Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.510 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^2 alin. 4 si 5 si art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 902 din 20 decembrie 2011
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^2 alin. 4 şi 5 şi art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ştefan Tudor în Dosarul nr. 17.531/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 9D/2011.
La apelul nominal se prezintã personal partea Emanuel Nicolae Iftode şi se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţii prezente, care aratã cã este nemulţumit de împrejurarea cã, deşi a recunoscut faptele, nu poate contesta veridicitatea convorbirilor telefonice înregistrare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 17.531/3/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^2 alin. 4 şi 5 şi art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ştefan Tudor în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, atâta vreme cât înregistrarea convorbirilor a fost obţinutã fãrã participarea inculpatului sau a apãrãtorului sãu, fiind administratã în absenţa contradictorialitãţii, este evident cã partea interesatã este lipsitã de posibilitatea de a cenzura legalitatea obţinerii unor astfel de probe.
De asemenea, de vreme ce numai judecãtorul are drept de dispoziţie cu privire la copiile înregistrãrilor în cauzã, partea interesatã nu îşi mai poate formula o apãrare eficientã, fiind privatã de dreptul consacrat de art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia orice acuzat are dreptul sã dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale.
Dispoziţiile art. 91^2 alin. 4 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, deoarece creeazã posibilitatea de a fi înfrântã imparţialitatea judecãtorului, livrându-se acestuia informaţii confidenţiale care sã-i influenţeze opinia într-o cauzã pendinte, prin mijloace secrete obţinute pe cãi ce excedeazã controlului de legalitate.
De asemenea, art. 91^2 alin. 5 din Codul de procedurã penalã este neconstituţional, deoarece, prin posibilitatea folosirii înregistrãrilor în altã cauzã penalã, fãrã a se face o verificare identicã a acestora aşa cum s-a fãcut în cauza în care au fost autorizate, se dã naştere la abuzuri din partea organelor de urmãrire penalã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele criticate cuprind dispoziţii referitoare la organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea, precum şi la certificarea înregistrãrilor, nefiind în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^2 alin. 4 şi 5 cu denumirea marginalã Organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea şi art. 91^3 alin. 3 cu denumirea marginalã Certificarea înregistrãrilor, ambele din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 91^2 alin. 4 şi 5: "Convorbirile sau comunicãrile interceptate şi înregistrate care nu privesc fapta ce formeazã obiectul cercetãrii sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor se arhiveazã la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialitãţii, şi pot fi transmise judecãtorului sau completului învestit cu soluţionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La soluţionarea definitivã a cauzei, acestea vor fi şterse sau, dupã caz, distruse de cãtre procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Convorbirile sau comunicãrile interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altã cauzã penalã dacã din cuprinsul acestora rezultã date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregãtirea sau sãvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevãzute la art. 911 alin. 1 şi 2."
- Art. 91^3 alin. 3: "La procesul-verbal se ataşeazã, în plic sigilat, o copie a suportului care conţine înregistrarea convorbirii. Suportul original se pãstreazã la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, şi va fi pus la dispoziţia instanţei, la solicitarea acesteia. Dupã sesizarea instanţei, copia suportului care conţine înregistrarea convorbirii şi copii de pe proceseleverbale se pãstreazã la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia exclusivã a judecãtorului sau completului învestit cu soluţionarea cauzei."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la prioritatea reglementãrilor care conţin dispoziţii mai favorabile, art. 124 referitor la Înfãptuirea justiţiei, precum şi ale art. 5 paragraful 1 şi 3 şi art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) şi d) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 709 din 17 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, şi Deciziei nr. 410 din 10 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, Curtea a statuat cã textele legale criticate, ca de altfel întreaga secţiune din Codul de procedurã penalã, referitoare la interceptãrile şi înregistrãrile audio sau video, prevãd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificãrii emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalitãţilor de efectuare a înregistrãrilor, a instituirii unor limite cu privire la durata mãsurii, a consemnãrii şi certificãrii autenticitãţii convorbirilor înregistrate, a redãrii integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptãrii, iar eventuala nerespectare a acestor reglementãri nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însã excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã [...]".
De asemenea, Curtea a arãtat cã este neîntemeiatã şi susţinerea privind imposibilitatea inculpatului de a lua cunoştinţã despre conţinutul interceptãrilor efectuate şi, eventual, de a se apãra demonstrând cã înregistrãrile şi interceptãrile sunt obţinute ilegal, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 91^3 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, la prezentarea materialului de urmãrire penalã procurorul este obligat sã prezinte învinuitului sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate şi sã asigure, la cerere, ascultarea acestora. Potrivit art. 91^6 alin. 1 din acelaşi cod, mijloacele de probã referitoare la interceptãrile şi înregistrãrile audio sau video pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a pãrţilor interesate sau, din oficiu, de cãtre instanţa de judecatã, legislaţia proceduralã penalã românã asigurând controlul prin justiţie şi în acest domeniu, judecãtorul având datoria sã examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalitãţii şi temeiniciei autorizãrii şi efectuãrii înregistrãrilor.
Asupra problemelor ce ţin de nulitatea înregistrãrilor convorbirilor telefonice, întrucât nu îndeplinesc condiţiile de legalitate şi proporţionalitate, Curtea de la Strasbourg, prin Decizia de admisibilitate din 6 mai 2003 pronunţatã în Cauza Coban (Asim Babuscum) împotriva Spaniei, a statuat cã admisibilitatea probelor este o problemã ce ţine de reglementãrile naţionale şi cã revine jurisdicţiilor naţionale sã aprecieze elementele care le sunt prezentate, respectiva condamnare penalã intervenind în urma unei proceduri contradictorii, pe baza probelor discutate de pãrţi. Reclamantul a avut posibilitatea de a interoga martorii audiaţi şi de a contracara depoziţiile care îi erau defavorabile. De asemenea, în privinţa înregistrãrilor convorbirilor telefonice s-a constatat cã instanţele naţionale au confirmat legalitatea strângerii acestor probe, iar reclamantul ar fi putut face observaţii în faţa judecãtorului cu privire la aceste înregistrãri, care nu au constituit, de altfel, singurul mijloc de probã invocat de acuzare. În acelaşi context, şi în Hotãrârea din 16 noiembrie 2006, pronunţatã în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 124, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã, pentru a asigura dreptul la un proces echitabil, este esenţial ca toate probele sã fie prezentate de faţã cu acuzatul, în cadrul unei audieri publice, pentru a se putea oferi contraargumente. Acest lucru nu înseamnã totuşi cã declaraţiile martorilor trebuie fãcute în faţa tribunalului pentru a fi admise ca mijloace de probã. Utilizarea declaraţiilor din faza de instrucţie penalã a cazului nu încalcã, în principiu, art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, atât timp cât se respectã dreptul la apãrare. De regulã, acest drept impune ca acuzatul sã aibã ocazia de a pune întrebãri martorului care depune mãrturie împotriva sa, fie atunci când face aceste declaraţii, fie într-un stadiu ulterior al procedurilor.
În ceea ce priveşte critica referitoare la art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, Curtea a constatat cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, potrivit textului legal criticat, copia suportului care conţine înregistrarea convorbirii şi copii de pe procesele-verbale se pãstreazã la grefa instanţei în locuri speciale, la dispoziţia exclusivã a judecãtorului sau a completului învestit cu soluţionarea cauzei. Or, susţinerea potrivit cãreia judecãtorul nu mai este imparţial şi, totodatã, partea interesatã nu îşi mai poate formula o apãrare eficientã, conformã cu exigenţele art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu poate fi primitã, întrucât premisa de la care porneşte argumentaţia criticã este greşitã. Astfel, judecãtorul are la dispoziţie copii ale suportului care conţine înregistrarea şi ale proceselor-verbale, acestea fiind depuse la dosar alãturi de celelalte probe şi spre ştiinţa tuturor pãrţilor, care, iatã, au libertatea de a-şi formula o apãrare eficientã, în timp util şi în deplinã cunoştinţã de cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^2 alin. 4 şi 5 şi art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ştefan Tudor în Dosarul nr. 17.531/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
