Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.507 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 65 din 26 ianuarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de instanţã, din oficiu, în Dosarul nr. 28.606/212/2010 al Judecãtoriei Constanţa şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.760D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 28.606/212/2010, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã.
Excepţia a fost ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Constanţa într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale din perspectiva urmãtoarelor argumente:
Somaţia de platã, reglementatã prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, are caracter special şi presupune o procedurã simplificatã şi acceleratã în materia executãrii creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul cãreia se urmãreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile. Astfel cum Curtea Constituţionalã a statuat în practica sa, limitarea mijloacelor de probã doar la înscrisuri, completate cu explicaţii şi lãmuriri date de pãrţi, a fost determinatã tocmai de caracterul special al procedurii, iar, întrucât ordonanţa privind somaţia de platã ce urmeazã a fi emisã de judecãtor se va referi doar la obligaţii de platã a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de pãrţi, este justificatã cerinţa ca dovada acestora sã se facã prin înscrisuri.
Ordonanţa de platã reprezintã o hotãrâre judecãtoreascã ce are caracter special şi care nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului raporturilor juridice dintre pãrţi, iar potrivit art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã. Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului.
În consecinţã, atunci când nu s-a formulat cerere în anulare, debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, iar dacã aceste apãrãri sunt întemeiate, titlul executoriu reprezentat de ordonanţa de platã va fi desfiinţat.
În situaţia în care titlul executoriu - ordonanţa de platã - hotãrârea judecãtoreascã - a fost emis de o instanţã superioarã în grad celei care judecã contestaţia la executare, este posibil ca instanţa ierarhic inferioarã sã desfiinţeze hotãrârea judecãtoreascã a instanţei ierarhic superioare.
Prin urmare, dispoziţiile legale criticate acordã posibilitatea exercitãrii unei cãi de atac neprevãzute de lege, respectiv dau posibilitatea desfiinţãrii unei hotãrâri judecãtoreşti a instanţei ierarhic superioare de cãtre instanţa ierarhic inferioarã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, care au urmãtorul conţinut: "Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, prin Decizia nr. 361 din 12 decembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 19 martie 2003. Curtea a reţinut cu acel prilej cã teza întâi a art. 10 alin. (2) permite debitorului invocarea, prin contestaţia la executare, şi a unor apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, iar teza a doua a aceluiaşi alineat excepteazã de la exerciţiul acestui drept debitorul care a formulat o cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. Conform prevederilor art. 8 din aceeaşi ordonanţã, împotriva ordonanţei cu somaţia de platã, emisã de judecãtor, debitorul poate formula cerere în anulare la instanţa competentã pentru judecarea cauzei în primã instanţã, care va putea anula ordonanţa, situaţie în care, la cererea creditorului, se va proceda la judecarea în fond a cauzei, în condiţiile dreptului comun. Debitorul nemulţumit de ordonanţa cu somaţia de platã poate formula o cerere în anulare la instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. El poate, de asemenea, formula contestaţie la executare împotriva titlului executoriu, în cadrul cãreia are dreptul sã invoce şi apãrãri de fond, dacã nu şi-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei cu somaţia de platã. Excepţia prevãzutã în art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 este justificatã, întrucât aceasta are în vedere situaţia în care, în lipsa cererii în anulare, debitorul nu a putut invoca apãrãrile de fond.
Printr-o jurisprudenţã constantã (Decizia nr. 1.092 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, Decizia nr. 139 din 21 februarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, sau Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005), Curtea a statuat cã dispoziţiile actului normativ criticat nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare şi nici dispoziţiile constituţionale referitoare la exercitarea cãilor de atac. De asemenea, Curtea a statuat cã procedura somaţiei de platã, reglementatã prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedurã specialã în materia executãrii creanţelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecatã conform atribuţiilor prevãzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", cu condiţia ca nicio normã de procedurã sã nu contravinã vreunei dispoziţii constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de instanţã, din oficiu, în Dosarul nr. 28.606/212/2010 al Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
