Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.507 din 12 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si ale art. 164 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 36 din 18 ianuarie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 33.188/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 4.091D/2009, nr. 4.092D/2009 şi nr. 4.098D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 41.192/3/2007, nr. 8.964/3/2008 şi nr. 8.208/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 4.088D/2009, nr. 4091D/2009, nr. 4.092D/2009 şi nr. 4.098D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.091D/2009, nr. 4.092D/2009 şi nr. 4.098D/2009 la Dosarul nr. 4.088D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 15 mai 2009, 22 mai 2009 şi 3 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 33.188/3/2008, nr. 41.192/3/2007, nr. 8.964/3/2008 şi nr. 8.208/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti, cu prilejul soluţionãrii unor acţiuni civile având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã aplicarea textelor de lege criticate şi acordarea unor termene de judecã la intervale de timp foarte scurte fac ca de la data primirii citaţiei şi pânã la data termenului de judecatã sã nu existe un interval suficient de timp pentru ca angajatorul sã-şi poatã exercita în mod efectiv dreptul de apãrare şi sã se achite de sarcina probei ce îi revine potrivit dispoziţiilor speciale în materia dreptului muncii. Mai mult, prin aplicarea acestor texte de lege, instanţa are prerogativa, acordatã de art. 288 din Codul muncii şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 , de a decãdea angajatorul din dreptul de a depune probe şi de a formula apãrãri. Aşa fiind, considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã cã se pot aplica tale quale, printr-un formalism excesiv, fãrã a se avea în vedere situaţiile particulare care pot apãrea pe parcursul judecãrii litigiilor de muncã, aducându-se astfel atingere substanţei dreptului protejat şi lipsindu-l de efectivitate prin nerespectarea drepturilor la apãrare şi la un proces echitabil recunoscute şi protejate de Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului. În legãturã cu aceste din urmã aspecte, aratã cã principiul efectivitãţii juridice presupune ca legiuitorul sã asigure adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care sã fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei-2008), sã evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României-2009), sã aibã vocaţia de a respecta drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor şi sã aibã o aplicabilitate practicã uniformã, pentru a se evita o jurisprudenţã neuniformã (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei-2008). În continuare, aratã cã celeritatea soluţionãrii cauzelor nu trebuie sã sacrifice reguli de procedurã instituite de lege pentru asigurarea unui proces echitabil şi pentru garantarea dreptului la apãrare, în condiţiile în care administrarea de probe este componenta esenţialã a dreptului la apãrare. Cât priveşte art. 164 din Codul de procedurã civilã, aratã cã acesta este neconstituţional, deoarece lasã la aprecierea instanţei posibilitatea conexãrii cauzelor în situaţiile în care sunt îndeplinite condiţiile în care este cert cã aplicarea acestei mãsuri va duce la o mai bunã realizare a actului de înfãptuire a justiţiei, o economisire de timp şi de cheltuieli, precum şi o judecatã unitarã, care toate duc, într-un final, la respectarea drepturilor esenţiale ale pãrţilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, fiind fireascã obligaţia angajatorului de a prezenta probele în proces, de vreme ce este cel care le deţine. Dispoziţiile derogatorii în ceea ce priveşte termenele şi modalitatea administrãrii probelor sunt justificate de necesitatea instituirii unei proceduri urgente, adaptate exercitãrii dreptului la muncã. Cât priveşte critica adusã art. 228 din Codul muncii şi art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 , aratã cã aceste dispoziţii de lege au rolul de a asigura soluţionarea cu celeritate a conflictelor de muncã, regulile de procedurã aplicându-se în mod echitabil atât angajaţilor, cât şi angajatorilor. Cu privire la critica dispoziţiilor art. 164 din Codul de procedurã civilã, considerã cã aceasta reprezintã, în realitate, o criticã a mãsurilor pe care le-a dispus instanţa de fond şi nu se referã la aspecte de constituţionalitate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 286, art. 287 şi <>art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 286: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncã se judecã în regim de urgenţã.
(2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3) Procedura de citare a pãrţilor se considerã legal îndeplinitã dacã se realizeazã cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecatã.";
- Art. 287: "Sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare.";
- Art. 288: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţã, instanţa fiind în drept sã decadã din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia."
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 74: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecã în regim de urgenţã.
(2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Pãrţile sunt legal citate, dacã citaţia le-a fost înmânatã cel puţin cu o zi înaintea judecãrii.";
- Art. 75: "În cazul în care sunt contestate mãsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, pânã la prima zi de înfãţişare, sã depunã dovezile în baza cãrora a luat mãsura respectivã.";
- Art. 77: "(1) În cazul în care judecata continuã, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţã al judecãrii conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate sã decadã din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia."
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora: "Pãrţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se aflã înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi pãrţi sau chiar împreunã cu alte pãrţi şi al cãror obiect şi cauzã au între dânsele o strânsã legãturã.
Întrunirea poate fi fãcutã de judecãtor chiar dacã pãrţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestitã, afarã numai dacã amândouã pãrţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi pãrţile nu o pot înlãtura, întrunirea se va face la acea instanţã."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate sunt contrare art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apãrare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. De asemenea, considerã cã este încãlcat şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi texte din Constituţie şi din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului. În acest sens, poate fi amintitã Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, prin care Curtea a analizat excepţia de neconstituţionalitate invocatã de acelaşi autor ca în prezenta cauzã, cu privire la acelaşi obiect, decizie prin care au fost respinse ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo reţinute.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 33.188/3/2008, nr. 41.192/3/2007, nr. 8.964/3/2008 şi nr. 8.208/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
