederile art. 15 din Legea contenciosului administrativ, în temeiul acestui din urmã articol trebuind arãtate actele care au pricinuit o vãtãmare. Dacã autoritatea fiscalã nu soluţioneazã contestaţia formulatã împotriva deciziei de impunere, persoana interesatã nu se poate adresa instanţei de contencios administrativ, fiindu-i îngrãdit liberul acces la justiţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.046/30/2010, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Gradimir Peiovici într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.
Prin Încheierea din 10 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.025/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Banca de Export-Import a României EximBank - S.A. într-un recurs declarat într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate deschid calea acţiunii în contencios administrativ doar împotriva deciziei pronunţate de organul fiscal în soluţionarea contestaţiei, nu şi împotriva deciziei de impunere spre a cãrei anulare se tinde, ceea ce contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentalã. Totodatã, textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 15 şi art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a solicitãrilor efectuate de instanţa de contencios constituţional, a transmis punctul sãu de vedere în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmãtorul conţinut: "Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de cãtre contestatar sau de cãtre persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã, în condiţiile legii."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 617 din 6 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 14 iunie 2010, a stabilit cã prin procedurile de recurs administrativ reglementate de textul de lege criticat se lasã posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra mãsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevãzute de lege. Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut cã actele de soluţionare de cãtre organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedurã fiscalã, nu sunt, aşadar, acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecatã. Aşa fiind, Curtea a reţinut cã textul legal criticat nu încalcã art. 21 din Constituţie.
Totodatã, prin Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, Curtea a reţinut cã trebuie distins între mai multe ipoteze, dupã cum urmeazã:
1. Organul fiscal competent nu a soluţionat contestaţia deoarece a suspendat, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sã fie datã în procedurã administrativã sau când soluţionarea cauzei depinde, în tot ori în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi.
2. Organul fiscal competent nu a soluţionat contestaţia în termenul de 45 de zile prevãzut de art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, fãrã a exista vreun motiv de suspendare.
Având în vedere dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, precum şi pe cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a observat cã o atare situaţie se circumscrie nesoluţionãrii în termenul legal a cererii de cãtre organul fiscal. Într-o atare situaţie, cel care se considerã lezat în drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instanţei de judecatã pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de soluţionare a contestaţiei.
3. Organul fiscal competent a soluţionat contestaţia în termenul de 45 de zile prevãzut de art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, pronunţând o decizie în acest sens.
Curtea a constatat cã în toate cazurile, ulterior pronunţãrii deciziei de cãtre organul fiscal, contestatorul nemulţumit poate ataca aceastã decizie la instanţa de contencios administrativ competentã. În soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ este competentã, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sã se pronunţe şi asupra legalitãţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecãţii, adicã şi asupra actelor administrative fiscale contestate în faţa organului fiscal.
De asemenea, Curtea a constatat cã eventualul comportament al pãrţilor sau al instituţiilor administrative care determinã o întârziere în soluţionarea contestaţiei nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, ci o problemã ce ţine exclusiv de conduita pãrţilor implicate, conduitã ce nu este determinatã de textul de lege criticat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Gradimir Peiovici în Dosarul nr. 3.046/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi de Banca de Export-Import a României EximBank - S.A. în Dosarul nr. 3.025/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
Acsinte Gaspar
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
