Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.509 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 73 din 28 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Flavus Investiţii" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 66.023/62/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã.
La apelul nominal se prezintã, personal, partea Şerbu F. Vasile Octavian. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţii prezente, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 66.023/62/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Flavus Investiţii" - S.R.L. din Braşov.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederea potrivit cãreia încheierea de înlocuire a administratorului judiciar se pronunţã în camera de consiliu, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, încalcã principiul publicitãţii şedinţei de judecatã, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ce prevaleazã dispoziţiilor legale şi constituţionale interne, hotãrârea judecãtoreascã trebuie sã fie pronunţatã în toate cazurile în şedinţã publicã.
Considerã cã instituirea unor reguli speciale se justificã numai în anumite situaţii de excepţie, or soluţionarea cererii de înlocuire a administratorului sau a lichidatorului nu constituie o situaţie care sã necesite asigurarea confidenţialitãţii, prin judecarea şi pronunţarea hotãrârii în camera de consiliu. În acelaşi timp apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate defavorizeazã în mod evident creditorii care nu fac parte din comitetul creditorilor, cu atât mai mult cu cât, în cazul respingerii cererii de înlocuire a lichidatorului, încheierea se pronunţã în şedinţã publicã, iar în cazul admiterii cererii şi înlocuirii lichidatorului, încheierea se pronunţã în camera de consiliu. Aratã cã numirea şi înlocuirea administratorului ori a lichidatorului judiciar ar trebui dezbãtute în faţa tuturor creditorilor, dându-li-se acestora posibilitatea de a-şi exprima opinia cu privire la cererea de înlocuire, astfel încât textul criticat încalcã liberul acces la justiţie şi dreptul la apãrare al creditorilor ce nu fac parte din comitetul creditorilor.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate au ca scop celeritatea procedurii insolvenţei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, având urmãtorul conţinut: "În orice stadiu al procedurii, judecãtorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivatã, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţã în camera de consiliu, de urgenţã, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 11 referitor la dreptul internaţional şi intern, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor. De asemenea, autorul considerã cã textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 22 din lege prevede mãsurile şi sancţiunile pe care judecãtorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte defectuos ori cu întârziere sarcinile prevãzute de lege sau stabilite de judecãtorul-sindic. Textul de lege criticat prevede una dintre aceste mãsuri, şi anume înlocuirea administratorului judiciar de cãtre judecãtorul-sindic. Înlocuirea practicianului în insolvenţã opereazã din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, judecãtorul-sindic fiind obligat sã se pronunţe printr-o încheiere care sã cuprindã motivele temeinice care au condus la adoptarea unei astfel de mãsuri.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege atacate defavorizeazã în mod evident creditorii care nu fac parte din comitetul creditorilor, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate nu instituie discriminãri în faţa legii, întrucât comitetul creditorilor reprezintã voinţa majoritarã a tuturor creditorilor, şi se aplicã în mod egal acestora, fãrã privilegii sau deosebiri, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (6) din lege, "Împotriva acţiunilor, mãsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestaţie la adunarea creditorilor".
Referitor la principiul publicitãţii şedinţei de judecatã, Curtea constatã cã instanţa de la Strasbourg a reţinut cã publicitatea procedurii de judecatã prevãzutã de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale protejeazã cetãţenii împotriva unor şedinţe secrete care scapã cenzurii publicului, fiind de asemenea un mijloc de menţinere a încrederii în justiţie (Hotãrârea din 14 februarie 2001 pronunţatã în Cauza Riepan împotriva Austriei). Cu toate acestea, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu exclude posibilitatea instanţelor, în funcţie de particularitãţile fiecãrui caz în parte, de a deroga de la acest principiu. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã circumstanţele excepţionale care ţin de natura soluţionãrii cauzei pot justifica lipsa dezbaterilor publice, de exemplu, în cazul litigiilor preponderent tehnice care se preteazã mai degrabã unor proceduri scrise, decât susţinerilor orale, din imperative de eficacitate şi economie. (Hotãrârea din 12 aprilie 2006 pronunţatã în Cauza Martinie împotriva Franţei şi Hotãrârea din 18 august 2010 pronunţatã în Cauza Udorovic împotriva Italiei).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Flavus Investiţii" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 66.023/62/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
